Grigore Țamblac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Grigore Ţamblac (stânga) la Conciliul Konstanzei.

Grigore Țamblac (cca. n. 1365- d. 1420) a fost un cleric român, personalitate importantă al Evului Mediu răsăritean.

Nume celebru în istoria culturii sud-est europene, orator bisericesc, diplomat, primul scriitor român, mitropolit al Kievului, Grigore Tamblac a rămas în multe privințe, în ciuda marii sale popularități din vremea sa, încă un necunoscut. Asupra originii sale s-au exprimat câteva păreri: este de origine bulgar, este aromân, este român din Tarnovul Bulgariei, român așa cum probează etimologia cuvântului Sam și Vlahu (Blahu). Grigore Țamblac s-a născut în anul 1367 la Târnovo și a murit în perioada cuprinsă între anii 1419-1420 la Kiev. Tatăl său era fratele lui Kiprian, Mitropolitul Kievului. Acest fapt, i-a influențat carieră. Îl întâlnim în actele Patriarhiei de la Constantinopol drept călugăr în cercurile patriarhului. În această calitate este trimis în anul 1401 în misiune la Suceava, împreună cu diaconul Manuel, cu scrisoarea patriarhală de recunoaștere a Mitropolitului Moldovei, Iosif, rudă de a lui Alexandru cel Bun. Erau vremuri grele pentru ortodoxie: căzuse statul bulgar sub turci, în anul 1400 fusese asediat Constantinopolul, iar Lituania catolică avea pretenție asupra Rusiei Kievene.

După încheierea misiunii, Manuel se întoarce la Constantinopol, iar Grigore Tamblac rămâne în Moldova până în anul 1414, când va urmă unchiului sau, la scaunul mitropolitan al Kievului. În Moldova primește titlul de presviter al Marii Biserici Moldo-vlahe, este monah predicator al Bisericii Moldovei, începând cu anul 1402 (va predica în biserica mitropolitană Mereuti), activează, alături de Mitropolitiul Iosif și alți erudiți ai epocii, la celebra Academie Domnească de la Suceava. În această perioadă scrie în limbile greacă și slavonă "Viața Sfântului cel Nou de la Suceava" (păstrate în copiile făcute de Grigore Uric, altă personalitate din vremea lui Alexandru cel Bun, cel care conducea prima școală de miniatură din S-Estul Europei de la Mănăstirea Neamț), textul și muzică cratimei Sfântul Ion cel Nou de la Suceava și predicele în limba română, din care s-au păstrat 17.

Predicile lui exprimă o idee curentă în vremea respectivă: groază de islamism și dragostea pentru tradiție. Aceași idee o va exprima și în cuvântarea să de la Sinodul conciliarist din 1414-1416 de la Konstantz, în landul Baden. Moldova și Muntenia figurează pentru prima data la o conferința internațională, fiind reprezentate de Grigore Tamblac, care între timp a fost ales Mitropolit al Kievului de Sinodul de la Novgorod. La Konstantz, Grigore Tamblac a sosit abia în ianuarie 1416, că trimis al Constantinopolui și a fost primit cu mare respect. Avea oare misiunea, venită și din partea împăratului, pentru a reraliza unirea celor două biserici, că formă de luptă împotrivă expansiunii islamului în Europa, după cum relatează în jurnalul sau, cardinalul Filastre? Din cuvântarea sa, formulată într-un adevărat stil diplomatic, se evidențiază luptă sa pentru unitatea popoarelor împotrivă pericolului musulman. În final îl atenționează pe Papă MartinV : " Fie dar să nădăjduim, prea fericite părinte, că sfinția voastră a arătat sinceritate și nu va răbda mai departe ca atâtea popoare să fie despărțite de altele". Nu știm câtă sinceritate a arătat papa, dar știm că popoarele din această parte a Europei și-au apărat singure credința și au reușit să stopeze expansiunea musulmană.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Personalitati nestiute sau uitate (III). Grigore Tamblac

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]