George Hamilton-Gordon
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| George Hamilton-Gordon, 4th Earl of Aberdeen | |
 |
|
|
|
|
| În funcție 19 decembrie 1852 – 30 ianuarie 1855 |
|
| Precedat de | Edward Smith-Stanley |
|---|---|
| Succedat de | Henry Temple |
|
|
|
| Născut(ă) | 28 ianuarie 1784 Edinburgh, Scoția |
| Decedat(ă) | 14 decembrie 1860 Londra |
| Partid politic | Partid Peelite |
| Naționalitate |  engleză |
modifică  |
|
George Hamilton-Gordon (n. 28 ianuarie 1784, Edinburgh – d. 14 decembrie 1860, Londra) a fost un politician britanic, prim ministru al Marii Britanii în perioada 1852-1855. În 1813, ca ambasador special în Austria, a contribuit la formarea coaliției care l-a învins pe Napoleon. Ca ministru de externe (1828-1830, 1841-1846), a rezolvat disputele asupra graniței dintre Canada și SUA prin tratatul Webster-Ashburton și Tratatul Oregon. Ca prim-ministru, a format o coaliție guvernamentală, dar indecizia sa a zădărnicit eforturile de menținere a păcii, ducând la implicarea Marii Britanii în Războiul Crimeii. Fiind resbonsabil, din punct de vedere constituțional, pentru greșelile generalilor britanici în război, a demisionat în 1855.
Referințe [modificare]
- "Enciclopedia Universală Britannica"
|
||||||||||
