George Hamilton-Gordon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
George Hamilton-Gordon, 4th Earl of Aberdeen
4th Earl of Aberdeen.jpg

În funcție
19 decembrie 1852 – 30 ianuarie 1855
Precedat de Edward Smith-Stanley
Succedat de Henry Temple

Născut(ă) 28 ianuarie 1784
Edinburgh, Scoția
Decedat(ă) 14 decembrie 1860
Londra
Partid politic Partid Peelite
Naționalitate Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord engleză

George Hamilton-Gordon (n. 28 ianuarie 1784, Edinburgh – d. 14 decembrie 1860, Londra) a fost un politician britanic, prim ministru al Marii Britanii în perioada 1852-1855.

În 1813, ca ambasador special în Austria, a contribuit la formarea coaliției care l-a învins pe Napoleon I în Războiul celei de-a Șasea Coaliții.

Ca ministru de externe (1828-1830, 1841-1846), a rezolvat disputele asupra graniței dintre Canada și SUA prin Tratatul Webster-Ashburton și Tratatul Oregonului.

Ca prim-ministru, a format o coaliție guvernamentală, dar indecizia sa a zădărnicit eforturile de menținere a păcii, ducând la implicarea Marii Britanii în Războiul Crimeii. Fiind responsabil, din punct de vedere constituțional, pentru greșelile generalilor britanici în război, a demisionat în 1855.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • "Enciclopedia Universală Britannica"