De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Arthur Wellesley, primul Duce de Wellington, (n. 1 mai 1769 – d. 14 septembrie 1852), a fost un ofiţer şi om de stat britanic, născut în Irlanda şi care astăzi este recunoscut ca fiind una dintre personalităţile de prim rang pe plan militar din epoca modernă. Şi-a început cariera militară ca sublocotenent în armata britanică şi s-a remarcat îndeosebi în războaiele napoleoniene, avansând până la gradul de general şi Feldmareşal. În 1815 a condus o armată britanică care a participat decisiv la înfrângerea finală a lui Napoleon Bonaparte la Waterloo. A fost de două ori prim-ministru al Marii Britanii în perioada 1828-1830 precum şi timp de 3 săptămâni în 1834.
