Fraţii Marx

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
 Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.
Groucho, Gummo, Minnie (mama), Zeppo, Frenchie (tatăl), Chico şi Harpo. Circa 1913.

Fraţii Marx a fost o trupă de actori de comedie, care au apărut în vodeviluri, piese de teatru, filme şi programe de televiziune.

Născuţi în New York, Fraţii Marx au fost copii unei familii de evrei imigranţi din Germania.

[modifică] Fraţii Marx

Numele adevărate ale celor şase fraţi Marx sunt următoarele:

Animal crackers (1930). De sus în jos: Harpo, Chico, Zippo şi Groucho

[modifică] Începuturi

Născuţi într-o familie de artişti, talentul muzical al fraţilor a fost valorificat de timpuriu. Harpo era deosebit de talentat, putând cânta la aproape orice instrument; totuşi marea sa atracţie a fost harpa, de unde i se trage şi numele de scenă. Chico era un pianist excelent, iar Groucho cânta la chitară.

Şi-au început cariera în vodeviluri, unde unchiul lor juca deja ca Al Shean din Gallagher and Shean. Groucho a debutat în 1905, predominant ca şi cântăreţ. Pe rând au primit roluri Gummo (1907), Harpo (1908), apoi mama şi mătuşa lor Hannah în 1910. Trupa şi-a luat numele de "Cele şase mascote".

Într-o seară, în timpul unei reprezentaţii care avea loc în Nacogdoches, Texas, s-au auzit strigăte de-afară, din cauza unui catâr năbădăios care scăpase prin oraş. Audienţa s-a grăbit să iasă din sală pentru a vedea ce se întâmplă, iar la întoarcere Groucho - înfuriat fiind de întrerupere - a anunţat următoarele cântece: "Nacogdoches is full of roaches" (literar: "Nacogdoches e plin de gândaci") şi "The jackass is the flower of Tex-ass" (literar: "Măgarul este floarea Texasului"). În loc să se înfurie, audienţa a râs copios, eveniment după care familia Marx a început să se gândească la o reorientare către comedie.

Treptat, reprezentaţiile lor au evoluat de la cântece şi puţină comedie la comedie presărată ici-colo cu nişte muzică, precum în scheciul lor "Fun in Hi Skule" ("Distracţie în litcheu"), cu Groucho ca profesor cu accent german şi Harpo, Gummo şi, după 1912, Chico ca elevi. Câţiva ani mai târziu, Gummo a părăsit grupul pentru a lupta în primul război mondial ("Orice e mai bun decât să fiu un actor!"). Zeppo îi va lua locul în ultimii lor ani de vodeviluri, primii paşi pe Broadway şi filmele produse de Paramount care au urmat.

Despre intrarea lui Harpo pe scenă se povesteşte că într-o după amiază, în timpul unei reprezentaţii susţinute de fraţii săi, Harpo a instruit o fată din cor să fugă de-a lungul scenei prin faţa lui Groucho în timpul actului său, în timp ce el o alerga, ca sa vadă dacă Groucho şi-ar pierde concentrarea. Totuşi, spre încântarea publicului, Groucho de abia a reacţionat cu o glumă improvizată, uitându-se cu calm la ceas şi comentând: „Prima oară când văd un taximetrist zbierând după un pasager”, apoi, când Harpo a urmărit fata în direcţia inversă, „Poţi mereu să-ţi potriveşti ceasul după cursa de 9:20”. Sfârşitul acestei poveşti putea fi tragic pentru Harpo, fiindcă balerina era măritată cu un boxeur, dar acesta l-a iertat cu condiţia ca scena din acea seară să se repete în fiecare spectacol.

În timpul primului război mondial sentimentele anti-germane au escaladat, astfel încât, pe de-o parte, familia a încercat să-şi ascundă originea germană (Harpo schimbându-şi numele din Adolph în Arthur), iar pe de altă parte Groucho a încetat să mai joace pe scenă tipologia neamţului.

În această perioadă, cei - acum - Patru Fraţi Marx au început să îşi individualizeze şi să îşi dezvolte personajele pe care le jucau, încadrându-le în stilul lor unic de a face comedie. După amintirile fraţilor, cel care le-a creat personajele (la modul vizual) a fost Al Shean. Groucho a început să poarte mustaţa şi sprâncenele celebre, desenate cu creionul, şi să adopte un mers legănat, Harpo şi-a pus o perucă roşcată şi creaţă, purtând după el un claxon şi nevorbind niciodată, iar Chico a adoptat un accent italian fals. Zeppo şi-a păstrat rolul junelui înamorat şi romantic. Deşi se spune că şi în viaţa de zi cu zi fraţii se purtau la fel (bineînţeles că Harpo vorbea), în particular Zeppo era considerat a fi cel mai amuzant dintre toţi, în ciuda rolurilor sale stricte şi scurte. Fiind cel mai tânăr şi crescând cu reprezentaţiile fraţilor săi înainte, el putea să înlocuiască şi să imite - în cazuri extreme - pe oricare dintre cei trei fraţi mai mari. "Era atât de bun în rolul căpitanului Spaulding [din «Animal Crackers»], încât l-aş fi lăsat să joace la nesfârşit, dacă îmi dădeau voie să stau şi să fumez în public", îşi amintea Groucho.

Numele lor de scenă au fost stabilite de monologhistul Art Fisher, în timpul unei partide de poker desfăşurate în maşină, în principal fiind bazate pe personalităţile fraţilor. Julius Marx a primit numele de Groucho, datorită dispoziţiei sale mereu schimbătoare. Unii biografi au crezut că acest nume vine de la o grouch bag pe care acesta o purta în tinereţe. Totuşi, Groucho a negat acest lucru în capitolul 6 al autobiografiei sale, "Groucho şi cu mine":

Îmi ţineam banii într-o grouch bag. Aceasta era o punguţă pe care actorii obişnuiau s-o poarte legată de gât, pentru a se putea feri ca alţi actori flămânzi să le subtilizeze biştarii. În mod firesc, o să credeţi că numele meu provine de aici. Dar nu este aşa. Grouch bags erau purtate pe piepturile bărbăteşti cu mult înainte de a exista vreun înţepat (groucho).

Arthur a fost poreclit Harpo, pentru că avea obiceiul de a cânta la harpă, iar Leonard a primit numele de Chico (pronunţat "Chick-o"), din cauza afinităţii sale pentru femei ("chicks", puicuţe). În autobiografia sa, "Harpo vorbeşte!" (Limelight Editions, 1985, ISBN 0879100362), Harpo precizează că Milton a devenit Gummo deoarece "he crept about the theater like a gumshoe detective", iar Herbert s-a numit Zeppo pentru abilităţile sale atletice şi pentru că putea să facă tracţiuni la bară precum Zippo Cimpanzeul. Versiunea lui Groucho este aceea că Zeppo a fost denumit după zeppelinele tocmai apărute, iar fiica lui Chico insistă că Zeppo a fost numit după glumele cu Zeke şi Zeb, foarte populare în acea vreme la Chicago.

În anii 20, Fraţii Marx au devenit una dintre cele mai apreciate trupe de teatru din Statele Unite. Cu simţul umorului ascuţit şi deosebit, satirizau înalta societate sau ipocrizia umană. De asemenea, au devenit faimoşi pentru puterea lor de improvizaţie şi datorită scenariilor lor libere.

Datorită managementului lui Chico şi creativităţii lui Groucho, vodevilurile fraţilor au repurtat destule succese pentru a-i propulsa pe aceştia pe scena teatrului Broadway. Prima dată au prezentat un musical, "I'll say she is" (1924 – 1925), urmat de două comedii muzicale: "The Cocoanuts" (1925 – 1926) şi "Animal Crackers" (1928 – 1929). Scenaristul George S. Kaufman a lucrat la ultimele două spectacole şi i-a ajutat pe fraţi să îşi cizeleze personajele.

Se pare că talk-show-ul din 1957 intitulat Tonight! America After Dark şi avândul-l ca moderator pe Jack Lescoulie, ar fi singura înregistrare publică în care apar toţi cei cinci fraţi.

Pe data de 16 ianuarie 1977, Fraţii Marx au primit o stea pe celebrul bulevard de la Hollywood.

[modifică] Filmografie

Filme cu Cei Patru Fraţi Marx:

Filme cu Cei Trei Fraţi Marx (fără Zeppo):

Performanţe solo:

¹ cameo - termen englezesc ce denumeşte o foarte scurtă apariţie a unui actor proeminent într-un film.

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Fra%C5%A3ii_Marx
Unelte personale