Format:Pagina principală/Articol de calitate/48

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Principalele oraşe greceşti de după primul val de colonizare în Magna Graecia aproximativ în 280 î.Hr. După contactul cu aceşti colonişti, poate Graeci de origine dorică, numele de grec a apărut în Occident.

Astăzi grecii își spun eleni (Έλληνες), deși au fost cunoscuți sub diferite denumiri de-a lungul istoriei. Soldații care au murit în Bătălia de la Termopile au murit sub numele de eleni. În perioada elenistică a ajuns să se refere la o persoană care îmbrățișa modul de viață și valorile grecești. În timpul lui Isus din Nazaret termenul și-a schimbat înțelesul, și orice persoană care nu era de rit iudaic era numită elen. Către sfârșitul antichității, grecii își spuneau romaioi, adică romani (după Edictul lui Caracalla din 212, practic toți grecii erau cetățeni romani). După convertirea la creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, elen a ajuns să fie sinonim cu păgân, recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu. Europenii occidentali folosesc numele de greci, iar perșii și turcii folosesc numele Yunans, adică ionieni. O formă unică și interesantă e aceea folosită în limba georgiană: grecii sunt numiți ბერძენი berdzeni, denumire provenită din cuvântul georgian pentru „înțelept”, un nume atribuit datorită ideii că filozofia s-a născut în Grecia.

Fiecare eră istorică a fost însoțită de un nou nume național: fie complet nou, fie unul care anterior era marginalizat sau învechit, provenind din tradiție sau luat de la străini. Fiecare a avut semnificația sa, și pot fi folosite alternativ. Grecii sunt un popor polinom.