Civilizația elenistică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Elenism)
Salt la: Navigare, căutare
Regatele elenistice ale diadohilor în anul 301 î.Hr.
Drahma de argint al regelui indo-grec Menandru I (155 î.Hr.-130 î.Hr.).
Avers: greacă, ΒΑΣΙΛΕΩΣ ΣΩΤΗΡΩΣ ΜΕΝΑΝΔΡΟΥ "[moneda] Regelui Mântuitor Menandru".
Revers: Kharosthi: MAHARAJA TRATASA MENADRASA "Regele Mântuitor Menandru".

Termenul Civilizația elenistică (provenit de la Ἕλλην "Héllēn", numele etnic al grecilor în limba proprie) îi aparține istoricului german Johann Gustav Droysen și se referă la răspândirea culturii grecești în rândurile populațiilor ne-grece cucerite de Alexandru cel Mare. După Droysen, civilizația elenistică a reprezentat o fuziune între cultura greacă și acea a Orientului mijociu. Principalele centre culturale s-au extins din Grecia continentală la Pergam, Rodos, Antiohia și Alexandria.

Istoricii moderni consideră că perioada elenistică începe cu moartea lui Alexandru cel Mare din 323 î.Hr.. Armatele lui Alexandru au cucerit Mediterana răsăriteană, Egiptul, Mesopotamia și Podișul iranian, Asia Centrală și unele regiuni din India. După moartea sa, a avut loc o luptă pentru succesiune, cunoscută ca războiul diadohilor (în greacă "succesori"). Conflictul a luat sfârșit în 281 î.Hr., cu înființarea a patru state principale.

Succesorii lui Alexandru au stăpânit teritoriile de la vest de Tigru o bună perioadă de timp, și au deținut controlul asupra Mediteranei răsăritene până la preluarea controlului regiunii de către Republica Romană. Cea mai mare parte a orientului a fost în cele din urmă ocupată de Parthia, însă cultura elenistică a rezistat în locuri depărtate, cum ar fi Regatul greco-bactrian din Bactria sau Regatul indo-grec din nordul Indiei sau Bosforul cimerian. Cultura elenistă a rămas dominantă în partea răsăriteană a Imperiului Roman până la creștinarea acestuia și perioada de tranziție către Imperiul Bizantin.

Sfârșitul perioadei elenistice este considerat anul 31 î.Hr., când regatul Egiptului ptolemeic a fost înfrânt de romani prin Bătălia de la Actium. Ca urmare, ultimul monarh al Egiptului, Cleopatra, s-a sinucis, iar regatul ei a fost anexat de către Octavian.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Abram Borisovič Ranovič, Elenismul și rolul său istoric, Editura de stat pentru literatură științifică, 1953.

Vezi și[modificare | modificare sursă]