Eugen Bartha

Eugen Bartha a urmat cursurile liceului din Aiud între anii 1950 și 1954, apoi s-a înscris la Institutul de Cultură Fizică din București, pe care l-a absolvit în 1958 cu specializarea fotbal.^[2] După absolvire a fost repartizat la Petroșani, unde a antrenat timp de un an, între 1958 și 1959, echipa de fotbal Jiul Petrila, care evolua în Divizia C.^[2] În 1958 s-a căsătorit, iar soția sa a născut în anii următori doi băieți, Csaba și Eugen-Adalbert.^[2] În perioada 1959–1962 a fost antrenorul secund al echipei de fotbal Jiul Petroșani, avându-l în 1960–1962 pe Bazil Marian ca antrenor principal.^[2]

În 1963, Bartha a fost numit directorul Școlii Sportive pentru Elevi din Petroșani, unde a pus bazele unei echipe de handbal feminin și i-a avut o perioadă drept colegi de catedră pe Béla și Márta Károlyi, la acea dată antrenori de handbal.^[2]^[3] În 1973 s-a mutat cu toată familia la Buhuși, unde a preluat Textila, echipa de handbal feminin a fabricii din localitate. În 1974 a terminat cu Textila pe locul al 3-lea în Campionatul Republican.^[3]

În 1975, directorul Baciu de la Direcția Județeană pentru Tineret Bacău s-a mutat de la Buhuși în capitala județului și a decis să creeze o echipă puternică a orașului.^[4] De la Buhuși l-a adus și pe Eugen Bartha, care a fost numit profesor universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității din Bacău.^[2] A fost înființată CSU Știința Bacău, o echipă de handbal feminin a universității alcătuită din handbalistele de la Textila care l-au urmat pe Bartha la Bacău și din câteva handbaliste antrenate de Alexandru Mengoni la Clubul Sportiv Școlar din localitate.^[4] Eugen Bartha a fost numit antrenor principal. În 1979, această echipă a obținut primul său titlu național.^[5]

Până în 1985, Bartha a câștigat de șase ori campionatul cu Știința Bacău, de trei ori Cupa României și a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în 1985.^[5]^[6] Eugen Bartha a antrenat la Bacău handbaliste care au fost selectate în acea perioadă și la echipa națională, precum Filofteia Danilof, Éva Gál-Mózsi, Doina Rodeanu, Laura Lunca, Maria Török sau Viorica Cătineanu.^[5]^[6] În interviuri publicate ulterior în presă cu unele din jucătoarele notabile ale Științei Bacău, acestea și-l amintesc drept un foarte bun organizator și profesionist.^[4]^[7] Éva Gál-Mózsi îl consideră „cel mai bun antrenor care a existat vreodată în țară”.^[4]

În ultimii săi ani la Bacău antrenorul a fost diagnosticat cu cancer pulmonar. Acesta e posibil să fi fost declanșat de un grav accident de schi avut în tinerețe, când un băț i-a străpuns un plămân, și de faptul că Bartha fuma foarte mult.^[2] Drept urmare, antrenorul a lăsat echipa pe seama lui Alexandru Mengoni și s-a mutat împreună cu întreaga familie la Târgu Mureș pentru a fi tratat la Clinica de Oncologie a Spitalului Județean din oraș.^[6]

La Târgu Mureș Bartha a preluat echipa Mureșul Târgu Mureș, cu care a câștigat Cupa României în 1987 și s-a clasat pe locul al doilea în campionatul național în același an.^[6] A avut din nou sub comanda sa handbaliste care au fost selectate la echipa națională, precum Angela Bloj, Éva Gál-Mózsi sau Eszter László. Și acestea și-au exprimat în diverse interviuri aprecierea pentru calitățile umane și de pedagog ale lui Eugen Bartha.^[1]^[8]

Începând din 1969^[3], Bartha a antrenat din postura de antrenor secund sau principal diverse selecționate ale României: echipa de tineret, selecționata de senioare B, respectiv echipa națională de senioare a României.^[9] A luat parte cu acestea la diferite competiții internaționale, iar în 1986 a obținut locul 5 la Campionatul Mondial desfășurat în Țările de Jos.^[10]

Bartha a decedat în iulie 1987, în urma bolii de care suferea. După moartea sa, la Târgu Mureș a fost înființat „Memorialul Eugen Bartha”, o competiție amicală de handbal feminin organizată anual în amintirea antrenorului.^[11] Ulterior, denumirea a fost modificată în „Memorialul antrenorilor Eugen Bartha și Valentin Pop”, pentru a-l include și pe Valentin Pop (Bálint Szabó), un alt antrenor semnificativ din oraș.^[11] După câteva ediții, competiția a fost redenumită „Memorialul antrenorilor”.^[11]

În martie 2013, Asociația Județeană de Handbal Mureș și Asociația Județeană pentru Sport și Tineret Mureș au organizat un turneu amical cu șase echipe, dintre care două din Ungaria, pentru a onora handbaliștii, antrenorii și alte personalități din domeniul handbalului județean care nu se mai aflau în viață, printre care și pe Eugen Bartha.^[12]