Dracula (roman)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dracula (roman)
Romanul Dracula scris de Bram Stoker
Romanul Dracula scris de Bram Stoker
Informații generale
Autor Bram Stoker
Gen Ficțiune
Ediția originală
Editură Archibald Constable and Company (UK)
Limbă originală Englezǎ
Țară de prima lansare Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei (azi) Republica Irlanda
Data publicării Mai 1897
Traducător(i) Ileana Verzea și Barbu Cioculescu

Dracula este titlul unui roman scris în anul 1897 de autorul irlandez Bram Stoker. Personajul principal al romanului este contele Dracula (Graf Dracula), devenit unul dintre cei mai renumiți vampiri din literatură. Romanul a fost de mai multe ori transpus pe ecran, iar rolul contelui jucat de actori ca: Max Schreck, Christopher Lee, Bela Lugosi, Klaus Kinski și Gary Oldman.

Acțiune[modificare | modificare sursă]

Acțiunea romanului se petrece la sfârșitul secolului XIX în Transilvania care pe atunci făcea parte din Austro-Ungaria, azi regiunea aparține de România. Avocatul englez „Jonathan Harker” vine din Londra ca să cumpere castelul lui Dracula, dar nici un localnic nu are curaj să se apropie de casa contelui. O femeie îi dă un crucifix lui Harker, pentru a-l apăra de rele. Avocatul va fi adus de birjarul contelui. In primele zile a vizitei nu se întâmplă nimic deosebit în castel, Haker fiind rugat să nu intre în câteva încăperi. Ciudat însă i se pare englezului faptul că chipul contelui nu apare deloc în oglindă și lăcomia acestuia când vede sângele avocatului care s-a rănit la bărbierit. Acum remarcă Haker dinții lungi, ascuțiți, buzele roșii ale contelui, ca și atenționarea de a nu dormi decât în camera care este rezervată lui. Uitând de sfatul contelui adoarme într-o odaie străină și va fi trezit de trei femei frumoase cu buze roșii și dinți ascuțiți, care sunt împiedicate de conte să-l muște. Contele dă de înțeles femeilor gonindu-le, că englezul îi aparține lui. Avocatul remarcă cu groază primejdia care-l paște. In cele din urmă englezul reușește să scape cu viață fugind din castel.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Intre 1879 si 1898, Stoker a fost directorul comercial al Lyceum Theatre din Londra, unde isi suplimeta veniturile scriind novele senzationale, cea mai cunoscuta fiind povestea vampirului Dracula, publicata pe date de 26 mai 1897. O parte din actiune se desfasoara in orasul Whitby, unde obisnuia sa isi petreaca vacanta de vara. Intre anii 80 si 90 ai secolului XIX, autori precum H. Rider Haggard, Rudyard Kipling, Robert Luis Stevenson, Arthur Conan Doyle, si H. G. Wells au sris multe povesti in care creaturi fantastice amenintau Imperiul Britanic. Literatura de invazie isi atinsese varful, iar in anul 1897, formula lui Stoker de invazie a Angliei prin influente din Europa continentala era familiara cititorilor de romane fantastice de aventura. Cititorii erei Victoriene au savurat-o ca o aventura, dar si-a atins statutul legendar dor in secolul XX, cand au aparut ecranizarile. Inainte de a scrie Dracula, Stoker a petrecut sapte ani cercetand folclorul european si povestile despre vampiri, fiind cel mai mult influentat de lucrarea "Transylvanian Superstitions" (Superstitii Transilvanene) a lui Emily Gerard din 1885. Desi este cel mai cunoscut roman despre vampiri, Dracula nu a fost primul. A fost precedat si inspirat de romanul "Camilla" scris de Sheridan Le Fanu in 1871, despre o o femeie vampir si lesbiana, care prada femei tinere si singure, si de romanul lung si senzational numit "Varney the Vampire" (Vampirul Varney) a lui James Malcolm Rymer. Imaginea unui aristocrat infatisand un vampir, precum Dracula, a fost creata de John Polidori in "The Vampyre" (Vampirul) din 1819, in vera anului, petrecuta alaturi de Mary Shelley, scriitoarea lui "Frankenstein", sotul acesteia, poetul Percy Bysshe Shelley si Lordul Byron. Lyceum Theatre, unde a lucrat Stoker intre anii 1878 si 1898, era condus de managerul si actorul Henry Irving, sursa de inspiratie a manierelor personajului Dracula, si care spera Stoker ca il va interpreta pe scena. Desi Irving nu a fost niciodata de acord sa il joace pe scena, gesturile dramatice si maniera de gentelman a lui Dracula isi au originea de le Irving. Titlul original al romanului Dracula a fost "The Dead Un-Dead" (Mortul Nemort), iar pana cu cateva saptamani inaintea publicarii, manuscrisul s-a numit "The Un-Dead" (Nemortul). Notitele lui Stoker arata ca numele initial al personajului era "Count Wampyr" (Contele Wampyr), dar in urma unor cercetari a fost intrigat de numele Dracula, dupa ce a citit cartea lui William Wilkinson numita Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia with Political Observations Related to Them (London 1820)" (Prezentarea Principatelor Tarii Romanesti si Moldovei, si Observatiile Politice Legate de Acestea), gasita in biblioteca din Whitby in anii 1890. Numele de Dracula a fost patronimul (Draculea) descendentilor lui Vlad II, Domnitorul Tarii Romanesti, numit Dracul dupa ce a fost investit in Ordinul Dragonilor in 1431. Romanul a facut parte din domeniul public in Statele Unite inca de la publicare datorita unor vicii de procedura a dreptului de autor a lui Stoker. In Regatul Unit al Marii Britanii si alte tari europene care respectau Conventia de la Berna asupra dreptului de autor, romanul a fost sub drept de autor pana in Aprilie 1962, 50 de ani de la moartea lui Stoker. Odata cu aparitia adaptarii neautorizate a filmului Nosferatu de F. W. Murnau, popularitatea romanului a crescut considerabil, datorita careia vaduva lui Stoker a incercat retragerea filmului din circulatia publica.

Reactii[modificare | modificare sursă]

Cand a fost publicat pentru prima data, in 1897, Dracula nu a fost un bestseller, desi criticii erau generosi in laude. Ziarul contemporan Daily Mail a clasificat puterile lui Stoker deasupra lui Mary Shelley, Edgar Allan Poe Si Emily Bronte. Potrivit istoricilor literari Nina Auerbach si David Skal, romanul a fost mai important pentru cititorii moderni decat pentru cei contemporani epocii victoriene, cei mai multi dintre ei citind-o ca pe o aventura; a dobandit statutul legendar in secolul XX, odata cu aparitia versiunilor ecranizate. Totusi, unii victorieni l-au descris ca fiind "senzatia sezonului" si "cea mai infioratoare novela a secolului paralizat". Autorul lui Sherlock Holmes, Sir Arthur Conan Doyle i-a scris in srisoarea adresata lui Stoker: "Iti scriu ca sa iti spun cat de mult mi-a placut sa citesc Dracula. Cred ca este cel mai bun roman cu vampiri pe care l-am citit in ultimii ani". Cronica din Daily Mail din data de 1 Iunie 1897 a numit romanul un clasic de groaza, "In cautarea unei asemanari cu aceeasta poveste ciudata, de graoza si puternica, mintea noastra se intoarce catre povesti precum "The Mysteries of Udolpho",(Misterele lui Udolpho), "Frankenstein, "The Fall of the House of Usher" (Prabusirea Casei Usher)... dar Dracula este mai sumbru decat oricare din acestea." Critici asemanatoare au aparut si in Statele Unite, odata cu publicarea cartii in 1899. Prima editie americana a fost publicata de Doubleday si McClure in New York.

Referinte istorice si geografice[modificare | modificare sursă]

Desi lucrarea Dracula este fictiva, aceasta contine anumite referinte istorice. Legatura dintre roman si cat stia Stoker din istorie sunt ipoteze si dezbateri. In urma publicarii "In Search of Dracula" (In Cautarea lui Dracula) de Radu Florescu si Raymond McNally in 1972, presupusa legatura dintre Vlad Tepes personajul fictiv Dracula a lui Stoker a atras atentia populara. In timpul domniei principale (1456-1462), se presupune ca Vlad Tepes a omorat intre 40.000 si 100.000 de europeni (rivali politici, criminali sau pe oricine considera "nefolositor umanitatii"), in principal folosind metoda favorita de a trage in teapa. Principalele relatari provin de la sasii care locuiau in Transilvania, care aveau confruntari dese cu Vlad III. Vlad III este considerat erou popular de catre romani, in special pentru indepartarea invadatorilor turci. Se spune ca ar fi tras in teapa peste 100.000 de turci, probabil un numar exagerat. Pe plan istoric, Dracula deriva din Ordinul Cavaleresc numit Ordinul Dragonului, inffintat de Sigismund de Luxemburg (pe atunci Regele Ungariei, mai tarziu Imparat al sfantului Imperiu Roman), pentru a sustine crestinatatea si a apara Imperiul de otomani. Vlad II Dracul, tatal lui Vlad III, a fost acceptat in ordin in jurul anului 1431 datorita curajului cu care lupta impotriva turcilor. Incepand cu 1431, Vlad II a purtat emblema ordinului, iar mai tarziu, in calitate de domnitor al Tarii Romanesti, si monezile sale aveau simbolul dragonului. Numele dracula inseamna "Fiul Dracului". Stoker a intalnit numele Dracula dupa ce a citit istoria Romaniei, si a ales sa schimbe numele initial dat personajului principal (Contele Wampyr). Totusi, unii discipoli ai lui Dracula, condusi de Elizabeth Miller, au pus la indoiala legatura. Ei sustin ca Stoker stia putin despre personajul istoric Vlad Tepes cu exceptia numelui "Dracula". Exista paragrafe din roman in care Dracula se refera la trecutul sau, ceea ce demonstreaza ca Stoker avea cunostinte despre istoria romaneasca. Stoker mentioneaza ca Dracula s-a infruntat cu turcii, si ca a fost tradat de fratele sau, date istorice care il descriu fara indoiala pe Vlad III:

Ecranizări[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]