Suport Vital de Bază

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Suportul vital de bază (SVB) este reprezentat de un ansamblu de manevre și proceduri de resuscitare efecuate asupra unui pacient inconștient aflat în stop cardio-respirator ce pot fi efectuate de către orice persoană (instruită în prealabil), pentru menținerea libertății căilor aeriene, suportul ventilației și circulației fără ajutorul vreunui echipament specific (defibrilator) cu excepția dispozitivelor de protecție.[1][2]

Obiective[modificare | modificare sursă]

  • - libertatea căilor aeriene.
  • - asigurarea ventilației care să suplinească mecanica respiratorie și să permită realizarea schimburilor alveolocapilare.
  • - menținerea funcției de pompă a inimii astfel încât să se realizeze o circulație eficientă și oxigenarea țesuturilor, în special a creierului.

Suportul Vital Bazal

Suportul Vital Bazal (SVB) presupune 3 x 3 componente: (1) controlul sau aprecierea, (2) restabilirea (dacă este necesar) și (3)menținerea funcțiilor vitale: (1) a funcției respiratorii, (2) funcției circulatorii și (3) viabilității Sisitemului Nervos Central la etapa de prespital. SVB este parte componentă și prima etapă a ajutorului medical (și uneori – etapă decisivă pentru viitorul bolnavului.) Inițial SVB se împarte în 2 grupe mari (în care tactica este doar puțin diferită): SVB cardio-vascular și SVB traumatic. SVB-C include prioritar algoritmul ABCD, defibrilarea, ECG-monitorizarea, intubarea. SVB-T include prioritar algoritmul ABCD, oprirea hemoragiilor, imobilizările și pansamentele, ermetizarea pneumotoracelui, etc. Dar de cele mai dese ori (în deosebi în politraume complicate cu șoc traumatic), situația necesită aplicarea SVB mixt. Este important de menționat faptul, că SVB nu prevede utilizarea medicamentelor sau a aparatelor, instrumentelor și consumabilelor cu aplicare invazivă (ex: decompresie toracică, intubare, injecții și perfuzii, etc,etc), și totodată nu cere posedarea obligatorie a diplomei medicale, fiind suficient un curs specializat de scurtă durată, cu antrenamente practice pe manechinele corespunzătoare.

Algoritmul ABCD

Algoritmul a suportat unele corectări, devenind Algoritmul DD-ABCD. 1. D – Danger = pericole – se caută rapid vizual orice pericole posibile pentru salvator și victimă. Dacă avem timp și posibilități – punem întrebări celor din jur. Dacă nu, - observăm în ce loc și poziție se află victima; căutăm semne de violență, luptă, accidente, crime, sîngerări, cabluri electrice, etc, etc. Dacă identificăm pericole considerabile– solicităm ajutorul serviciilor corespunzătoare. Dacă pericole nu-s - trecem la pasul 2 2. D – Dead = decedat – înainte de a îndeplini alte acțiuni, observăm vizual semne clare de viață sau moarte – prezența vorbirii, mișcărilor, respirației, SAU – tegumente reci și palide, lipsa oricăror reacții, înțepenire. Dacă starea victimei nu este clară, cel mai sigur semn în cazul unei persoane inconștiente ar fi PERRL – pupile egale, rotunde, reacționează la lumină (o îngustare ≥2mm). În cazul reacției pozitive a pupilelor – pacientul nu este decedat (oricare ar fi starea sa – lipotimie, șoc, comă sau alta). Dacă PERRL (–) atunci pacientul este considerat decedat și în loc de a continua algoritmul ABCD, căutăm semne de confirmare a morții, după care informăm poliția și alte instanțe după necesitate. În PERRL (+) mergem la pasul următor. DAR, pentru a fi siguri dacă se permite hiperextensia capului, prevăzută în punctul A, va trebui să excludem traumatismele cervicale grave, prin simplă palpare. Atenție maximă la pacienții : accidentați, căzuți de la orice înălțime, maltratați sau extrași din apă după submersie !

A – (airways) este controlul, deblocarea căilor respiratorii (dacă este necesar) și menținerea permeabilității (accesibilității) lor. Aici se referă: revizia cavității bucale, hiperextensia capului, subluxația mandibulei (= Triada Safar); (sau manevra Esmarh = fără extenzia capului); controlul respirației – timp de 10-15 sec, fața înspre cutia toracică (+triada: ascult, privesc, simt). 2 respirații de control, dacă aerul trece, A= (+). În caz de obturare a căilor respiratorii – efectuarea absorbției (aspirării) sau a manevrei Heimlic. Pentru prevenirea obturării căilor respiratorii cu mase vomitive la pacientul inconștient se folosește manevra Selih = presiune ușoară pe cartilajul tiroid, pînă la oprirea mișcărilor de vomitare și aspirare din cavitatea bucală.

Cauzele mai frecvente ce pot duce la afectarea permeabilității căilor respiratorii la nivelul A:  Obstrucția căilor respiratorii prin relaxarea limbii proprii,  Obstrucția lumenului căilor resp. prin corp străin (lichid sau solid), inclusiv – submersia /sub apă (înecul) / inclusiv – edemul pulmonar acut  Edemațiere de natură alergică sau inflamație infecțioasă, epiglotita  Trauma căilor respiratorii, dereglarea integrității c.r.  Strangulare mecanică externă (accident, crimă sau suicid)

Soluționare DEZOBSTRUCȚIE și restabilirea totală sau parțială (temporară) a permeabilității căilor respiratorii prin: poziția capului, fixarea limbii, instalarea pipelor aeriene (oro-faringiene (Gudel, Safar), nazo-faringiene (Robertazzi) ), aspirare, manevra Heimlich, conicotomia sau conicopuncția (în dependență de vîrstă), intubare endotraheală, intubare esofago+endotraheală, administrare medicamente (hormonale, antihistaminice, etc), eliberarea strangulării exterioare, manevra Selih. Dacă A (+) continuăm cu B; Dacă A (–) trecem la manevra Heimlic ( Dacă Heimlic (+) revenim la B; Dacă Heimlic (–) efectuăm conicotomia) //= Suport Vital Avansat

B – (breathing) – respirația propriu-zisă. Starea respirației trebuie să fie clarificată deja la nivelul A. Dacă respirația lipsește și A(+) efectuați respirație artificială (gură–în–gură, gură–în–nas, prin mască simplă sau cu balon Ambu). Varianta ideală ar fi intubarea și conectarea la aparat de ventilare artificială, pentru asigurarea unei oxigenări suficiente pînă la spital, dar aceasta ține de Suportul Vital Avansat. Frecvența resp/min = 12-18 la maturi și la copii = în dependență de vîrstă (frecvența = cu parametrii fiziologici normali). (Oxigenarea suficientă se face din calculul 120 ml oxigen / kg corp / minut.) Respirația fără mască se face lateral (dintr-o parte); respirația cu orice mască, inclusiv intubația – dinspre cap. Dacă B (+) , trecem la controlul punctului C, și mai tîrziu cercetați caracteristicile respirației (examen primar).

Cauzele ce pot duce la oprirea respirației – nivel B A - obstrucția căilor respiratorii (vezi și cauzele indicate mai sus la punctul A) Factorul extern 1 - asfixie din cauza elementelor chimice toxice prezente în aer (intoxicații) Factorul extern 2 - asfixie din cauza lipsei de oxigen în aerul atmosferic (anoxie); Factori de natură traumatică - trauma cerebrală, trauma diafragmei sau trauma căilor respiratorii, plămînilor, inclusiv pneumotoracele. Boli somatice diferite; intoxicații acute cu droguri, alcool sau nicotină (fumat); edemul pulmonar acut; etc Afectarea capacității sîngelui de a transporta oxigenul spre țesuturi/celule = intoxicație cu CO, sau cianuri ; cît și o anemie pronunțată, posibil instalată ca rezultat al hemoragiei / hipovolemiei acute/severe.

Soluționare Dezobstrucție, administrare de oxigen (dacă este necesar – prin tampon umezit cu vapori de apă distilată, vapori de soluție fiziologică sau vapori de alcool etilic). Evacuare urgentă din zona cu anoxie. Respirație artificială (gură–în–gură, gură–în–nas, prin mască simplă sau cu balon Ambu). (În Suport Vital Avansat se va continua cu: Intubare endotraheală + oxigenare. Medicamente/Terapie intensivă)

C – (circulation) – circulția sîngelui, lucrul inimii, asigurarea eficientă a țesuturilor cu oxigen. Controlul pulsului – la artera carotidă (presiune medie cu 2 degete) timp de 10-15 sec. Dacă C (+) , cercetați caracteristicele pulsului, Tensiunea Arterială, estimarea indicelui de șoc (Algover), în paralel cu cercetarea caracteristicilor respirației, după care treceți la D.

Cauzele ce pot duce la stopul cardiac și dereglarea circulației – nivelul C : Incapacitatea inimii de a pompa sîngele (infarct, ruptură, tamponadă), trauma inimii . Incapacitatea vaselor de a conduce sîngele (TEAP, tromb, CID), etc inclusiv – spazmul vascular sau relaxarea tonusului vascular în șocuri, colaps. inclusiv – dereglarea integrității vaselor sangvine, urmate de hemoragii. Incapacitatea sîngelui de a transporta oxigenul (intoxicație cu CO, cianide) uneori- anemia Cantitatea insuficientă a sîngelui – hipovolemie, hemoragie, Mecanismul central – trauma cerebrală, intoxicație sau hipoxia ca urmare a stop-ului respirator

Soluționarea – depinde de mecanismul care a provocat stop-ul cardiac

Dacă pulsul lipsește – efectuați masajul indirect al inimii. Poziția pacientului: culcat pe o suprafață dură. (Dacă veți efectua defibrilare – e interzisă situarea bolnavului pe suprafețe metalice sau umede !) Prin mișcare de alunecare pe abdomen (sau pe rebordul costal) se găsește xifoidul (vîrful sternului). Cu 4 cm mai sus de fîrful xifoidului sau cu 2 cm (lățimea a 2 degete) mai sus de rebordul costal găsiți punctul de efectuare a compresiilor. (În modul Simplu = centrul sternului) ((În acest punct se aplică o lovitură precordială. (efectul așteptat va surveni dacă lovitura se aplică în prima minută de trecere a ritmului normal în fibrilație sau a fibrilației în izolinie)). – Nivel de Suport Vital Avansat În continuare se aplică ambele mîni (recomandat – degetele în „lăcată”) și cu amplitudinea de 4-5 cm se efectuiază compresii cardiace cu frecvența 80-100 / minut (frecvența = cu parametrii fiziologici normali, inclusiv și la copii – corespunzător vîrstei lor ). Adîncimea și puterea compresiilor depind de vîrstă și parțial – de consituția corporală.

Dacă B (respirația artificială) se face concomitent cu C (masajul indirect al inimii), atunci raportul unui ciclu este de 2:30 indiferent de numărul de salvatori: 2 respirații și 30 compresii la maturi (la copiii nou-născuți este de 1:3; în primii 7 ani: 1:5) Verificarea – peste fiecare 1-2 minute (≈ 5-6 cicluri). Dacă în timpul reanimării observați restabilirea evidentă a unei funcții (apariția pulsației independente la venele jugulare sau apariția respirației, mișcări involuntare, tusă, recolarea tegumentelor, revenire deplină) – reanimarea se întrerupe pe scurt timp pentru a verifica B și C și dacă este necesar – se continuă cu restabilirea funcției care lipsește, în acelaș timp ținînd sub control periodic funcția restabilită. Dacă se constată restabilirea ambelor funcții vitale (respirație+circulație), resuscitarea se întrerupe, dar rămîne obligatorie monitorizarea acestor funcții la fiecare 2-3 minute, pentru că este înalt riscul de stopare a lor.

  • Pentru salvatorii ne-profesioniști se permite doar masajul inimii fără respirații artificiale !

Durata RCP (resuscitării cardio-pulmonare) 1) Dacă nu avem nici o informație sigură despre timpul survenirii morții clinice – durata RCP va fi de la minimum 20 minute pînă la 30 minute. 2) Dacă moartea clinică a survenit în prezența salvatorului (sau echipei medicale) – RCP 30 minute 3) Dacă cauza morții clinice a fost electrocutarea , înnecul în apă rece, sau acoperirea cu avalanșă de zăpadă, rsuscitarea poate continua mai mult (deoarece organizmul victimei era practic sănătos – șansele unei RCP eficiente cresc, dacă s-a început fără întârziere critică), deși garanții nu sunt. 4) Dacă se constată prezența izoliniei în ECG mai mult de 15 minute incontinuu (= moarte coronariană) se oprește RCP;

Contraindicații pentru RCP: 1) cancer stadiul final; 2) traume incompatibile cu viața. 3) moarte prevăzută 4) efort medical maximal anterior

Dacă funcțiile vitale de bază (respirație+circulație) au fost restabilite sau sunt în afara pericolului, trecem la D

D – dizabilitățile SNC: aprecierea statusului neurologic, a stării cunoștinței, aprecierea Scalei Glasgow și semnului PERRL detaliat. Lipsa conștienței nu este criteriu sigur al morții clinice și nu este indicație directă pentru RCP ! La primul contact cu un bolnav neclar se face aprecierea conștienței – contactul verbal, răspunsul la comandă sau la stimuli dureroși. Dacă contactul este fără răspuns – pacientul este considerat fără cunoștință. (diagnostica diferencială între moartea clinică, starea de comă, stupor, obnubilare se face numai după verificarea respirației, pulsului și semnului PERRL). Dacă B(–) și C (–), presupunem moarte clinică - verificăm rapid semnele de moarte biologică: rigiditatea mușchilor gîtului la încercarea de a îndeplini hiperextensia capului, tegumentele reci la palpare (cînd controlăm pulsul), posibil pete cadavrice; corneea uscată, dehidratată, prezența semnului „ochi de pisică” = deformarea pupilei la comprimare bilaterală; sau prezența contraindicațiilor pentru RCP: prezența traumelor incompatibile cu viața sau prezența unei cașexii pronunțate (cauzele enumerate anterior).

Referințe[modificare | modificare sursă]