Conrad de Meissen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Conrad (supranumit cel Mare) (n. cca. 1097 – d. 5 februarie 1157) a fost markgraf de Meissein între 1123 și 1156. Totodată, el a fost conte de Wettin, Brehna și Camburg de dinainte de 1116.

Conrad a fost fiul lui Thimo, conte de Brehna, membru al casei de Wettin, cu Ida, fiica lui Otto de Nordheim.

În 1123, el a devenit conte de Eilenburg. În același an, Lothar de Supplinburg, duce de Saxonia, l-a numit pe Conrad ca markgraf de Meissen, în opoziție față de Wiprecht de Groitzsch, care fusese preferatul împăratului Henric al V-lea. Totodată, Lothar l-a numit pe Albert Ursul ca markgraf de Luzacia, în timp ce Henric l-a numit pe același Wiprecht și la conducerea acelei mărci. Wiprecht nu a reușit să își păstreze domeniile împotriva celor doi oponenți ai săi, astfel că în 1124 Conrad și-a asigurat stăpânirea din Meißen. În 1136, Lothar, devenit de acum împărat, l-a numit pe Conrad și la conducerea Luzaciei. Din acel moment, Luzacia Superioară a rămas parte a mărcii de Meissen, iar marca de Luzacia a fost redusă doar la cea Inferioară.

În 1143, Conrad a devenit conte de Groitzsch, Rochlitz, Vogt, Chemnitz și Naumburg. În 1147, pe când regele Conrad al III-lea era plecat pentru a participa la Cruciada a doua, Conrad cel Mare s-a raliat cauzei lui Henric Leul, Adalbert de Salzwedel, Albert Ursul și a arhiepiscopilor de Magdeburg și Bremen, pentru a organiza cruciada împotriva slavilor obodriți și wagri. În august, Conrad și Albert Ursul, alături de episcopii de Magdeburg, Havelburg și Brandenburg, și-a masat forțele la Magdeburg. Principele obodrit Niklot a fost asediat în fortărețele sale Dubin și Dimin. Atât Niklot cât și alt principe obodrit, Pribislav, au fost nevoiți să accepte creștinismul și să încheie pace.

În anii următori, el a întemeiat mănăstirea Sfântului Petru din Lauterberg (Petersberg), unde s-a retras din 30 noiembrie 1156. Când a murit, a fost înmormântat în acel lăcaș, alături de soția lui, Luitgarda (Lucarda), fiică a contelui Adalbert de de Elchingen-Ravenstein cu Bertha de Hohenstaufen, fiică a ducelui Frederic I de Suabia cu Agnes de Germania.

Căsătorie și urmași[modificare | modificare sursă]

Luitgarda de Elchingen-Ravenstein, cu care Conrad s-a căsătorit înainte de 1119, i-a oferit mulți copii. Cel mai mare dintre fiii care i-au supraviețuit, Otto, i-a succedat în Meissen, iar al doilea, Dietrich I, în Luzacia. Un alt fiu, Henric I de Wettin a fost căsătorit cu Sofia de Sommerschenburg, contesă palatină de Saxonia, fiică a contelui Fredric al II-lea de Sommerschenburg și a contesei Liutgarda de Stade, regina văduvă a Danemarcei.

Urmașii săi au fost:

Bibliografie[modificare | modificare sursă]