Agnes de Germania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Agnes de Germania sau de Waiblingen (n. 1072 – d. 24 septembrie 1143) a fost fiică a împăratului Henric al IV-lea cu Bertha de Savoia.

Bunicii lui Agnes pe linie maternă erau contele Otto de Savoia, Aosta și Moriana și and Adelaida, marchiză de Torino și Susa.

Agnes s-a căsătorit mai întâi în 1089, cu Frederic I de Suabia, cu care a avut următorii copii:

  • Heilica (1088–1110), soția lui Frederic de Lengenfeld (d. 1119)
  • Bertha (1089–1120), soția lui Adalbert de Elchingen, conte de Ravenstein (n. 1075–d. 1120)
  • Frederic (n. 1090–d. 1147), urmașul său ca duce de Suabia și tatăl lui Frederic I "Barbarossa"
  • Hildegard
  • Conrad, viitorul rege al Germaniei
  • Gisela
  • Henric (n. 1096–d. 1105)
  • Beatrix (n. 1098–d. 1130)
  • Kunigunde (n. 1100–d. 1120/1126), soția lui Henric de Bavaria
  • Richilde, soția lui Hugue de Roucy
  • Gertruda, soția lui Hermann de Stahleck

Ca urmare a morții lui Frederic din 1105, Agnes s-a recăsătorit cu markgraful Leopold al III-lea de Austria din dinastia Babenberg, fiul markgrafului Leopold al II-lea de Austria cu Ida de Formbach-Ratelnberg. Potrivit unei legende, un văl pierdut de Agnes și găsit de Leopold câțiva ani mai târziu pe când participa la o partidă de vânătoare l-a convins pe acesta să întemeize mănăstirea de la Klosterneuburg.

Copiii lui Agnes cu Leopold au fost:

În conformitate cu Continuare Cronicii din Klosterneuburg, ar mai fi fost încă șapte copii (posibil prin nașteri multiple), care au murit la naștere sau la o vârstă fragedă.

În 1125, împăratul Henric al V-lea, fratele lui Agnes, a murit fără a avea copii, lăsând-o pe ea și pe copiii ei ca moștenitori ai dinastiei saliene, cu imensele sale moșii în alodiu, inclusiv Waiblingen.

În 1127, Conrad, cel mai mare dintre băieții lui Agnes care i-a supraviețuit, a fost ales ca rege rival al Germaniei împotriva partidei saxone a lui Lothar al III-lea. Atunci când Lothar a murit în 1137, Conrad a preluat poziția regală, sub numele de Conrad al III-lea.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Karl Lechner, Die Babenberger, 1992.
  • Brigitte Vacha & Walter Pohl, Die Welt der Babenberger: Schleier, Kreuz und Schwert, Graz, 1995.