Marca de Luzacia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Marca de Luzacia a constituit o marcă de frontieră în Germania medievală la granița cu Regatul Poloniei, existența ei fiind cuprinsă între secolele al X-lea și al XIV-lea.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Teritoriul situat la răsărit de fosta limes Sorabicus a Franciei răsăritene, populat de către slavii veleți (luzacieni) și milcieni, a fost treptat cucerit până în 963 de către ducele de Saxonia Gero de Merseburg. Acesta a adăugat teritoriul cuprins între râurile Saale și Bóbr pentru a constitui astfel vasta Marcă a lui Gero, pe care regele german Otto I "cel Mare" a recunoscut-o în 937. După moartea lui Gero din 965 și pierderea Mărcii de Nord în cursul răscoalei slavilor din 983, Luzacia a devenit centrul a ceea ce a mai rămas din Marca Saxonă de Răsărit (Ostmark) sub markgraful Odo I.

În vreme ce termenul de Ostmark s-a menținut în uz vreme de secole, Marca Luzaciană a apărut ca unitate administrativă separată din 965, alături de alte mărci, precum Meissen, Merseburg și Zeitz. Divizarea dintre Luzacia Inferioară și pământurile adiacente ale triburilor milcienilor din jurul orașelor Bautzen și Görlitz (mai târziu, Luzacia Superioară), pe atunci parte din Marca de Meissen, a avut loc în același secol.

În 1002, mărcile de Luzacia și de Meissen au fost cucerite de către regele Boleslau I al Poloniei, în timpul campaniei regelui Henric II-lea împotriva rebelului Henric de Schweinfurt.[1] Succesorul lui Henric al II-lea, Conrad al II-lea a purtat două campanii, în 1031 și 1032, pentru a recuceri atât Luzacia Inferioară, cât și Luzacia Superioară de la urmașul lui Boleslav, Mieszko al II-lea.

Din timpul domniei regelui Henric al IV-lea, de la 1056, Luzacia a fost reîncorporată în Sfântul Imperiu Roman, formând una dintre cele patru diviziuni ale Saxoniei Superioare alături de Meissen, Ostmark (Marca Saxonă de Răsărit) și Zeitz. Aceste regiuni nu au fost de fiecare dată conduse de către markgrafi separați, ci erau mai degrabă diviziuni administrative. Luzacia și Ostmark erau guvernate împreună și până la urmă Ostmark a fost redus la puțin mai mult decât Luzacia Inferioară. Sub Henric al IV-lea, Luzacia Superioară a fost separată din Marca de Luzacia și conferită ca fief regelui Boleslav al II-lea al Poloniei.

Primul "larkgraf de Luzacia" este cunoscut abia din anul 1046. Sub împăratul Lothar al III-lea de Supplinburg, Luzacia Superioară și cea Inferioară au fost reunite, începând din 1136. Termenii de "Ostmark" și "Luzacia" au devenit interșanjabili în secolul al XII-lea, cu toate că în 1128 contele Henric de Groitzsch este consemnat ca markgraf de Ostmark, deși a primit Marca de Luzacia abia din 1131. Atunci când, în 1156 împăratul Frederic I "Barbarossa" l-a învestit pe Vladislav al II-lea al Boemiei cu Luzacia Superioară, teritoriul mărcii Luzaciei Inferioare a fost și mai redus, ca urmare a instituirii Mărcii de Landsberg, a Comitatului de Anhalt și a Ducatului de Saxa-Wittenberg.

Din 1210, Luzacia Inferioară se afla în posesia markgrafilor de Meissen din Casa de Wettin. Atunci când markgraful Henric al IV-lea "cel Ilustru" a murit în 1288, teritoriile luzaciene au revenit nepotului său, markgraful Frederic Tuta de Landsberg. Succesorul acestuia, Dietrich (Diezmann) le-a vândut mai departe markgrafului Otto al IV-lea de Brandenburg în 1303. În cele din urmă, ele au fost achiziționate de către Casa de Luxemburg, prin împăratul Carol al IV-lea în 1367 și încorporate teritoriilor Coroanei Boemiei.

Lista markgrafilor de Luzacia sau de Ostmark[modificare | modificare sursă]

Markgrafi de Landsberg[modificare | modificare sursă]

Marca de Luzacia (Ostmark) a fost achiziționată de Brandenburg în 1303 și apoi a devenit parte a teritoriilor Coroanei Boemiei de la 1367.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ M. Barański, Dynastia Piastow, p. 75-76

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marek Kazimierz Barański, Dynastia Piastów w Polsce, Varșovia, Wydawnictwo Naukowe PWN, 2005.
  • Timothy Reuter, Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.
  • James Westfall Thompson, Feudal Germany, Vol. II, New York, Frederick Ungar Publishing Co., 1928.