Béla al II-lea al Ungariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Béla al II-lea al Ungariei
Rege al Ungariei[1]
Bela al II-lea al Ungariei
Domnie 1131–1141
Născut c. 1110
Predecesor Ștefan al II-lea al Ungariei
Succesor Géza al II-lea al Ungariei
Casa Regală Dinastia Árpád
Tată Prințul Álmos

Béla al II-lea cel Orb (în maghiară II. (Vak) Béla, în slovacă Belo II, în croată Bela II.) (c. 1110 – 13 februarie 1141) a fost rege al Ungariei între 1131 și 1141.[1] Încă de copil, Béla a fost orbit din ordinul unchiului său, regele Coloman care a vrut să asigure prin aceasta succesiunea la tron a fiului său, viitorul rege Ștefan al II-lea. În copilărie, Béla a trăit în mai multe mănăstiri din regat, până când vărul lui, regele Ștefan al II-lea l-a chemat la curte. După moartea lui Ștefan, Béla a urcat pe tron, dar a trebuit să lupte pentru putere cu Boris, presupusul fiu al lui Coloman, care a încercat să ia coroana cu ajutor militar din partea țărilor vecine.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Béla era unicul fiu al ducelui Álmos, fratele mai mic al regelui Coloman al Ungariei. Mama lui era Predslava din Kiev. Ducele Álmos a fost în fruntea mai multor revolte împotriva fratelui său, dar în cele din urmă și el și Béla au fost orbiți în 1115. Tatăl și fiul au trăit împreună în mănăstirea premonstrată din Dömös până în 1126, când ducele Álmos a încercat să organizeze o conspirație împotriva regelui Ștefan al II-lea, fiul și moștenitorul regelui Coloman, dar a eșuat și a fost forțat să se refugieze în Imperiul Bizantin. În urma plecării tatălui său, Béla a fost dus în secret de colaboratorii tatălui său la mănăstirea din Pécsvárad.

În 1128, după moartea ducelui Álmos, regele Ștefan a fost informat că vărul său orb încă trăiește în Ungaria, iar el l-a chemat pe Béla la curtea sa. La cererea regelui, Béla s-a căsătorit cu Jelena, fiica ducelui sârb Uroš I al Raškăi, și a primit în dar de la rege moșii lângă Tolna.

La 1 martie 1131, regele a murit fără să aibă copii, iar la 28 aprilie, Béla a fost încoronat la Székesfehérvár, deși Ștefan al II-lea îl desemnase pe Saul, nepotul său de soră, ca succesor în 1126. Saul, însă, fie murise înaintea unchiului său, fie fusese învins de susținătorii lui Béla.

Luptele cu Boris[modificare | modificare sursă]

Întrucât Béla era orb, soția lui a jucat un rol decisiv în guvernarea regatului. La scurt timp după urcarea pe tron, regina Elena a comandat masacrarea celor considerați de ea responsabili pentru orbirea soțului ei la o adunare ce s-a ținut la Arad. Pe fratele ei, Beloš, l-a numit conte palatin, și i-a dat comanda supremă asupra armatei maghiare și un loc de cinste la curtea regală.

Întreaga domnie a lui Béla a fost umbrită de un conflict cu Boris, unul din fiii nelegitimi ai regelui Coloman, conflict în care Boris era susținut de Polonia și de Rusia Kieveană. În 1132, regele Boleslaus al III-lea al Poloniei a condus o campanie în care armate polone și kievene au luptat de partea lui Boris. Când Béla a fost informat că armatele polono-kievene au intrat în Ungaria, a convocat un sfat al baronilor, unde i-a ucis pe toți cei care au refuzat să-l declare pe Boris bastard. Regele Boleslaus și Boris au fost învinși lângă râul Sajó la 22 iulie, dar Boris a insistat în continuare cu pretențiile la tron.

Politica[modificare | modificare sursă]

Domnia lui Béla a rămas în istorie pentru politica sa externă - sora sa Hedwig s-a căsătorit cu un fiu al lui Leopold al III-lea al Austriei iar o altă soră s-a căsătorit cu ducele Sobeslav I al Boemiei, pecetluind alianțe între Ungaria și doi foști dușmani. Cumnatul său l-a convins pe împăratul Lothar al III-lea, care luptase împotriva Poloniei, să includă în termenii păcii de la Merseburg semnată cu Boleslaus al III-lea interdicția explicită ca regele Poloniei să-l mai susțină pe Boris împotriva lui Béla.

În 1136, Béla a reușit să recupereze părți din Dalmația de sub controlul Republicii Venețiene, și a trimis o expediție în Bosnia. În 1137, a acordat fiului său Ladislau titlul de duce de Bosnia.

Căsătoria și copiii[modificare | modificare sursă]

# c. 1129: Elena de Raška (după 1109 – după 1146), fiica ducelui Uroš I al Raškăi și al soției sale, Anna

Titluri[modificare | modificare sursă]

Rege al Ungariei, Dalmației, Croației și Ramei

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Engel, Pat. Realm of St. Stephen : A History of Medieval Hungary [Țara Sf. Ștefan: O istorie a Ungariei medievale], 2001
  • Kristó Gyula - Makk Ferenc: Az Árpád-ház uralkodói (IPC Könyvek, 1996)
  • Korai Magyar Történeti Lexikon (9-14. század), főszerkesztő: Kristó Gyula, szerkesztők: Engel Pál és Makk Ferenc (Akadémiai Kiadó, Budapest, 1994)
  • Magyarország Történeti Kronológiája I. – A kezdetektől 1526-ig, főszerkesztő: Benda Kálmán (Akadémiai Kiadó, Budapest, 1981)