Caterina de Medici

Caterina de Medici
Regină a Franței
Domnie	31 martie 1547 – 10 iulie 1559
Încoronare	10 iunie 1549
Căsătorit(ă) cu	Henric al II-lea al Franței
Urmași
Francis al II-lea al Franței Elisabeta de Valois Claude de Valois Ludovic al Franței Carol al IX-lea al Franței Henric al III-lea al Franței Margareta de Valois François, Duce de Anjou Ioana de Valois Victoria de Valois
Nume complet
Caterina Maria Romula di Lorenzo de' Medici
Casa regală	Casa de Valois Casa de Medici
Tată	Lorenzo II de Medici
Mamă	Madeleine de la Tour d'Auvergne
Naștere	13 aprilie 1519 Florența
Deces	5 ianuarie 1589 (69 ani) Castelul Blois, Franța

Caterina de Medici (n. 13 aprilie 1519, Florența; d. 5 ianuarie 1589, Blois) a fost regina Franței și soția regelui Henric al II-lea al Franței, precum și mamă a încă trei regi aparținând Casei de Valois. S-a născut în Italia, purtând numele de Caterina Maria Romola di Lorenzo de'Medici, iar mai târziu a trăit în Franța, sub numele Catherine de Médicis.

Date biografice

Copilăria

Născută în Florența, a fost fiica lui Lorenzo II de Medici, duce de Urbino, nepotul lui (Lorenzo Magnificul) și a prințesei Madeleine de la Tour d'Auvergne. Și-a pierdut ambii părinți prematur, motiv pentru care a fost trimisă la o mănăstire de maici spre a fi educată. Avea doar paisprezece ani (28 octombrie 1533) când s-a măritat cu ducele de Orléans, la Marsilia.

Unchiul ei era papa Clement al VII-lea (cel care a refuzat acordarea divorțului lui Henric al VIII-lea de prima lui soție, Caterina de Aragon). Deși acesta i se adresa Caterinei cu apelativul de nepoată, era de fapt văr de gradul întâi al bunicului ei.

Papa Clement al VII-lea a fost cel care a perfectat mariajul ei, discutând cu tatăl lui Henric, Francisc I al Franței. Acesta era implicat în lupta împotriva lui Carol Quintul, luptă pe care avea să o ducă pe parcursul întregii sale vieți. A fost încântat de oportunitatea pe care i-o oferea mariajul fiului său de a-și întări influența în peninsula Italiei.

Viața cu Henric al II-lea

Caterina era atractivă și inteligentă, dar pe parcursul domniei lui Francisc I, a exercitat puțină influență în Franța. Era tânără și era o străină într-o țară care avea o mare greutate pe scena politică, fiind pusă în umbră de persoane mai importante.

Caterina, după zece ani de căsnicie, încă nu avea copii. În consecință, zvonurile despre un posibil divorț au apărut la curte, și se pare că însuși regele era alarmat de infertilitatea mariajului său și tentat să dea curs unui asemenea demers. Mai târziu, Caterina avea sa fie definitiv pusă în umbră de amanta lui Henric al II-lea, Diane de Poitiers.

Dar Caterina a avut într-un târziu așteptații copii, iar Francisc I a trăit suficient spre a-și vedea nepoții, înainte de a închide definitiv ochii.

Regina

La un an după săvârșirea căsătoriei, în 1534, Henric a început o relație de durată cu Diane de Poitiers, după moartea soțului acesteia, cu care fusese prieten apropiat. Pe durata domniei soțului ei (1547-1559), Caterina a trăit retrasă, a dus o viață pasivă, observând totuși ce se petrecea în jurul ei. Caterina era extrem de geloasă din cauza relației soțului ei cu Poitiers, dar nu a avut autoritatea necesară pentru a o stopa. În ceea ce îl privea, Henric era atașat de Diana, în care avea încredere deplină. De altfel, a trăit sub influența ei următorii 25 de ani, aceasta controlând cu abilitate din postura ei de iubită a regelui decizii politice. Conștientă de rolul pe care îl juca, avea intervenții competente și nu abuza de statutul câștigat.

În 1552, când regele a plecat în campania de la Metz, Caterina a rămas să conducă regatul, dar cu puteri forte limitate, deoarece Diane de Poitiers lua majoritatea deciziilor, cu asentimentul lui Henric. Aceast lucru a continuat inclusiv după ascensiunea fiului ei Francisc al II-lea la tronul Franței, la vârsta de 15 ani.

Când Henric al II-lea a fost grav rănit la un turnir, Caterina a preluat controlul, interzicând accesul Dianei de Poitiers în preajma bolnavului, în pofida repetatelor chemări ale acestuia. După moartea lui, Caterina a exilat fosta amantă a regelui, și, pentru prima oară, a fost capabilă să-și exercite puterea conferită de statutul de regină.

După moartea lui Henric al II-lea

Soția fiului ei, Maria, regina Scoției, prea puțin dispusă să se amestece în politică pe cont propriu, era îndrumată de unchiul ei, cardinalul Lorenei și duce de Guise.

Descendenți

Nume	Naștere	Deces	Note
Francisc al II-lea, rege al Franței	19 ianuarie 1544	5 decembrie 1560	căsătorit cu Maria, regină a Scoției (1542 - 1587) în 1558.
Elisabeta de Valois	2 aprilie 1545	3 octombrie 1568	căsătorită cu Filip al II-lea al Spaniei (1527 - 1598) în 1559.
Claude de Valois	12 noiembrie 1547	21 februarie 1575	căsătorită cu Charles III, Duce de Lorraine (1543 - 1608).
Ludovic al Franței	3 februarie 1549	octombrie 1549
Carol al IX-lea al Franței	27 iunie 1550	30 mai 1574	căsătorit cu Elisabeta de Austria (1554 - 1592) în 1570.
Henric al III-lea al Franței	19 septembrie 1551	2 august 1589	căsătorit cu Louise de Lorraine în 1575.
Margareta de Valois	14 mai 1553	27 martie 1615	cunoscută ca Margot, căsătorită cu Henric al IV-lea al Franței.
François, Duce de Anjou	18 martie 1555	19 iunie 1584
Ioana de Valois	24 iunie 1556	24 iunie 1556	geamănă cu Victoria de Valois
Victoria de Valois	24 iunie 1556	august 1556	geamănă cu Ioana de Valois

Legături externe

• ro Caterina de Medici
• Portraits of Catherine de' Medici (in French).
• Memoirs of Marguerite de Valois Full text at Gutenberg. Retrieved 27 March 2007.
• Caterina de Medici - înger sau demon?, 3 septembrie 2008, Gabriel Tudor, Revista Magazin

Caterina de Medici Casa de Medici Naștere: 13 aprilie 1519 Deces: 5 ianuarie 1589
Regalitate franceză
Predecesor: Eleanor de Austria	Regină consort a Franței 31 martie 1547 – 10 iulie 1559	Succesor: Maria, regină a Scoției
Nobilimea franceză
Predecesor: Anne de la Tour d'Auvergne	Contesă de Auvergne 1524 – 5 ianuarie 1589	Succesor: Carol al III-lea, Duce de Lorena