Antipapa Eulaliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Antipapa Eulaliu
Nume Eulasius
Început de pontificat 29 decembrie 418
Final de pontificat aprilie 419
Predecesor Ursicinus
Succesor Laurentius
Oponent Bonifaciu I
Născut  ?
Decedat 423


Antipapa Eulalius (Eulasius) (n. ? - d. 423) a fost ales papă de către diaconii din Roma la 27 decembrie 418, la moartea papei Zosimus și a fost papă în perioada 418 - 419 .

Istoria[modificare | modificare sursă]

La moartea papei Zosimus (27 decembrie 418), diaconii din Roma au pus stăpânire pe bazilica din Lateran, împiedicând intrarea celorlalți clerici și l-au ales papă pe șeful lor, Eulalius (Eulasius).

În același timp, prelații reuniți în biserica Sf. Teodora din Roma l-au ales papă pe Bonifaciu.

Amândoi au fost consacrați în duminica următoare, 29 decembrie și amândoi se considerau legitimi, de unde au izbucnit conflicte și lupte.

Eulalius, sprijinit de Prefectul Romei – Simmacus – a avut la început de partea sa și favoarea împăratului. Însă, când susținătorii lui Bonifaciu au reușit să îi facă cunoscut împăratului adevărata stare a lucrurilor, împăratul a convocat la Ravenna pentru luna februarie a anului 419 un sinod în care s-a decis ca amândoi competitorii să fie îndepărtați din Roma.

Bonifaciu s-a supus; Eulalius, însă, susținut de partizanii săi, a încercat – în perioada sărbătorilor de Paști – să se înscăuneze în Lateran; tentativa a eșuat, iar el a fost îndepărtat cu forța și pus sub pază.

Această ultimă încercare l-a făcut să piardă total și definitiv favoarea împăratului și, întrucât Honoriu îl declarase decăzut din drepturile pontificale (414), asta a adus cu sine recunoașterea lui Bonifaciu ca legitim pontif. Bonifaciu a fost primit în Roma cu fastul de rigoare.

Eulalius a fost ținut în arest („ținut legat”) undeva la țară, unde s-a stins uitat și ignorat.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Liber Pontificalis, I, pg. 227.
  • Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze;
  • Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume;
  • John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York;
  • Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume;
  • Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume;
  • Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).