Andrei Ivanţoc
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Andrei Ivanţoc (n. 9 martie 1961, satul Opaci, raionul Căuşeni) este un politician român-moldovean, luptător pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova în cadrul conflictului din Transnistria.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Andrei Ivanţoc s-a născut la data de 9 martie 1961 în satul Opaci din raionul Căuşeni. A lucrat ca muncitor, conducator auto. La data arestării era căsătorit, dar nu avea copii.
În perioada 1990-1992 s-a aflat printre membrii rezistenţei româneşti a organizaţiei din Tiraspol a Frontului Popular din Moldova condus de Ilie Ilascu şi care se opuneau separării Transnistriei de Moldova, considerându-se români. Cei patru militanţi unionişti pro-români (Ilie Ilaşcu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanţoc şi Alexandru Leşco) au fost acuzaţi ca făcând parte din aşa-numitul grup „Ilaşcu”, care a fost acuzat de terorism şi instigare la răsturnarea puterii autoproclamate de la Tiraspol de către regimul separatist pro-rus din Trasnistria. Grupul „Ilaşcu a participat activ la luptele armate în timpul războiului moldo-rus din Transnistria.
Andrei Ivanţoc a fost arestat de către separatiştii transnistreni cu ajutorul serviciilor secrete ale Federaţiei Ruse (GRU) la data de 2 iunie 1992. Imediat după arestare, cei patru militanţi pro-unionişti au fost închişi în arestul Miliţiei din Tiraspol şi apoi timp de două luni au fost deţinuţi temporar la comenduirea Armatei a 14-a a Rusiei Directia GRU, staţionată în Transnistria. [1]
Ei au fost deţinuţi în condiţii inumane şi degradante: timp de luni de zile nu au putut să se spele, nu au primit decât pâine şi apa, au fost ţinuţi în frig, au fost bătuţi, anchetaţi fără avocat, ţinuti sub izolare. Mărturiile le-au fost smulse în condiţii de tortură şi de intimidări: Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa au fost drogaţi cu substanţe psihotrope şi bătuţi în mod regulat. Ca urmare a acestui tratament la care a fost supus, Andrei Ivanţoc a început să prezinte tulburări psihice, acestea culminând cu o tentativă de sinucidere prin spânzurare, care a eşuat. Potrivit mărturiei soţiei sale, Eudochia Ivanţoc, soţul ei nu o mai recunoştea în timpul celor câteva vizite care au avut loc [2].
Procesul, pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului l-a considerat ca fiind injust, a inceput în aprilie 1993, Procuratura Transnistriei cerând condamnarea la moarte a lui Ilaşcu, Ivanţoc şi Petrov-Popa, 15 ani de inchisoare pentru Leşco şi 3 ani pentru Godiac, cu toţii fiind consideraţi "terorişti". Desfăşurarea procesului a avut loc în sala de festivităţi a uzinelor Kirov, iar acuzaţii au fost introduşi în cuşti metalice cu gratii. Cei şase acuzaţi au declarat că nu recunosc autoritatea curţii şi a Justiţiei din Transnistria şi au considerat procesul drept o "farsă judiciară".
La data de 9 decembrie 1993, Curtea Supremă de Justiţie din Transnistria l-a găsit "vinovat" de nimicirea unui reprezentant militar de rang înalt al autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene, prin folosirea unor mijloace teroriste, utilizarea ilegală şi folosire de explozibil şi l-a condamnat la 15 ani de temniţă grea. Şi-a executat sentinţa la Închisoarea nr.2, celula nr.6 din oraşul Tiraspol.
[modifică] Eliberarea sa după 15 ani de închisoare
În anul 2004, OSCE şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg au hotărât că Transnistria şi Rusia trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt detenţiei arbitrare a reclamanţilor - Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa - membri ai Grupului Ilaşcu aflaţi în închisorile transnistrene de peste 12 ani şi să asigure imediat punerea lor în libertate [3].
Andrei Ivanţoc a devenit cetăţean român în anul 2001, deşi era aflat în închisoare.
Ministerul Afacerilor Externe al României a solicitat în 2004 Curţii Europene, prin Agentul Guvernamental, adoptarea de măsuri provizorii în privinţa cetăţeanului român Andrei Ivanţoc, semnalând situaţia gravă în care se găsea acesta. Curtea Europeană a decis, la data de 12 ianuarie 2004, să solicite luarea de măsuri provizorii vizând asigurarea unor condiţii de detenţie corespunzătoare exigenţelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, asigurarea asistenţei medicale şi respectarea dreptului la vizite şi a dreptului la corespondenţă al deţinutului. În urma acestor demersuri, au existat informaţii conform cărora condiţiile de detenţie a domnului Andrei Ivanţoc s-au îmbunătăţit [4].
În anul 2005, Ivanţoc a participat la alegerile parlamentare din Republica Moldova ca şi candidat independent (rămânând în închisoare), dar nu a acumulat numărul necesar de voturi pentru a fi ales. În martie 2005 a fost propus de deputaţii Partidului Social-Liberal pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, dar candidatura lui n-a întrunit numărul necesar de semnături (15 deputaţi din 101) pentru a fi înaintată oficial.
La data de 27 februarie 2006, Ivanţoc a iniţiat o grevă a foamei în semn de protest faţă de "tratamentul abuziv, inuman şi degradant" la care era supus de către conducerea penitenciarului din Tiraspol. Printre drepturile care îi erau încălcate sistematic erau: restrângerea comunicării cu familia sau primirea de pachete conţinand produse alimentare vital necesare bolilor de care suferea [5].
El a fost eliberat la 2 iunie 2007, după momente de haos şi derută la graniţa transnistreană. A fost adus aproape de bariera vamală de la Tighina cu maşina, după 2 ore de la ora anunţată iniţial, reprezentanţii autorităţilor transnistrene i-au citit ordinul prin care se anunţa că este persona non-grata pe teritoriul Transnistriei şi nu are voie să revină înapoi, adăugându-se că acesta este documentul în baza căruia va fi predat autorităţilor Republicii Moldova.
În timpul formalităţilor care aveau loc la punctul de control de lângă Tighina, în loc să înainteze spre frontiera moldovenească, Andrei Ivanţoc a făcut un gest inexplicabil pentru toată lumea care venise să-l întâmpine. Astfel, acesta s-a întors şi a început să fugă în direcţia opusă, spre regiunea nistreană. El a fost urmărit, ajuns din urmă, trântit la pământ şi bătut de agenţi ai securităţii transnistrene în prezenţa unor membrii ai misiunii OSCE, precum şi a reprezentanţilor presei şi ai unor partide politice. Aparent, timp de o oră, Andrei Ivanţoc a refuzat să treacă în teritoriul controlat de autorităţile de la Chişinău, în ciuda insistenţelor soţiei sale Eudochia şi a vice-ministrului reintegrării, Ion Stăvilă. În jurul orei 12.20, el a fost urcat cu forţa într-o maşină oficială a Ministerului de Interne moldovean, care a trecut în viteză de bariera de securitate şi transportat la locuinţa sa din sectorul Ciocana al capitalei.[6][7] În prima sa declaraţie, Andrei Ivanţoc a motivat reacţia sa prin faptul că el consideră regiunea transnistreană un teritoriu moldovenesc ocupat:
 |
N-am fugit doamnă, m-am întors în ţară, pe pământ, la casa natală. [...] aşa şi este doamnă, teritoriu ocupat.[...] Libertatea [...] n-am dorit decât să o cuprind, să o înţeleg care e. M-am găsit acolo în cameră singur cincisprezece ani.[8] | — Andrei Ivanţoc |
De asemenea, Andrei Ivanţoc a mai declarat după eliberarea sa: "Am spus şi spun şi acum că, dacă timpul s-ar întoarce înapoi, tot aşa aş face, dar cu o altă gândire poate, mai bună. Îmi pare rău că suntem ocupaţi şi mă doare că nu se face nimic. Am impresia că cei de la Chişinău joacă aceeaşi carte cu Moscova" [9]. În prezent, Andrei Ivanţoc locuieşte permanent împreună co soţia sa Eudochia la Chişinău, sectorul Ciocana, într-un apartament modest cu 2 camere.
La data de 3 iulie 2007, preşedintele României, Traian Băsescu, i-a decorat la Palatul Cotroceni pe Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov Popa cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler. El a menţionat "dragostea de ţară, eroismul, dorinţa de a te sacrifica pentru poporul tău", de care ai dat dovadă cei trei patrioţi [10].
[modifică] Note
- ^ Asociaţia Civic Media, 1 iunie 2002 - "Steaua României pentru cei trei eroi români de la Tiraspol"
- ^ Asociaţia Civic Media, 1 iunie 2002 - "Steaua României pentru cei trei eroi români de la Tiraspol"
- ^ Ziua, 18 septembrie 2004 - „Tiraspolul refuză să-i elibereze pe deţinuţii politici români”.
- ^ Comunicat de presă al Ministerului Afacerilor Externe al României: „MAE salută eliberarea cetăţeanului român Alexandru Leşco”, publicat la 2 iunie 2006
- ^ Evenimentul Zilei, 2 martie 2006 - Ivanţoc, în greva foamei
- ^ „Andrei Ivanţoc agresat în momentul eliberării”, publicat la 2 iunie 2007 pe BBCRomanian.co.uk
- ^ „Incidente la eliberarea unuia dintre membrii grupului Ilaşcu”, publicat la 2 iunie 2007 de Realitatea TV
- ^ Înregistrarea audio cu primul interviu al lui Andrei Ivanţoc, publicată la 2 iunie 2007 de Antena 3
- ^ Ziua, 9 iunie 2007
- ^ Comunicat de presă al Preşedinţiei României din 3 iulie 2007
