Alexandru Voitin
Alexandru Voitinovici, cunoscut și cu pseudonimul literar Alexandru Voitin (n. 6 august 1915 - d. 5 septembrie 1986) a fost un jurist și dramaturg român.
După 23 august 1944 a fosr numit fost președinte al Tribunalului Poporului din București, prezidând asemeni generalului magistrat Alexandru Petrescu numeroase procese politice: procesul lui Ion Antonescu (1946) și a lui Iuliu Maniu (1947). Este promovat apoi în funcțiile de secretar general la Ministerul Justiției (1948), procuror general al RPR (1948-1952) și președinte al Tribunalului Suprem în perioada 01.07.1954 - 03.1967[1] . A fost revocat din funcție în anul 1967.
Alexandru Voitinovici a scris mai multe piese de teatru cu temă istorică, publicate sub pseudonimul Alexandru Voitin. Menționăm piesele de teatru: "Portretul", "Scrisori anonime", "Procesul Horia" etc.
[modificare] Cărți publicate
- Oameni care tac: Piesă în 3 acte (6 tablouri) (Ed. pentru Literatură, 1963)
- Oameni în luptă (Ed. pentru Literatură, 1964)
- Procesul Horia (Ed. pentru Literatură, 1967; ed. a II-a, 1977; reeditat la Ed. Eminescu, 1977) - piesă de teatru
- 3 comedii (Ed. pentru Literatură, 1968)
- Avram Iancu sau calvarul biruinței: Dramă în șase tablouri (Ed. Eminescu, 1970)
- Pahare cu fum: Poezii (Ed. Minerva, 1974)
- Însemnările unui ucenic politic de odinioară (1975)
- Procese istorice: teatru, (București, Editura Eminescu, 1976)
- Cinema Splendid. Vol.1: Mânzul rătăcit (Ed. Eminescu, 1978) - roman
- Cinema Splendid. Vol.2: Girueta (Ed. Eminescu, 1981) - roman
- Pragul nemuririi: Horea-Cloșca-Crișan: Dramă într-un act-patru tablouri (1985)
- Dezbateri dramatice (Ed. Eminescu, 1986)