23 Thalia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
23 Thalia
Nume alternativ 1938 CL; 1974 QT2
Numit după Thalia
Date generale
Descoperire John Russell Hind (15 decembrie 1852)
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare 393,073 Gm (2,628 UA)
Excentricitatea 0,233
Argumentul periheliului 59,311°
Perioada siderală 1555,679 zile (4,26 ani)
Viteza medie pe orbită 18,12 km/s
Înclinarea față de ecliptică 10,145°
Longitudinea nodului ascendent 67,228°
Date fizice
Raza medie cca. 54 km
Dimensiuni:
107,5 ± 2,2 km (IRAS)[1]
Masa 1,3×1018? kg (presupusă)
Densitatea medie 2,0? g/cm³
Accelerația gravitațională la suprafață 0,0300? m/s²
Viteza de eliberare 0,0568? km/s
Perioada rotației siderale 12,312 ore[1]
Albedo 0.2536 (geometric)[2]
Temperatura la suprafață ~164 K
Magnitudine absolută 6,95[1]
Magnitudine aparentă 9,11 la 13,19
Tip spectral S[1]

23 Thalia este un asteroid din centura de asteroizi. A fost descoperit de John Russell Hind la 15 decembrie 1852 în observatorul privat al lui W. Bishop, situat în Hyde Park, Londra, Anglia.[3] Bishop l-a numit după Thalia (Θάλεια), muza comediei, a poeziei și a festivităților din mitologia greacă.[4]

Acesta este clasificat ca fiind un asteroid de tip S format în principal din silicați de fier și magneziu. Acesta este al doilea tip de asteroid cel mai comun din centura principală. Pe baza analizei curbei luminii, obiectul are o perioada de rotație siderală de 0,513202 ± 0,000002 zile. Un model elipsoidal al curbei de lumină oferă un raport a/b de 1,28 ± 0,05.[5]

Cu semiaxa mare de 2,628 UA, asteroidul orbitează cu un decalaj Kirkwood de 3:1 și 5:2 în centura principală.[6] Excentricitatea orbitală este mai mare decât valoarea medie de 0,07 pentru centura principală, iar înclinarea este mai mare decât media de sub 4°. Dar cei mai mulți asteroizi din centura principală au o excentricitate mai mică de 0,4 și o înclinație de până la 30°, astfel încât orbita asteroidului 23 Thalia nu este una neobișnuit pentru un asteroid din centura principală.[7]

23 Thalia a fost studiat pe radar.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d JPL Small-Body Database Browser: 23 Thalia”. Jet Propulsion Laboratory. 2011-04-30 last obs. http://ssd.jpl.nasa.gov/sbdb.cgi?sstr=23. Accesat la 28 ianuarie 2012. 
  2. ^ Albedos Data Table”. Planetary Science Institute. http://www.psi.edu/pds/asteroid/EAR_A_5_DDR_ALBEDOS_V1_1/data/albedos.tab. Accesat la 3 noiembrie 2008. 
  3. ^ Hand-books of natural philosophy and astronomy. 3. Philadelphia: Blanchard and Lea. 1858. p. 315. http://books.google.com/books?id=93IAAAAAMAAJ. Accesat la 10 noiembrie 2009 
  4. ^ Schmadel, Lutz D. (2003). Dictionary of minor planet names (ed. 5th). Springer. p. 17. ISBN 3-540-00238-3 
  5. ^ Lagerkvist, C.-I. (1 octombrie 1995). „Physical studies of asteroids. XXIX. Photometry and analysis of 27 asteroids”. Astronomy and Astrophysics Supplement 113: 115–122. Bibcode1995A&AS..113..115L. 
  6. ^ Yeomans, Donald K.. „Asteroid Main-Belt Distribution”. NASA/Jet Propulsion Laboratoty. http://ssd.jpl.nasa.gov/?histo_a_ast. Accesat la 10 noiembrie 2009. 
  7. ^ Williams, Gareth (3 aprilie 2007). „Distribution of the Minor Planets”. Minor Planets Center. Arhivat din original la 21 martie 2007. http://web.archive.org/web/20070321171649/http://cfa-www.harvard.edu/iau/lists/MPDistribution.html. Accesat la 15 aprilie 2007. 
  8. ^ Radar-Detected Asteroids and Comets”. NASA/JPL Asteroid Radar Research. http://echo.jpl.nasa.gov/asteroids/. Accesat la 30 octombrie 2011. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]