Henric al III-lea de Bavaria: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea curentă din 13 octombrie 2023 18:11

Date personale
Henric al III-lea
Duce al Bavariei
Născut	940 d.Hr. Bavaria, Germania
Decedat	5 octombrie 989 d.Hr. (49 de ani)
Înmormântat	Abația Niederaltaich[*]
Părinți	Berthold de Bavaria^[1]
Ocupație	suveran[*]
Limbi vorbite	limba germană
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Luitpoldingi
Duce al Bavariei
Domnie	983 d.Hr. – 985 d.Hr.
Modifică date / text

Henric al III-lea, supranumit cel Tânăr (n. 940 d.Hr., Bavaria, Germania – d. 5 octombrie 989 d.Hr.) a fost primul duce al Carintiei din 976 până în 978, apoi duce al Bavariei între 983 și 985, și ulterior din nou duce al Carintiei din 985 până la moarte.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Henric a fost membru al familiei ducale a Luitpoldingilor din Bavaria, care erau susținători locali ai dinastiei regale a Ottonienilor originare din Saxonia. El a fost singurul fiu care i-a supraviețuit tatălui său, ducele Berthold de Bavaria. Totuși, deoarece era minor la moartea tatălui său în 947, regele romano-german Otto I cel Mare a acordat ducatul bavarez propriului său frate, Henric I. Dat fiind că acesta din urmă s-a căsătorit în jur de 937 cu Iudita, fiica fostului duce Arnulf cel Rău, unchiul lui Henric cel Tânăr, acesta avea dreptul să revendice titlul ducal.

După ce a îndeplinit vârsta legală, Henric cel Tânăr a așteptat cu răbdare, deși părea că Bavaria era definitiv pierdută pentru Luitpoldingi. Când Henric I a murit în 955, el a succedat de fiul său de patru ani, Henric al II-lea cel Certăreț. Imediat după moartea împăratului Otto I din 973, situația a început să se schimbe: ottonianul Henric al II-lea nefiind mulțumit doar cu stăpânirea Bavariei, a ridicat pretenții și asupra Ducatului de Suabia după moartea cumnatului său, ducele Burchard al III-lea de Suabia, profitând de dificultățile noului împărat, vărul său Otto al II-lea, de a se impune la domnie. Cererile sale au fost respinse, iar împăratul a acordat Suabia nepotului său de frate, Otto I.

În următoarea revoltă din cadrul Dinastiei Ottonienilor, Otto al II-lea în 976 a pornit împotriva orașului Regensburg unde ducele Henric cel Certăreț a fost destituit.^[2] Ca urmare, Henric cel Tânăr a obținut unele compensații, în condițiile în care împăratul a separat teritoriile Carintiei și Bavariei, iar noul creat Ducat de Carintia acordat lui Henric cel Tânăr, cuprindea fosta Marcă de Carintia și Marca de Verona. Ducatul de Bavaria a revenit lui Otto I de Suabia, iar Leopold I de Babenberg a fost învestit cu Marca de Austria.^[3]^[4]

Totuși, în 978 Henric cel Tânăr a fost surghiunit, probabil din cauză că se raliase cauzei rebeliunii împotriva împăratului în cadrul Războiului celor Trei Henrici, instigat de către predecesorul său, Henric cel Certăreț și de episcopul Henric I de Augsburg. Alături de forțele ducelui Boleslav al II-lea de Boemia, răsculații au ocupat orașul bavarez Passau, însă au fost înfrânți de către trupele imperiale. La întrunirea de Paște de la Magdeburg, Otto al II-lea l-a destituit pe Henric cel Tânăr și a conferit Ducatul de Carintia nepotului său din Dinastia Saliană, Otto de Worms, sub numele de Otto I. Din acel moment, toate ducatele din sudul Sfântului Imperiu Roman — Suabia, Bavaria și Carintia — au trecut în mâinile rudelor împăratului.

Slăbit de pe urma înfrângerii suferite în 982 în fața Kalbizilor din Sicilia în Bătălia de la Stilo și confruntat cu moartea ducelui Otto I de Suabia și Bavaria, împăratul Otto al II-lea l-a rechemat din exil pe Henric în 983, învestindu-l din nou cu Ducatul de Bavaria în dieta de la Verona.^[2] Cu toate acestea, domnia i-a fost contestată de către Henric cel Certăreț și abia după moartea împăratului din același an, împărăteasa văduvă Theofanu, în numele succcesiunii fiului ei minor, Otto al III-lea, s-a reconciliat în cele din urmă cu Henric în 985.^[5] Henric al III-lea a fost nevoit să renunțe la Ducatul de Bavaria în favoarea lui Henric cel Certăreț și încă o dată a primit Carintia la schimb, pe care Otto de Worms a fost nevoit să o cedeze.

În 989, cînd a murit fără a avea moștenitori direcți, Henric al III-lea era ultimul descendent pe linie masculină al familiei Luitpoldingilor. El a fost succedat în Carintia și Marca de Verona de același Henric cel Certăreț care a reușit astfel să unească încă o dată teritoriile ducatelor Bavaria și Carintia.^[2] Henric al III-lea a fost înmormântat în Abația benedictină din Niederaltaich.

Note[modificare | modificare sursă]

^ The Peerage
^ ^a ^b ^c Walter Kleindel: Die Chronik Österreich, Editura Chronik, Viena, 1984, ISBN: 3-88379-027-3, p. 65.
^ Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, ISBN 3-550-07975-3, p. 350.
^ Isabella Ackerl: Geschichte Österreichs in Daten, Editura Marix, Wiesbaden, 2009, ISBN: 978-3-86539-947-2, p. 33.
^ Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, ISBN: 3-550-07975-3, p. 354.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, ISBN: 3-550-07975-3.
Isabella Ackerl: Geschichte Österreichs in Daten, Editura Marix, Wiesbaden, 2009, ISBN: 978-3-86539-947-2.
Walter Kleindel: Die Chronik Österreich, Editura Chronik, Viena, 1984, ISBN: 3-88379-027-3.

[5ee1647bb4bbd8e1e8388b8b9fa840bf-1] The Peerage

[:0-2] Walter Kleindel: Die Chronik Österreich, Editura Chronik, Viena, 1984, ISBN: 3-88379-027-3, p. 65.

[3] Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, ISBN 3-550-07975-3, p. 350.

[4] Isabella Ackerl: Geschichte Österreichs in Daten, Editura Marix, Wiesbaden, 2009, ISBN: 978-3-86539-947-2, p. 33.

[5] Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, ISBN: 3-550-07975-3, p. 354.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
+{{Infocaseta Regalitate
-'''Henric al III-lea''' (supranumit "cel Tânăr") (n. [[940]] – d. [[5 octombrie]] [[989]]) a fost primul [[Ducatul Carintia|duce de Carintia]] de la [[976]] la [[978]], apoi [[Ducatul de Bavaria|duce de Bavaria]] între [[983]] și [[985]], după care din nou duce de Carintia de la [[985]] până la moarte.
+| nume = Henric al III-lea
+| titlu = Duce al Bavariei
+}}
+'''Henric al III-lea''', supranumit '''cel Tânăr''' ({{date biografice}}) a fost primul [[Ducatul Carintia|duce al Carintiei]] din [[976]] până în [[978]], apoi [[Ducatul de Bavaria|duce al Bavariei]] între [[983]] și [[985]], și ulterior din nou duce al Carintiei din [[985]] până la moarte.
-Henric a fost membru al familiei ducale a [[Luitpoldingi]]lor din [[Bavaria]], care erau susținători locali ai [[Dinastia Ottoniană|dinastiei regale a Ottonienilor]] originare din [[Ducatul de Saxonia|Saxonia]]. El era singurul fiu care i-a supraviețuit ducelui [[Berthold de Bavaria]] de [[Ducatul de Bavaria|Bavaria]]. Cu toate acestea, dat fiind că era minor la moartea tatălui său din [[947]], regele [[Imperiul romano-german|german]] [[Otto I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman|Otto I "cel Mare"]] a acordat ducatul bavarez propriului său frate, [[Henric I de Bavaria|Henric I]]. Dat fiind că acesta din urmă s-a căsătorit în jur de [[937]] cu [[Judith, ducesă de Bavaria|Judith]], fiică a fostului duce [[Arnulf de Bavaria|Arnulf "cel Rău"]], unchiul lui Henric "cel Tânăr", acesta avea tot dreptul să revendice titlul ducal.
+== Biografie ==
-După ce a îndeplinit vârsta legală, Henric "cel Tânăr" a așteptat cu răbdare, deși se părea că Bavaria era definitiv pierdută pentru Luitpoldingi. Când Henric I a murit în [[955]], el a succedat de fiul său de patru ani, [[Henric al II-lea de Bavaria|Henric "cel Certăreț"]]. Imediat după moartea împăratului Otto I din [[973]], lucrurile au început să se schimbe: ottonianul Henric al II-lea "cel Certăreț", nefiind mulțumit doar cu stăpânirea asupra Bavariei, a ridicat pretenții și asupra [[Ducatul de Suabia|Ducatului de Suabia]] după moartea cumnatului său, ducele [[Burchard al III-lea de Suabia]], profitând de dificultățile noului împărat, vărul său [[Otto al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman|Otto al II-lea]], de a se impune la domnie. Cererile sale au fost respinse, iar împăratul a acordat [[Suabia]] nepotului său de frate, [[Otto I de Suabia și Bavaria|Otto I]].
+Henric a fost membru al familiei ducale a [[Luitpoldingi]]lor din [[Bavaria]], care erau susținători locali ai [[Dinastia Ottoniană|dinastiei regale a Ottonienilor]] originare din [[Ducatul de Saxonia|Saxonia]]. El a fost singurul fiu care i-a supraviețuit tatălui său, ducele [[Berthold de Bavaria]]. Totuși, deoarece era minor la moartea tatălui său în [[947]], [[Rege romano-german|regele romano-german]] [[Otto I al Sfântului Imperiu Roman|Otto I cel Mare]] a acordat ducatul bavarez propriului său frate, [[Henric I de Bavaria|Henric I]]. Dat fiind că acesta din urmă s-a căsătorit în jur de [[937]] cu [[Judith, ducesă de Bavaria|Iudita]], fiica fostului duce [[Arnulf de Bavaria|Arnulf cel Rău]], unchiul lui Henric cel Tânăr, acesta avea dreptul să revendice titlul ducal.
+După ce a îndeplinit vârsta legală, Henric cel Tânăr a așteptat cu răbdare, deși părea că Bavaria era definitiv pierdută pentru Luitpoldingi. Când Henric I a murit în [[955]], el a succedat de fiul său de patru ani, [[Henric al II-lea de Bavaria|Henric al II-lea cel Certăreț]]. Imediat după moartea împăratului Otto I din [[973]], situația a început să se schimbe: ottonianul Henric al II-lea nefiind mulțumit doar cu stăpânirea Bavariei, a ridicat pretenții și asupra [[Ducatul de Suabia|Ducatului de Suabia]] după moartea cumnatului său, ducele [[Burchard al III-lea de Suabia]], profitând de dificultățile noului împărat, vărul său [[Otto al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman|Otto al II-lea]], de a se impune la domnie. Cererile sale au fost respinse, iar împăratul a acordat [[Suabia]] nepotului său de frate, [[Otto I de Suabia și Bavaria|Otto I]].
-În următoarea revoltă din cadrul Dinastiei Ottonienilor, Otto al II-lea în [[976]] a pornit un marș împotriva [[Regensburg]]ului, unde ducele Henric "cel Certăreț" a fost depus. În fine, Luitpoldingul Henric "cel Tânăr" a obținut unele compensații, în condițiile în care împăratul a separat [[Carintia]] de [[Bavaria]], iar noul creat [[Ducatul Carintia|Ducat de Carintia]] a revenit lui Henric "cel Tânăr", cuprinzând fosta [[Marca de Carintia|Marcă de Carintia]] și [[Marca de Verona]]. În ceea ce privește [[Ducatul de Bavaria]], aceasta a revenit Ottonianului [[Otto I de Suabia și Bavaria|Otto I de Suabia]], în vreme ce [[Leopold I de Austria|Leopold de Babenberg]] a fost învestit cu [[Marca de Austria]].
+În următoarea revoltă din cadrul Dinastiei Ottonienilor, Otto al II-lea în [[976]] a pornit împotriva orașului [[Regensburg]] unde ducele Henric cel Certăreț a fost destituit.<ref name=":0">Walter Kleindel: ''Die Chronik Österreich'', Editura Chronik, Viena, 1984, [[Special:Referințe în cărți/3-88379-027-3|ISBN: 3-88379-027-3]], p. 65.</ref> Ca urmare, Henric cel Tânăr a obținut unele compensații, în condițiile în care împăratul a separat teritoriile Carintiei și Bavariei, iar noul creat [[Ducatul Carintia|Ducat de Carintia]] acordat lui Henric cel Tânăr, cuprindea fosta [[Marca de Carintia|Marcă de Carintia]] și [[Marca de Verona]]. Ducatul de Bavaria a revenit lui [[Otto I de Suabia și Bavaria|Otto I de Suabia]], iar [[Leopold I, Margraf al Austriei|Leopold I de Babenberg]] a fost învestit cu [[Marca de Austria]].<ref>Kurt M. Jung'': Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart'', Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, ISBN 3-550-07975-3, p. 350.</ref><ref>Isabella Ackerl: ''Geschichte Österreichs in Daten'', Editura Marix, Wiesbaden, 2009, [[Special:Referințe în cărți/978-3-86539-947-2|ISBN: 978-3-86539-947-2]], p. 33.</ref>
-Totuși, în [[978]] Henric "cel Tânăr" a fost surghiunit, probabil din cauză că se raliase cauzei rebeliunii împotriva împăratului în cadrul [[Războiul celor Trei Henrici|Războiului celor Trei Henrici]], instigat de către predecesorul său, Henric "cel Certăreț" și de episcopul [[Henric I de Augsburg|Henric I]] de [[Augsburg]]. Alături de forțele ducelui [[Boleslav al II-lea de Boemia]], răsculații au ocupat orașul bavarez [[Passau]], însă au fost înfrânți de către trupele imperiale. La întrunirea de Paște de la [[Magdeburg]], Otto al II-lea l-a depus pe Henric "cel Tânăr" și a conferit Ducatul de Carintia nepotului său din [[Dinastia Saliană]], [[Otto I de Carintia|Otto de Worms]], sub numele de Otto I. Din acel moment, toate ducatele din [[Germania de Sud]] &mdash; Suabia, Bavaria și Carintia &mdash; au trecut în mâinile rudelor împăratului.
+Totuși, în [[978]] Henric cel Tânăr a fost surghiunit, probabil din cauză că se raliase cauzei rebeliunii împotriva împăratului în cadrul [[Războiul celor Trei Henrici|Războiului celor Trei Henrici]], instigat de către predecesorul său, Henric cel Certăreț și de episcopul [[Henric I de Augsburg|Henric&nbsp;I]] de [[Augsburg]]. Alături de forțele ducelui [[Boleslau al II-lea al Boemiei|Boleslav al II-lea de Boemia]], răsculații au ocupat orașul bavarez [[Passau]], însă au fost înfrânți de către trupele imperiale. La întrunirea de Paște de la [[Magdeburg]], Otto al II-lea l-a destituit pe Henric cel Tânăr și a conferit Ducatul de Carintia nepotului său din [[Dinastia Saliană]], [[Otto I de Carintia|Otto de Worms]], sub numele de Otto I. Din acel moment, toate ducatele din sudul [[Sfântul Imperiu Roman|Sfântului Imperiu Roman]] &mdash; Suabia, Bavaria și Carintia &mdash; au trecut în mâinile rudelor împăratului.
-Slăbit de pe urma înfrângerii suferite în [[982]] în fața [[Kalbizi]]lor din [[Sicilia]] în [[bătălia de la Stilo]] și confruntat cu moartea ducelui [[Otto I de Suabia și Bavaria]]  împăratul Otto al II-lea l-a rechemat din exil pe Henric în [[983]], instalându-l ca duce de Bavaria în cadrul adunării de la [[Verona]]. Cu toate acestea, domnia i-a fost contestată de către Henric "cel Certăreț" și abia după moartea împăratului din același an, împărăteasa-văduvă [[Theofano]], în numele succcesiunii fiului ei minor, [[Otto al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman|Otto al III-lea]] s-a reconciliat în cele din urmă cu Henric în [[985]]. Henric al III-lea a fost nevoit să renunțe la [[Ducatul de Bavaria]] în favoarea lui Henric "cel Certăreț" și încă o dată a primit Carintia la schimb, pe care Otto de Worms a fost nevoit să o cedeze.
+Slăbit de pe urma înfrângerii suferite în [[982]] în fața [[Kalbizi]]lor din [[Sicilia]] în [[Bătălia de la Stilo]] și confruntat cu moartea ducelui [[Otto I de Suabia și Bavaria]], împăratul Otto al II-lea l-a rechemat din exil pe Henric în [[983]], învestindu-l din nou cu Ducatul de Bavaria în dieta de la [[Verona]].<ref name=":0" /> Cu toate acestea, domnia i-a fost contestată de către Henric cel Certăreț și abia după moartea împăratului din același an, împărăteasa văduvă [[Theophanu|Theofanu]], în numele succcesiunii fiului ei minor, [[Otto al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman|Otto al III-lea]], s-a reconciliat în cele din urmă cu Henric în [[985]].<ref>Kurt M. Jung'': Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart'', Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, {{ISBN|3-550-07975-3}}, p. 354.</ref> Henric al III-lea a fost nevoit să renunțe la Ducatul de Bavaria în favoarea lui Henric cel Certăreț și încă o dată a primit Carintia la schimb, pe care [[Otto I de Carintia|Otto de Worms]] a fost nevoit să o cedeze.
-Atunci cînd a murit fără a avea moștenitori direcți în [[989]], Henric al III-lea era ultimul descendent pe linie masculină al familiei [[Luitpoldingi]]lor. El a fost succedat în Carintia și Marca de Verona de către același Henric "cel Certăreț", care a reușit astfel să unească încă o dată domeniile Bavariei și Carintiei. Henric al III-lea a fost înmormântat în abația de la [[Niederaltaich]].
+În [[989]], cînd a murit fără a avea moștenitori direcți, Henric al III-lea era ultimul descendent pe linie masculină al familiei [[Luitpoldingi]]lor. El a fost succedat în Carintia și Marca de Verona de același Henric cel Certăreț care a reușit astfel să unească încă o dată teritoriile ducatelor Bavaria și Carintia.<ref name=":0" /> Henric al III-lea a fost înmormântat în Abația benedictină din [[Niederalteich|Niederaltaich]].
+== Note ==
+<references />
+== Bibliografie ==
+* Kurt M. Jung'': Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart'', Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, {{ISBN|3-550-07975-3}}.
+* Isabella Ackerl: ''Geschichte Österreichs in Daten'', Editura Marix, Wiesbaden, 2009, {{ISBN|978-3-86539-947-2}}.
+* Walter Kleindel: ''Die Chronik Österreich'', Editura Chronik, Viena, 1984, {{ISBN|3-88379-027-3}}.
 {{Control de autoritate}}
-{{DEFAULTSORT:Henry Iii, Duke Of Bavaria}}
 [[Categorie:Nașteri în 940]]
 [[Categorie:Decese în 989]]