Orbită geostaționară: Diferență între versiuni
Typos Etichetă: Modificare sursă 2017 |
Caracteristici: +; + Întreținerea stației Etichetă: Modificare sursă 2017 |
||
| Linia 14: | Linia 14: | ||
În plus față de caracteristica orbitei geosincrone care face ca un corp pe această orbită să aibă o [[perioadă de revoluție]] foarte exact egală cu [[zi siderală|perioada de rotație a Pământului]] în jurul său ({{Unitate|23|de ore}} {{Unitate|56|de minute}} și {{Unitate|4,1|secunde}}), orbita geostaționară se încadrează în planul ecuatorial al Pământului. Această proprietate suplimentară face ca orice corp aflat pe orbită geostaționară să pară nemișcat față de orice punct de pe Pământ. |
În plus față de caracteristica orbitei geosincrone care face ca un corp pe această orbită să aibă o [[perioadă de revoluție]] foarte exact egală cu [[zi siderală|perioada de rotație a Pământului]] în jurul său ({{Unitate|23|de ore}} {{Unitate|56|de minute}} și {{Unitate|4,1|secunde}}), orbita geostaționară se încadrează în planul ecuatorial al Pământului. Această proprietate suplimentară face ca orice corp aflat pe orbită geostaționară să pară nemișcat față de orice punct de pe Pământ. |
||
Această caracteristică este deosebit de importantă pentru [[Satelit artificial|sateliți]] de [[Satelit de telecomunicații|telecomunicații]] sau pentru [[televiziune prin satelit|televiziune]]. Deoarece poziția satelitului pare a fi imobilă, echipamentul de recepție echipat cu o [[Antenă (radio)|antenă]] fixă îndreptată în direcția satelitului geostaționar va fi suficient pentru a-i capta emisiile. |
Această caracteristică este deosebit de importantă pentru [[Satelit artificial|sateliți]] de [[Satelit de telecomunicații|telecomunicații]] sau pentru [[televiziune prin satelit|televiziune]]. Deoarece poziția satelitului pare a fi imobilă, echipamentul de recepție echipat cu o [[Antenă (radio)|antenă]] fixă îndreptată în direcția satelitului geostaționar va fi suficient pentru a-i capta emisiile. Pentru acoperirea Europei, în principal [[Eutelsat]] asigură această misiune cu numeroși sateliți pe orbită. Această orbită este folosită și pentru observarea Pământului dintr-o poziție fixă în spațiu. Este cazul [[Satelit meteorologic|sateliților meteorologici]] geostaționari, inclusiv [[Meteosat]]s pentru Europa. |
||
Sateliții geostaționari se află în mod necesar pe verticala („la [[zenit]]ul”) unui punct de pe [[ecuator]] sau, cu alte cuvinte, situați în planul ecuatorial al Pământului și la altitudinea necesară. Uneori auzim [[Sintagmă|sintagma]] „satelit geostaționar deasupra Europei”, care este folosită incorect, întrucât ecuatorul nu trece prin Europa. Exprimarea corectă ar fi „satelit aflat pe orbită geostaționară vizibil din Europa”. |
|||
==Întreținerea stației== |
|||
Orbita geostaționară a satelitului nu rămâne stabilă și derivă sub influența mai multor efecte, printre care neregularitățile gravitaționale și [[Petențial geodinamic|potențialul geodinamic]] al Pământului, presiunea [[Radiație solară|radiației solare]], [[atracția Lunii]] etc. Aceste derive vor fi pe direcția est-vest, dar și nord-sud (variația înclinației). Cu toate acestea, există două poziții stabile pe orbita geostaționară, în ceea ce privește derivele est-vest, situate la 75° E și 105° V. În mod similar, există două poziții instabile la 11° V și 162° E. Prin urmare, menținerea unei poziții geostaționare necesită manevre de corectare a orbitei atât în direcția nord-sud, cât și în direcția est-vest. Convențiile internaționale cer o precizie de poziționare de 0,05° până la 0,1° în ambele direcții, adică 35 până la 75 de kilometri, la nivelul orbitei.<ref>{{Ouvrage|langue=fr|auteur1=Michel Capderou|titre=Satellites|sous-titre=de Kepler au GPS|lieu=Paris/Berlin/Heidelberg etc.|éditeur=Springer|année=2012|pages totales=844|passage=273|isbn=978-2-287-99049-6|lire en ligne=https://books.google.com/books?id=jRQXQhRSrz4C&printsec=frontcover|id=Capderou2012}}</ref> Aceste manevre consumă [[propergol]]i, iar și epuizarea lor este principala cauză a sfârșitului viații satelitului. Apoi satelitul este pus pe o orbită de rebut / orbită cimitir, mai îndepărtată de Pămănt, pentru a nuse interfera cu orbita viitorilor sateliți. Dacă este lăsat liber, satelitul se va așeza într-un punct sabil. |
|||
Niciun [[corp ceresc]] natural ([[asteroid]]...) nu gravitează pe orbita geostaționară a Pământului, dar cazul există în altă parte a [[Sistemul Solar|Sistemului Solar]]: orbita geostaționară a lui [[Pluto]] conține satelitul natural [[Charon (satelit)|Charon]]. Acest caz este totuși deosebit în măsura în care viteza de rotație a lui Pluto este influențată de perioada de revoluție orbitală a lui Charon prin fenomenul de blocare gravitațională (numită și rotație sincronă).<ref>{{Article|langue=en|prénom1=Erez|nom1=Michaely|prénom2=Hagai B.|nom2=Perets|prénom3=Evgeni|nom3=Grishin|titre=On the Existence of Regular and Irregular Outer Moons Orbiting the Pluto–Charon System|périodique=The Astrophysical Journal|volume=836|numéro=1|date=2017|issn=0004-637X|doi=10.3847/1538-4357/aa52b2|lire en ligne=http://stacks.iop.org/0004-637X/836/i=1/a=27|consulté le=24 februarie 2018|pages=27}}</ref> |
|||
{{În lucru}} |
{{În lucru}} |
||
Versiunea de la 12 iunie 2022 13:49
Orbita geostaționară, abreviat GEO (în engleză geostationary orbit) este o orbită circulară în jurul Pământului caracterizată printr-o înclinație orbitală nulă (prin urmare o orbită în planul ecuatorial), și o perioadă orbitală (durata unei orbite) egală cu perioada de rotație a Pământului. Un obiect plasat pe o orbită geostaționară rămâne în permanență deasupra aceluiași punct de pe ecuatorul terestru.
Orbita geostaționară în jurul Pământului se situează la o altitudine de 35.786 km deasupra geoidului terestru; în mod curent se vorbește despre sateliți la 36.000 km.
Aceste proprietăți ale orbitei geostaționare sunt exploatate îndeosebi de sateliții de telecomunicații care pot astfel să servească de releu permanent între stațiile de emisie și stațiile de recepție pentru legăturile telefonice, informatice sau difuzarea programelor de televiziune, și sateliții de meteorologie, așa cum este Meteosat, care poate înregistra în permanență evoluția norilor și temperaturilor unei mari zone de pe Pământ.
Orbita geostaționară este un caz particular de orbită geosincronă.
Caracteristici
În plus față de caracteristica orbitei geosincrone care face ca un corp pe această orbită să aibă o perioadă de revoluție foarte exact egală cu perioada de rotație a Pământului în jurul său (23 de ore 56 de minute și 4,1 secunde), orbita geostaționară se încadrează în planul ecuatorial al Pământului. Această proprietate suplimentară face ca orice corp aflat pe orbită geostaționară să pară nemișcat față de orice punct de pe Pământ.
Această caracteristică este deosebit de importantă pentru sateliți de telecomunicații sau pentru televiziune. Deoarece poziția satelitului pare a fi imobilă, echipamentul de recepție echipat cu o antenă fixă îndreptată în direcția satelitului geostaționar va fi suficient pentru a-i capta emisiile. Pentru acoperirea Europei, în principal Eutelsat asigură această misiune cu numeroși sateliți pe orbită. Această orbită este folosită și pentru observarea Pământului dintr-o poziție fixă în spațiu. Este cazul sateliților meteorologici geostaționari, inclusiv Meteosats pentru Europa.
Sateliții geostaționari se află în mod necesar pe verticala („la zenitul”) unui punct de pe ecuator sau, cu alte cuvinte, situați în planul ecuatorial al Pământului și la altitudinea necesară. Uneori auzim sintagma „satelit geostaționar deasupra Europei”, care este folosită incorect, întrucât ecuatorul nu trece prin Europa. Exprimarea corectă ar fi „satelit aflat pe orbită geostaționară vizibil din Europa”.
Întreținerea stației
Orbita geostaționară a satelitului nu rămâne stabilă și derivă sub influența mai multor efecte, printre care neregularitățile gravitaționale și potențialul geodinamic al Pământului, presiunea radiației solare, atracția Lunii etc. Aceste derive vor fi pe direcția est-vest, dar și nord-sud (variația înclinației). Cu toate acestea, există două poziții stabile pe orbita geostaționară, în ceea ce privește derivele est-vest, situate la 75° E și 105° V. În mod similar, există două poziții instabile la 11° V și 162° E. Prin urmare, menținerea unei poziții geostaționare necesită manevre de corectare a orbitei atât în direcția nord-sud, cât și în direcția est-vest. Convențiile internaționale cer o precizie de poziționare de 0,05° până la 0,1° în ambele direcții, adică 35 până la 75 de kilometri, la nivelul orbitei.[1] Aceste manevre consumă propergoli, iar și epuizarea lor este principala cauză a sfârșitului viații satelitului. Apoi satelitul este pus pe o orbită de rebut / orbită cimitir, mai îndepărtată de Pămănt, pentru a nuse interfera cu orbita viitorilor sateliți. Dacă este lăsat liber, satelitul se va așeza într-un punct sabil.
Niciun corp ceresc natural (asteroid...) nu gravitează pe orbita geostaționară a Pământului, dar cazul există în altă parte a Sistemului Solar: orbita geostaționară a lui Pluto conține satelitul natural Charon. Acest caz este totuși deosebit în măsura în care viteza de rotație a lui Pluto este influențată de perioada de revoluție orbitală a lui Charon prin fenomenul de blocare gravitațională (numită și rotație sincronă).[2]
 | Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
Note
- ^ Satellites (în franceză), Paris/Berlin/Heidelberg etc.: Springer, , ISBN 978-2-287-99049-6
- ^ „On the Existence of Regular and Irregular Outer Moons Orbiting the Pluto–Charon System”, The Astrophysical Journal (în engleză), 836 (1), p. 27, ISSN 0004-637X, accesat în
