Lebădă: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Fără descriere a modificării
Linia 1: Linia 1:
{{Taxobox
{{note de subsol|date=noiembrie 2019}}{{Taxobox
| nume = Lebădă
| nume = Lebădă
| fossil_range = {{Răspândire geologică|Late Miocene|Holocene|[[Miocen]] târziu-[[Holocen]]|ref=<ref name="Northcote 1981">{{cite journal |last=Northcote |first=E. M. |year=1981 |title=Size difference between limb bones of recent and subfossil Mute Swans (''Cygnus olor'') |journal=J. Archaeol. Sci. |volume=8 |issue=1 |pages=89–98 |doi=10.1016/0305-4403(81)90014-5 }}</ref><ref>{{cite web |title=Fossilworks Cygnus Garsault 1764 (waterfowl) Reptilia – Anseriformes – Anatidae PaleoDB taxon number: 83418 Parent taxon: Anatidae according to T. H. Worthy and J. A. Grant-Mackie 2003 See also Bickart 1990, Howard 1972, Parmalee 1992 and Wetmore 1933 |url=http://fossilworks.org/?a=taxonInfo&taxon_no=83418}}</ref>}}
| status = LC
| status = LC
| imagine = Shrewsbury swans 01.jpg
| imagine = Shrewsbury swans 01.jpg
Linia 10: Linia 11:
| familia = [[Anatidae]]
| familia = [[Anatidae]]
| subfamilia = [[Anserinae]]
| subfamilia = [[Anserinae]]
<!--
| tribus = Cygnini
-->
| genus = '''''Cygnus'''''
| genus = '''''Cygnus'''''
| genus_authority = [[François Alexandre Pierre de Garsault|Garsault]], 1764
| genus_authority = [[François Alexandre Pierre de Garsault|Garsault]], 1764
| binomial = ''Cygnus''
| type_species = ''[[Cygnus cygnus]]''
| type_species_authority = [[Carl Linnaeus|Linnaeus]], 1758
| autoritate_binomial = [[Johann Matthäus Bechstein|Bechstein]], [[1803]]
| subdivision_ranks = Specii
| subdivision = 6 specii, vezi [[#Specii|text]].
| synonyms =
''Cygnanser'' <small>[[Miklós Kretzoi|Kretzoi]], 1957</small>
}}
}}
'''Lebedele''' sunt [[păsări]] din familia [[Anatidae]] din genul '''''Cygnus'''''.<ref>{{cite web |title=ENCYCLOPÆDIA BRITANNICA Swan |url=https://www.britannica.com/animal/swan}}</ref> Printre cele mai apropiate rude ale lebedelor se numără [[gâște]]le și [[rațe]]le. Lebedele împreună cu gâștele sunt strâns înrudite în subfamilia [[Anserinae]] unde formează tribul '''Cygnini'''. Uneori, sunt considerate o subfamilie distinctă, '''Cygninae'''. În prezent există șase specii de lebede, și multe alte specii au dispărut; în plus, există o specie cunoscută sub numele de [[lebădă coscoroba]] care nu mai este considerată una dintre '''adevăratele lebede'''. Lebedele de obicei trăiesc în cuplu cu același partener toata viața, deși uneori apare „divorțul”, în special după eșecul cuibăritului sau dacă un partener moare, lebada rămasă va căuta alt partener.


'''Lebedele''' sunt un gen de [[păsări]] acvatice mari, aparținând familiei [[Anatidae]]. Pot fi recunoscute după gâtul curbat (au cel mai mare număr de vertebre cervicale dintre toate [[vertebrate]]le) și după penajul alb (sau negru pentru unele specii). În România sunt întâlnite 4 specii: [[lebădă de iarnă|lebăda de iarnă]] (''Cygnus cygnus''), [[lebădă de vară|lebăda de vară]] (''Cygnus olor'') și [[lebădă mică|lebăda mică]] (''Cygnus columbianus''); în grădinile zoologice de la noi este des întâlnită [[lebădă neagră|lebăda neagră]] (''Cygnus atratus'').
În România se întâlnesc 4 specii: [[lebădă de iarnă|lebăda de iarnă]] (''Cygnus cygnus''), [[lebădă de vară|lebăda de vară]] (''Cygnus olor'') și [[lebădă mică|lebăda mică]] (''Cygnus columbianus''); în grădinile zoologice de la noi este des întâlnită [[lebădă neagră|lebăda neagră]] (''Cygnus atratus'').


==Morfologie==
==Descriere==
[[File:Höckerschwan Cygnus olor 2 Richard Bartz.jpg|thumb|left|upright=1|Detaliu cap și cioc]]
Cele mai mari specii de lebede sunt '''Cygnus buccinator''', ''Cygnus olor'' și ''Cygnus cygnus'', având și peste 15 kg. În medie, cea mai mare specie este ''Cygnus buccinator'', și trăiește în [[America de Nord]]. În sălbăticie sunt circa 18.000 de exemplare. A doua specie de lebădă ca mărime este ''Cygnus olor''. Trăiește în [[Europa]] și [[Asia Centrală]], iar în America de Nord a fost introdusă. În sălbăticie sunt aproximativ 600.000 de exemplare. A treia specie este ''Cygnus cygnus''; în sălbăticie sunt circa 180.000 de exemplare.
[[File:Schwanflug22.jpg|thumb|left|[[Lebedă mută]] aterizând pe apă. Datorită dimensiunii și greutății majorității lebedelor, ele au nevoie de suprafețe mari de teren deschis sau apă pentru a decola și a ateriza cu succes.]]


Lebedele sunt cei mai mari membri ai familiei păsărilor acvatice [[Anatidae]] și se numără printre cele mai mari păsări zburătoare. Cele mai mari specii vii, inclusiv lebăda mută, lebădă trompetistă și lebăda de iarnă, pot atinge o lungime de peste 1,5 m și cântăresc peste 15 kg. Anvergura aripilor poate depăși 3,1 m.<ref name="Madge">{{Cite book |last1=Madge |first1=Steve |last2=Burn |first2=Hilary |title=Waterfowl: An Identification Guide to the Ducks, Geese, and Swans of the World |publisher=Houghton Mifflin |year=1988 |location=Boston |isbn=978-0-395-46727-5 |url-access=registration |url=https://archive.org/details/waterfowl00stev }}</ref> Comparativ cu gâștele cu care se înrudește, lebăda este mult mai mare și are picioare și gât proporțional mai mari.<ref name="Ducks">{{Cite book |title=Ducks, Geese and Swans |editor=Kear, Janet |publisher=Oxford University Press |location=Oxford |year=2005 |series=Bird Families of the World |isbn=978-0-19-861008-3}}</ref> Adulții au un petic de piele fără pene între ochi și cioc. Masculii sunt în general mai mari și mai grei decât femelele.<ref name=PeterYoung>{{cite book |last1=Young |first1=Peter |title=Swan |date=2008 |publisher=Reaktion |location=London |isbn=978-1-86189-349-9 |page=13}}</ref> Cea mai mare specie de lebădă care a trăit vreodată, ''[[Cygnus falconeri]]'', a fost o lebădă gigantă incapabilă de zbor, cunoscută din fosilele găsite pe insulele mediteraneene Malta și Sicilia.
== Colorație ==
În [[emisfera nordică]], penajul speciilor de lebede este de culoare albă pură (cu excepția notabilă a ''Cygnus atratus'' din Austria care este complet gri închis, dar care este o varietate adoptată local a lebedei negre australiene), dar speciile [[Emisfera sudică|emisferei sudice]] au colorație mixtă, alb și negru. Spre exemplu, lebăda [[australia]]nă cunoscută sub numele popular de [[lebăda neagră]] (''Cygnus atratus'') este complet neagră cu excepția unor pene albe de pe [[Aripă|aripile]] sale, respectiv în [[America de Sud]], există o specie numită [[lebăda cu spatele negru]] (''Cygnus melancoryphus'') care are [[gât]]ul negru.


Speciile de lebădă din emisfera nordică au penajul [[alb]] pur, însă speciile din emisfera sudică au un penaj alb-negru. [[Lebăda neagră]] australiană (''Cygnus atratus'') este complet [[negru|neagră]], cu excepția penelor albe de zbor de pe aripi; puii de lebede negre sunt de culoare gri deschis. Lebăda sud-americană cu gât negru are un corp alb cu gâtul negru.<ref>{{cite book |last1=Young |first1=Peter |title=Swan |date=2008 |publisher=Reaktion |location=London |isbn=978-1-86189-349-9 |pages=18–27}}</ref>
Picioarele tuturor varietăților sunt de culoare gri închis, cu excepția a două specii din [[America de Sud]] care sunt roz. Culorile [[Cioc (păsări)|ciocurilor]] variază între galben închis intens, chiar roșu, până la negru. Astfel patru specii [[Regiunea subarctică|subarctice]] au ciocuri negre cu diferite cantități de galben, în timp ce ''lebăda mută'' și cea cu [[gât]] negru au ciocurile de culoare roșie având fiecare câte o excrescență la bază.


Picioarele lebedelor au în mod normal o culoare gri închis negricios, cu excepția lebedei sud-americane cu gât negru, care are picioarele [[roz]]. Culoarea ciocului variază: cele patru specii subarctice au ciocuri negre cu cantități variate de [[galben]], iar toate celelalte îl au [[roșu]] și [[negru]]. Deși păsările nu au dinți, lebedele, ca și alte Anatidae, au ciocuri cu margini zimțate care arată ca niște „dinți” folosiți pentru prinderea și consumul de plante acvatice și alge, dar și moluște, pești mici, broaște și viermi.<ref>[http://www.rspb.org.uk/discoverandenjoynature/discoverandlearn/birdguide/name/m/muteswan/feeding.aspx "Mute Swan. Feeding"] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20141225021204/http://www.rspb.org.uk/discoverandenjoynature/discoverandlearn/birdguide/name/m/muteswan/feeding.aspx |date=2014-12-25 }}, Royal Society for the Protection of Birds</ref> La lebădă mută și lebăda cu gât negru, ambele sexe au o excrescență la baza ciocului, pe mandibula superioară, care este mai mare la masculi și se modifică sezonier.<ref>{{cite book |last1=Young |first1=Peter |title=Swan |date=2008 |publisher=Reaktion |location=London |isbn=978-1-86189-349-9 |pages=20 and 27}}</ref><ref>Horrocks, N., Perrins, C. and Charmantier, A., 2009. Seasonal changes in male and female bill knob size in the mute swan Cygnus olor. Journal of avian biology, 40(5), pp.511-519.</ref>
== Alcătuirea corpului ==
Corpul lebedei este alcătuit din cap, trunchi și membre. Capul are 2 ochi cu 3 pleoape, un cioc cu 2 nări și 2 urechi fără pavilioane. Trunchiul se termină cu o coadă cu pene lungi și tari. Membrele anterioare (aripile) servesc la zbor, iar cele posterioare (picioarele) sunt adaptate la mers și sunt acoperite cu o piele solzoasă, ceea ce arată înrudirea lor cu reptilele. Ele sunt scurte și au degete cu gheare: 3 degete îndreptate înainte și unul înapoi.


== Hrănirea ==
==Comportament==
Lebedele se hrănesc în apă și pe uscat. Sunt aproape în totalitate erbivore, deși pot mânca cantități mici de animale acvatice. În apă, hrana este obținută scufundând capul și gâtul sub apă și este capabilă să-și mențină capul în jos, păstrându-și corpul orizontal, iar dieta lor este compusă din rădăcini, tuberculi, tulpini și frunze ale plantelor acvatice.<ref name="Ducks" />
Lebedele se hrănesc cu plante, alge, iarbă, rădăcini, dar uneori mănâncă și viețuitoare acvatice mici. Majoritatea păsărilor nu au dinți, dar lebedele au ciocul zimțat, cu mici colțișori ascuțiți, cu ajutorul cărora prind hrana.


[[File:The swan attacks man.Hokkaido-toyako,人を襲う洞爺湖の白鳥P6200258モザイク.jpg|thumb|right|Lebăda mută amenință un fotograf din Toyako, Japonia.]]
== Respirația ==
Lebedele se împerechează pe viață și de obicei încep o legătură înainte de a atinge maturitatea sexuală. Lebedele trompetiste, de exemplu, care pot trăi până la 24 de ani și încep să se reproducă de la vârsta de 4-7 ani, formează legături de perechi [[monogamie|monogame]] încă de la 20 de luni.<ref>{{cite journal |last=Ross |first=Drew |url=https://books.google.com/books?id=AYyqe06fpS0C&pg=PA35 |journal=National Parks |date=March–April 1998 |volume=72 |issue=3–4 |page=35 |title=Gaining Ground: A Swan's Song |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20140326224550/http://books.google.com/books?id=AYyqe06fpS0C&pg=PA35 |archive-date=2014-03-26 }}</ref> „Divorțul”, deși rar, are loc; un studiu al lebedelor mute a arătat o rată a separării de 3% pentru perechile care se reproduc cu succes și 9% pentru perechile care nu se reproduc.<ref>{{cite web|url= https://www.audubon.org/news/till-death-do-them-part-8-birds-mate-life/|title= Till Death do them Part: 8 Birds that Mate for Life |first=Michele|last=Berger|date=11 June 2018|publisher=National Academies Press (US)|access-date=11 June 2018|via= www.audubon.org }}</ref>
Respirația este pulmonară; plămânii sunt în legătură cu 9 saci aerieni.


Legătura cu perechea este menținută pe tot parcursul anului, chiar și la speciile gregare și migratoare, cum ar fi lebada mică, care se adună în cârduri mari în zonele de iarnă.<ref>{{Cite journal |last=Scott |first=D. K. |year=1980 |title=Functional aspects of the pair bond in winter in Bewick's swans (''Cygnus columbianus bewickii'') |journal=Behavioral Ecology and Sociobiology |volume=7 |issue=4 |pages=323–327 |doi=10.1007/BF00300673|s2cid=32804332 }}</ref> Cuiburile lebedelor se află la sol, lângă apă, și au un metru în lățime. Spre deosebire de multe alte rațe și gâște, masculul ajută la construcția cuibului și, de asemenea, va incuba pe rând ouăle.<ref>{{cite book |last1=Scott |first1=Dafila |title=Swans |date=1995 |publisher=Colin Baxter Photography |location=Grantown-on-Spey, Scotland |isbn=978-0-948661-63-1 |page=51}}</ref> Alături de [[rață fluierătoare|rațele fluierătoare]], lebedele sunt singurele anatide care fac acest lucru. Dimensiunea medie a ouălor (pentru lebădă mută) este de 113 × 74 mm, cântărind 340 g, femela depunând 4 până la 7 ouă și având o perioadă de incubație de 34-45 de zile.<ref name="BTO">[http://blx1.bto.org/birdfacts/results/bob1520.htm "Mute Swan"]. British Trust for Ornithology</ref>
== Circulația ==


Lebedele sunt extrem de protectoare cu cuiburilor lor. Vor ataca agresiv tot ceea ce percep ca o amenințare pentru puii lor, inclusiv [[om|oamenii]]. Un bărbat a fost suspectat că s-a înecat într-un astfel de atac.<ref>{{cite news |last=Waldren |first=Ben |date=16 April 2012 |url=https://news.yahoo.com/blogs/abc-blogs/killer-swan-blamed-mans-drowning-120835237--abc-news-topstories.html |title=Killer Swan Blamed for Man's Drowning |publisher=Yahoo News |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20140807182722/http://news.yahoo.com/blogs/abc-blogs/killer-swan-blamed-mans-drowning-120835237--abc-news-topstories.html |archive-date=7 August 2014 }}</ref><ref>{{cite news |url=https://www.bbc.co.uk/news/magazine-17736292 |work=BBC News |title=Who, What, Why: How dangerous are swans? |date=17 April 2012 |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20120417181615/http://www.bbc.co.uk/news/magazine-17736292 |archive-date=17 April 2012 }}</ref> Comportamentul agresiv intraspecific al lebedelor se arată mai frecvent decât comportamentul interspecific pentru hrană și adăpost. Agresiunea cu alte specii este prezentată mai mult la lebăda lui Bewick.<ref>{{Cite journal|last1=Wood|first1=Kevin A.|last2=Ham|first2=Phoebe|last3=Scales|first3=Jake|last4=Wyeth|first4=Eleanor|last5=Rose|first5=Paul E.|date=2020-08-07|title=Aggressive behavioural interactions between swans (Cygnus spp.) and other waterbirds during winter: a webcam-based study|journal=Avian Research|volume=11|issue=1|pages=30|doi=10.1186/s40657-020-00216-7|issn=2053-7166|doi-access=free}}</ref>
Circulația este dublă și completă. Inima are 4 camere : 2 atrii și 2 ventricule.
{{clear}}


== Înmulțirea ==
==Specii==
În prezent există șase specii de lebede.
Se înmulțesc prin ouă, pe care le clocesc. Puii sunt îngrijiți de părinți.


'''Genul ''Cygnus'''''
== Galerie ==
{| class="wikitable collapsible"
<gallery>
|-
Image:Trumpeter Swaw (Cygnus buccinator) RWD1.jpg|''Cygnus buccinator''
! Subgen
Image:CygneVaires.jpg|''Cygnus olor''
! Imagine
Image:Whooper Swan RWD2.jpg|''Cygnus cygnus''
! Denumire științifică
Image:Black-necked Swan (Cygnus melancoryphus) -two on water.jpg| ''Cygnus melancoryphus''
! Nume comun
Image:Artct45 - Black Swan (by).jpg| ''Cygnus atratus''
! Descriere
Image:2932 - Innsbruck - Cygnus atratus at Schloss Ambras.JPG| ''Cygnus atratus'' din [[Austria]]
! Distribuție
Image:Bar Vip... gente strana.JPG|O lebădă în [[Porlezza]], [[Italia]]
|-
</gallery>
! rowspan="1" style="text-align:center;"| Subgenul ''Olor''
|[[File:Mute swan Vrhnika.jpg|200px]]
|''Cygnus olor''
|[[Lebădă mută]]
|Specie eurasiatică care apare la latitudini mai mici decât [[lebăda de iarnă]] și lebăda lui Bewick, în toată [[Europa]] în sudul Rusiei și în China. Potrivit Uniunii Ornitologice Britanice, registrul fosil recent arată că ''Cygnus olor'' este printre cele mai vechi specii de [[păsări]] existente și a fost actualizat la statutul de „nativ” în mai multe țări europene, deoarece această pasăre a fost găsită în exemplare fosile datând de mii de ani.
|Europa, sudul Rusiei, China
|-
! rowspan="1" style="text-align:center;"| Subgenul ''Chenopis''
|[[Fișier:Black swan on Avon River, Christchurch, New Zealand 01.jpg|200px]]
|''Cygnus atratus''
|[[Lebădă neagră]]
|Nomadă cu modele de migrație neregulate, dependente de condițiile climatice. Are penajul negru și ciocul roșu.
|Australia; a fost introdusă în Noua Zeelandă și Insulele Chatham
|-
! rowspan="1" style="text-align:center;"| Subgenul ''Sthenelides''
|[[File:Black-necked swan 745r.jpg|200px]]
|''Cygnus melancoryphus''
|[[Lebădă cu gât negru]]
|
|America de Sud
|-
! rowspan="3" style="text-align:center;"| Subgenul ''Cygnus''
|[[File:Cygnus cygnus Singschwan.jpg|200px]]
|''Cygnus cygnus''
|[[Lebădă de iarnă]]
|
|Se reproduce în Eurosiberia subarctică, mai la sud de Bewicks în zona taiga. Iarna migrează în Europa temperată și Asia.
|-
|[[File:Trumpeter Swaw (Cygnus buccinator) RWD1.jpg|200px]]
|''Cygnus buccinator''
|[[Lebădă trompetistă]]
| Este cea mai mare lebădă nord-americană. Foarte asemănătoare cu lebăda de iarnă (și uneori tratată ca o subspecie a acesteia), a fost vânată aproape până la [[extincție]], dar de atunci și-a revenit.
|America de Nord
|-
|[[File:Bewick's Swan (38432301720).jpg|200px]]
|''Cygnus columbianus''
|[[Lebădă mică]]
|Se reproduce în tundra arctică și iernează în regiuni mai temperate din Eurasia și America de Nord. Constă din două forme, considerate în general subspecii.
*Lebăda lui Bewick, ''Cygnus'' (''columbianus'') ''bewickii'' este forma eurasiatică care migrează iarna din Rusia arctică spre vestul Europei și estul Asiei (China, Coreea, Japonia).
*Lebăda fluierătoare, ''Cygnus'' (''columbianus'') ''columbianus'' este forma nord-americană.
|America de Nord, Eurasia
|-
|}


Lebăda coscoroba (''Coscoroba coscoroba'') din America de Sud, singura specie din genul său, aparent nu este o adevărată lebădă. Poziția sa filogenetică nu este complet rezolvată; este, în unele aspecte, mai asemănător cu gâștele și călifarii.<ref>{{Cite web |url=https://www.zoo.org/page.aspx?pid=1842#.V6a615MrI6g |title=COSCOROBA SWAN |archive-url=https://web.archive.org/web/20160808082000/https://www.zoo.org/page.aspx?pid=1842 |archive-date=2016-08-08}}</ref>
==Bibliografie==
* Manual de biologie pentru clasa a VI-a, p.&nbsp;94; Editura Humanitas
* Manual de biologie pentru clasa a VI-a, p.&nbsp;99; Editura Humanitas
* '''Louchart''', Antoine; Mourer-Chauviré, Cécile; Guleç, Erksin; Howel, Francis Clark & White, Tim D. (1998): L'avifaune de Dursunlu, Turquie, Pléistocène inférieur: climat, environnement et biogéographie. ''[[Les Comptes rendus de l'Académie des sciences|C. R. Acad. Sci. Paris]] IIA'' '''327'''(5): 341-346. (În [[Limba franceză|franceză]] și cu un text prescurtat în [[Limba engleză|engleză]]) <small>{{DOI|10.1016/S1251-8050(98)80053-0}}</small> (HTML abstract)


==Note==
== Legături externe ==
<references />
* {{dexonline|Lebădă}}
{{commonscat|Cygnus}}
{{wikispecies|Cygnus}}
* [http://www.hbw.com/ibc/phtml/familia.phtml?idFamilia=27 Video-uri cu lebede] la ''Internet Bird Collection''
* [http://www.swanuk.org.uk/ The Swan Sanctuary]—O rezervație pentru lebede din [[:en:Shepperton, England|Shepperton]], [[Anglia]]
* [http://www.animalutul.ro/pasari/pasari-exotice/lebada/1623/ Informații despre lebădă pe animalutul.ro]
* [http://imeleon.com/keywords/1/swan.html Fotografii a diferite lebede]
* Lebede în Cișmigiu [http://www.tgw1916.net/romania/fauna.html video]
*[http://www.swanuk.org.uk/ The Swan Sanctuary Shepperton,England]
*[http://www.youreporter.it/video_Colonia_di_Cigni_nell_Adda A Colony of Swans in Adda River (Italy)] Video on You Reporter
*[http://imeleon.com/keywords/1/swan.html Swan photos] on Imeleon
*[http://ibc.lynxeds.com/family/ducks-geese-swans-anatidae Swan videos] on the Internet Bird Collection
*[http://books.google.com/books?id=NIJIAAAAYAAJ&pg=PA335&dq=mark+of+swans&as_brr=1&cd=2#v=snippet&q=peyton&f=false/ A History of British Birds]
*{{Cite NIE|wstitle=Swan|year=1905 |short=x}}


==Legături externe==
{{Commons category|Cygnus}}
* [https://pasaridinromania.sor.ro/specii?gen=21 Lebede la SOR]
*{{cite EB1911|wstitle=Swan |volume=26 |short=x}}
* Louchart, Antoine; Mourer-Chauviré, Cécile; Guleç, Erksin; Howell, Francis Clark & White, Tim D. (1998): L'avifaune de Dursunlu, Turquie, Pléistocène inférieur: climat, environnement et biogéographie. ''Les Comptes rendus de l'Académie des sciences'' '''327'''(5): 341–346. [French with English abridged version] {{DOI|10.1016/S1251-8050(98)80053-0}}
*[https://books.google.com/books?id=NIJIAAAAYAAJ&pg=PA335&dq=mark+of+swans&as_brr=1&cd=2#v=snippet&q=peyton&f=false/ A History of British Birds]
*{{Cite NSRW |wstitle=Swan |short=x}}


[[Categorie:Lebede| ]]
[[Categorie:Lebede| ]]

Versiunea de la 26 septembrie 2021 20:25

Lebădă
Fosilă: Miocen târziu-Holocen[1][2]
Lebede de vară (Cygnus olor)
Stare de conservare
Risc scăzut (LC)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Anseriformes
Familie: Anatidae
Subfamilie: Anserinae
Gen: Cygnus
Garsault, 1764
Specia tip
Cygnus cygnus
Linnaeus, 1758
Specii

6 specii, vezi text.

Sinonime

Cygnanser Kretzoi, 1957

Lebedele sunt păsări din familia Anatidae din genul Cygnus.[3] Printre cele mai apropiate rude ale lebedelor se numără gâștele și rațele. Lebedele împreună cu gâștele sunt strâns înrudite în subfamilia Anserinae unde formează tribul Cygnini. Uneori, sunt considerate o subfamilie distinctă, Cygninae. În prezent există șase specii de lebede, și multe alte specii au dispărut; în plus, există o specie cunoscută sub numele de lebădă coscoroba care nu mai este considerată una dintre adevăratele lebede. Lebedele de obicei trăiesc în cuplu cu același partener toata viața, deși uneori apare „divorțul”, în special după eșecul cuibăritului sau dacă un partener moare, lebada rămasă va căuta alt partener.

În România se întâlnesc 4 specii: lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), lebăda de vară (Cygnus olor) și lebăda mică (Cygnus columbianus); în grădinile zoologice de la noi este des întâlnită lebăda neagră (Cygnus atratus).

Descriere

Detaliu cap și cioc
Lebedă mută aterizând pe apă. Datorită dimensiunii și greutății majorității lebedelor, ele au nevoie de suprafețe mari de teren deschis sau apă pentru a decola și a ateriza cu succes.

Lebedele sunt cei mai mari membri ai familiei păsărilor acvatice Anatidae și se numără printre cele mai mari păsări zburătoare. Cele mai mari specii vii, inclusiv lebăda mută, lebădă trompetistă și lebăda de iarnă, pot atinge o lungime de peste 1,5 m și cântăresc peste 15 kg. Anvergura aripilor poate depăși 3,1 m.[4] Comparativ cu gâștele cu care se înrudește, lebăda este mult mai mare și are picioare și gât proporțional mai mari.[5] Adulții au un petic de piele fără pene între ochi și cioc. Masculii sunt în general mai mari și mai grei decât femelele.[6] Cea mai mare specie de lebădă care a trăit vreodată, Cygnus falconeri, a fost o lebădă gigantă incapabilă de zbor, cunoscută din fosilele găsite pe insulele mediteraneene Malta și Sicilia.

Speciile de lebădă din emisfera nordică au penajul alb pur, însă speciile din emisfera sudică au un penaj alb-negru. Lebăda neagră australiană (Cygnus atratus) este complet neagră, cu excepția penelor albe de zbor de pe aripi; puii de lebede negre sunt de culoare gri deschis. Lebăda sud-americană cu gât negru are un corp alb cu gâtul negru.[7]

Picioarele lebedelor au în mod normal o culoare gri închis negricios, cu excepția lebedei sud-americane cu gât negru, care are picioarele roz. Culoarea ciocului variază: cele patru specii subarctice au ciocuri negre cu cantități variate de galben, iar toate celelalte îl au roșu și negru. Deși păsările nu au dinți, lebedele, ca și alte Anatidae, au ciocuri cu margini zimțate care arată ca niște „dinți” folosiți pentru prinderea și consumul de plante acvatice și alge, dar și moluște, pești mici, broaște și viermi.[8] La lebădă mută și lebăda cu gât negru, ambele sexe au o excrescență la baza ciocului, pe mandibula superioară, care este mai mare la masculi și se modifică sezonier.[9][10]

Comportament

Lebedele se hrănesc în apă și pe uscat. Sunt aproape în totalitate erbivore, deși pot mânca cantități mici de animale acvatice. În apă, hrana este obținută scufundând capul și gâtul sub apă și este capabilă să-și mențină capul în jos, păstrându-și corpul orizontal, iar dieta lor este compusă din rădăcini, tuberculi, tulpini și frunze ale plantelor acvatice.[5]

Lebăda mută amenință un fotograf din Toyako, Japonia.

Lebedele se împerechează pe viață și de obicei încep o legătură înainte de a atinge maturitatea sexuală. Lebedele trompetiste, de exemplu, care pot trăi până la 24 de ani și încep să se reproducă de la vârsta de 4-7 ani, formează legături de perechi monogame încă de la 20 de luni.[11] „Divorțul”, deși rar, are loc; un studiu al lebedelor mute a arătat o rată a separării de 3% pentru perechile care se reproduc cu succes și 9% pentru perechile care nu se reproduc.[12]

Legătura cu perechea este menținută pe tot parcursul anului, chiar și la speciile gregare și migratoare, cum ar fi lebada mică, care se adună în cârduri mari în zonele de iarnă.[13] Cuiburile lebedelor se află la sol, lângă apă, și au un metru în lățime. Spre deosebire de multe alte rațe și gâște, masculul ajută la construcția cuibului și, de asemenea, va incuba pe rând ouăle.[14] Alături de rațele fluierătoare, lebedele sunt singurele anatide care fac acest lucru. Dimensiunea medie a ouălor (pentru lebădă mută) este de 113 × 74 mm, cântărind 340 g, femela depunând 4 până la 7 ouă și având o perioadă de incubație de 34-45 de zile.[15]

Lebedele sunt extrem de protectoare cu cuiburilor lor. Vor ataca agresiv tot ceea ce percep ca o amenințare pentru puii lor, inclusiv oamenii. Un bărbat a fost suspectat că s-a înecat într-un astfel de atac.[16][17] Comportamentul agresiv intraspecific al lebedelor se arată mai frecvent decât comportamentul interspecific pentru hrană și adăpost. Agresiunea cu alte specii este prezentată mai mult la lebăda lui Bewick.[18]

Specii

În prezent există șase specii de lebede.

Genul Cygnus

Subgen Imagine Denumire științifică Nume comun Descriere Distribuție
Subgenul Olor Cygnus olor Lebădă mută Specie eurasiatică care apare la latitudini mai mici decât lebăda de iarnă și lebăda lui Bewick, în toată Europa în sudul Rusiei și în China. Potrivit Uniunii Ornitologice Britanice, registrul fosil recent arată că Cygnus olor este printre cele mai vechi specii de păsări existente și a fost actualizat la statutul de „nativ” în mai multe țări europene, deoarece această pasăre a fost găsită în exemplare fosile datând de mii de ani. Europa, sudul Rusiei, China
Subgenul Chenopis Cygnus atratus Lebădă neagră Nomadă cu modele de migrație neregulate, dependente de condițiile climatice. Are penajul negru și ciocul roșu. Australia; a fost introdusă în Noua Zeelandă și Insulele Chatham
Subgenul Sthenelides Cygnus melancoryphus Lebădă cu gât negru America de Sud
Subgenul Cygnus Cygnus cygnus Lebădă de iarnă Se reproduce în Eurosiberia subarctică, mai la sud de Bewicks în zona taiga. Iarna migrează în Europa temperată și Asia.
Cygnus buccinator Lebădă trompetistă Este cea mai mare lebădă nord-americană. Foarte asemănătoare cu lebăda de iarnă (și uneori tratată ca o subspecie a acesteia), a fost vânată aproape până la extincție, dar de atunci și-a revenit. America de Nord
Cygnus columbianus Lebădă mică Se reproduce în tundra arctică și iernează în regiuni mai temperate din Eurasia și America de Nord. Constă din două forme, considerate în general subspecii.
  • Lebăda lui Bewick, Cygnus (columbianus) bewickii este forma eurasiatică care migrează iarna din Rusia arctică spre vestul Europei și estul Asiei (China, Coreea, Japonia).
  • Lebăda fluierătoare, Cygnus (columbianus) columbianus este forma nord-americană.
America de Nord, Eurasia

Lebăda coscoroba (Coscoroba coscoroba) din America de Sud, singura specie din genul său, aparent nu este o adevărată lebădă. Poziția sa filogenetică nu este complet rezolvată; este, în unele aspecte, mai asemănător cu gâștele și călifarii.[19]

Note

  1. ^ Northcote, E. M. (). „Size difference between limb bones of recent and subfossil Mute Swans (Cygnus olor)”. J. Archaeol. Sci. 8 (1): 89–98. doi:10.1016/0305-4403(81)90014-5. 
  2. ^ „Fossilworks Cygnus Garsault 1764 (waterfowl) Reptilia – Anseriformes – Anatidae PaleoDB taxon number: 83418 Parent taxon: Anatidae according to T. H. Worthy and J. A. Grant-Mackie 2003 See also Bickart 1990, Howard 1972, Parmalee 1992 and Wetmore 1933”. 
  3. ^ „ENCYCLOPÆDIA BRITANNICA Swan”. 
  4. ^ Madge, Steve; Burn, Hilary (). Waterfowl: An Identification Guide to the Ducks, Geese, and Swans of the WorldNecesită înregistrare gratuită. Boston: Houghton Mifflin. ISBN 978-0-395-46727-5. 
  5. ^ a b Kear, Janet, ed. (). Ducks, Geese and Swans. Bird Families of the World. Oxford: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-861008-3. 
  6. ^ Young, Peter (). Swan. London: Reaktion. p. 13. ISBN 978-1-86189-349-9. 
  7. ^ Young, Peter (). Swan. London: Reaktion. pp. 18–27. ISBN 978-1-86189-349-9. 
  8. ^ "Mute Swan. Feeding" Arhivat în , la Wayback Machine., Royal Society for the Protection of Birds
  9. ^ Young, Peter (). Swan. London: Reaktion. pp. 20 and 27. ISBN 978-1-86189-349-9. 
  10. ^ Horrocks, N., Perrins, C. and Charmantier, A., 2009. Seasonal changes in male and female bill knob size in the mute swan Cygnus olor. Journal of avian biology, 40(5), pp.511-519.
  11. ^ Ross, Drew (). „Gaining Ground: A Swan's Song”. National Parks. 72 (3–4): 35. Arhivat din original la . 
  12. ^ Berger, Michele (). „Till Death do them Part: 8 Birds that Mate for Life”. National Academies Press (US). Accesat în – via www.audubon.org. 
  13. ^ Scott, D. K. (). „Functional aspects of the pair bond in winter in Bewick's swans (Cygnus columbianus bewickii)”. Behavioral Ecology and Sociobiology. 7 (4): 323–327. doi:10.1007/BF00300673. 
  14. ^ Scott, Dafila (). Swans. Grantown-on-Spey, Scotland: Colin Baxter Photography. p. 51. ISBN 978-0-948661-63-1. 
  15. ^ "Mute Swan". British Trust for Ornithology
  16. ^ Waldren, Ben (). „Killer Swan Blamed for Man's Drowning”. Yahoo News. Arhivat din original la . 
  17. ^ „Who, What, Why: How dangerous are swans?”. BBC News. . Arhivat din original la . 
  18. ^ Wood, Kevin A.; Ham, Phoebe; Scales, Jake; Wyeth, Eleanor; Rose, Paul E. (). „Aggressive behavioural interactions between swans (Cygnus spp.) and other waterbirds during winter: a webcam-based study”. Avian Research. 11 (1): 30. doi:10.1186/s40657-020-00216-7Accesibil gratuit. ISSN 2053-7166. 
  19. ^ „COSCOROBA SWAN”. Arhivat din original la . 

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cygnus