Antipsihotic: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Linia 68: Linia 68:
===Tipice versus atipice===
===Tipice versus atipice===
Este neclar dacă [[antipsihotic atipic|antipsihoticele atipice (a doua generație)]] oferă mai multe avantaje decât prima generație de antipsihotice.<ref>{{cite journal | vauthors = Kane JM, Correll CU | title = Pharmacologic treatment of schizophrenia | journal = Dialogues in Clinical Neuroscience | volume = 12 | issue = 3 | pages = 345–57 | year = 2010 | pmid = 20954430 | pmc = 3085113 }}</ref><ref name="ReferenceA"/> Amisulprida, olanzapina, [[risperidonă|risperidona]] și clozapina pot fi mai eficiente, dar sunt asociate cu mai mari efecte adverse.<ref name="barry 2012">{{cite journal | vauthors = Barry SJ, Gaughan TM, Hunter R | title = Schizophrenia | journal = BMJ Clinical Evidence | volume = 2012 | date = Iunie 2012 | pmid = 23870705 | pmc = 3385413 | url = http://www.clinicalevidence.bmj.com/x/systematic-review/1007/archive/06/2012.html | dead-url = yes | archive-url = https://archive.is/20140911114812/http://www.clinicalevidence.bmj.com/x/systematic-review/1007/archive/06/2012.html | archive-date = 21-09-2014 }}</ref> Antipsihoticele tipice au rate egale de drop-out și recidivare a simptomelor cu cele atipice atunci când sunt utilizate în doze mici sau moderate.<ref name=AFP07>{{cite journal | vauthors = Schultz SH, North SW, Shields CG | title = Schizophrenia: a review | journal = American Family Physician | volume = 75 | issue = 12 | pages = 1821–9 | date = Iunie 2007 | pmid = 17619525 }}</ref>
Este neclar dacă [[antipsihotic atipic|antipsihoticele atipice (a doua generație)]] oferă mai multe avantaje decât prima generație de antipsihotice.<ref>{{cite journal | vauthors = Kane JM, Correll CU | title = Pharmacologic treatment of schizophrenia | journal = Dialogues in Clinical Neuroscience | volume = 12 | issue = 3 | pages = 345–57 | year = 2010 | pmid = 20954430 | pmc = 3085113 }}</ref><ref name="ReferenceA"/> Amisulprida, olanzapina, [[risperidonă|risperidona]] și clozapina pot fi mai eficiente, dar sunt asociate cu mai mari efecte adverse.<ref name="barry 2012">{{cite journal | vauthors = Barry SJ, Gaughan TM, Hunter R | title = Schizophrenia | journal = BMJ Clinical Evidence | volume = 2012 | date = Iunie 2012 | pmid = 23870705 | pmc = 3385413 | url = http://www.clinicalevidence.bmj.com/x/systematic-review/1007/archive/06/2012.html | dead-url = yes | archive-url = https://archive.is/20140911114812/http://www.clinicalevidence.bmj.com/x/systematic-review/1007/archive/06/2012.html | archive-date = 21-09-2014 }}</ref> Antipsihoticele tipice au rate egale de drop-out și recidivare a simptomelor cu cele atipice atunci când sunt utilizate în doze mici sau moderate.<ref name=AFP07>{{cite journal | vauthors = Schultz SH, North SW, Shields CG | title = Schizophrenia: a review | journal = American Family Physician | volume = 75 | issue = 12 | pages = 1821–9 | date = Iunie 2007 | pmid = 17619525 }}</ref>

Clozapina este un tratament eficace pentru cei care răspund slab la alte medicamente (schizofrenie „rezistentă la tratament” sau „refractară”),<ref>{{cite journal | vauthors = Taylor DM, Duncan-McConnell D | title = Refractory schizophrenia and atypical antipsychotics | journal = Journal of Psychopharmacology | volume = 14 | issue = 4 | pages = 409–18 | year = 2000 | pmid = 11198061 | doi = 10.1177/026988110001400411 }}</ref> dar manifestă un potențial efect advers serios de [[agranulocitoză]] (scădere a numărului de [[leucocită|globule albe]]) la mai puțin de 4% din oameni.<ref>{{cite journal | vauthors = Essali A, Al-Haj Haasan N, Li C, Rathbone J | title = Clozapine versus typical neuroleptic medication for schizophrenia | journal = The Cochrane Database of Systematic Reviews | volume = | issue = 1 | pages = CD000059 | date = Ianuarie 2009 | pmid = 19160174 | doi = 10.1002/14651858.CD000059.pub2 }}</ref>


==Note==
==Note==

Versiunea de la 7 august 2019 14:35

Antipsihoticele, cunoscute și ca neuroleptice sau tranchilizanți majori,[1] sunt o clasă de medicamente utilizate pentru rezolvarea problemelor cauzate de psihoze (inclusiv delirurile, halucinațiile, paranoia și gândirea dezorganizată), în principal pentru cazurile de schizofrenie și tulburare bipolară. Antipsihoticele sunt de obicei eficiente în ameliorarea simptomelor psihozei pe termen scurt.

Utilizarea pe termen lung a antipsihoticelor este asociată cu efecte adverse precum tulburările de mișcări involuntare, ginecomastia, impotența, creșterea în greutate și sindromul metabolic.

Prima generație de antipsihotice, cunoscute ca antipsihotice tipice, au fost descoperit în anii 1950. Cele mai multe medicamente din generația a doua, cunoscute ca antipsihotice atipice, au fost dezvoltate mai recent, deși primul antipsihotic atipic, clozapina, a fost descoperit în anii 1960 și introdus în practica medicală în anii 1970.[2] Ambele generații de medicamente tind să blocheze receptorii din căile dopaminergice ale creirului, dar atipicele tind să acționeze asupra receptorilor de serotonină de asemenea. Neuroleptic, originar din greacă: νεῦρον (neuron) și λαμβάνω (a pune stăpânire pe) – așadar însemnând „care preia nervul” – se referă atât la efectele neurologice cât și la efectele adverse obișnuite.[3]

Utilizare medicală

Antipsihoticele sunt cel mai frecvent utilizate pentru următoarele condiții:

  • Schizofrenie
  • Tulburare schizoafectivă - de obicei alături de fie un antidepresiv (în cazul subtipului depresiv) sau un stabilizator de dispoziție (în cazul subtipului bipolar).
  • Tulburare bipolară (manie acută sau episoade mixte) - poate fi tratată fie cu antipsihotice tipice, fie cu cele atipice, deși antipsihoticele atipice tind să fie mai preferate deoarece tind să aibă profiluri de efect advers mai favorabile[4] și, potrivit unei meta-analize recente, tind să fie mai puțin înclinate să cauzeze conversia maniei în depresie.[5]
  • Depresie psihotică. În acest caz, este o practică obișnuită ca psihiatrul să prescrie o combinație dintre un antipsihotic atipic și un antidepresiv întrucât această practică este susținută de evidență.[6]
  • Depresie majoră rezistentă la tratament (nu neapărat psihotică) - ca adaos la terapia antidepresivă standard.[6]

Nu sunt recomandate pentru demență sau insomnie decât dacă alte tratamente nu au funcționat.[7] Nu sunt recomandate pentru copii decât dacă alte tratamente nu s-au dovedit eficiente sau copilul are psihoză.[7]

Organizația Mondială a Sănătății furnizează o descriere a recomandărilor pentru prescripția de antipsihotice în scopul tratamentului psihozelor.[8]

Schizofrenie

Articol principal: Schizofrenie.

Tratamentul cu medicamente antipsihotice este un element cheie al algoritmelor de tratament al schizofreniei recomandate de National Institute of Health and Care Excellence (NICE) din Regatul Unit,[9] Asociația Psihiatrică Americană,[10] și Societatea Britanică de Psihofarmacologie.[11] Principalul efect al tratamentului cu antipsihotice este reducerea așa-numitor simpotme „pozitive”, inclusiv delirurile și halucinațiile. Există argumente eterogene care susțin un impact semnificativ al utilizării antipsihoticelor asupra simptomelor negative (precum apatia, lipsa afectului emoțional și lipsa interesului pentru interacțiunile sociale) sau asupra simptomelor cognitive (gândirea dezorganizată, abilitatea redusă de a planifica și executa sarcini) ale schizofreniei.[12][13] În general, eficiența tratamentului antipsihotic în reducerea simptomelor pozitive și negative prezintă o creștere odată cu creșterea severității simptomelor de bază.[14] Toate medicamentele antipsihotice lucrează relativ în același mod, antagonizând receptorii de dopamină D2. În orice caz, sunt anumite diferențe când vine vorba de antipsihotice tipice și atipice. De exemplu, s-a observat că antipsihoticele atipice scad deteriorările neurocognitive asociate cu schizofrenia mai mult decât antipsihoticele convenționale. Cu toate acestea, raționamentul și tehnica concretă din spatele acestui fapt sunt încă neclare pentru cercetători.[15]

Aplicarea de medicamente antipsihotice în tratamentul schizofreniei include profilaxia la cei care prezintă simptome care sugerează că au mare risc de dezvoltare a psihozei, tratamentul primului episod de psihoză, terapia de mentenanță și tratamentul episoadelor recurente de psihoză acută.[11]

Prevenția psihozei și ameliorarea simptomelor

Teste precum PACE (Clinica de Evaluare a Crizei și Examinare Personală) și COPS (Criteriile Sindromului Prodromal), care măsoară simptomele psihotice cu nivel scăzut, și altele focusate pe perturbări cognitive (simptome de bază), sunt utilizate pentru evaluarea persoanelor cu simptome timpurii, scăzute de psihoză. Utilizate în combinație cu informațiile despre istoria de familie, aceste teste pot identifica un grup de „mare risc” ce are un risc de 20-40% de progres spre psihoză clară în cadrul unei perioade de 2 ani.[11] Acești pacienți sunt adesea tratați cu doze scăzute de medicamente antipsihotice în scopul reducerii simptomelor și prevenirii evoluării în psihoză clară. Deși sunt în general utile pentru reducerea simptomelor, evaluările clinice efectuate la zi furnizează puțină evidență că utilizarea timpurie de antipsihotice, singure sau în combinație cu terapia cognitiv-comportamentală, furnizează rezultate mai bune pe termen lung la cei cu simptome prodromale.[16]

Primul episod de psihoză

NICE recomandă ca toate persoanele care au un prim episod de psihoză clară să fie tratate atât cu un medicament antipsihotic cât și cu terapie cognitiv-comportamentală (TEC). NICE recomandă în continuare ca cei care exprimă preferință numai pentru TEC să fie informați că tratamentul combinat este mai eficace.[9] În mod normal, un diagnostic cu schizofrenie nu este pus în acest moment, întrucât până la 25% din cei care prezintă primul episod de psihoză se constată că suferă de tulburare bipolară în loc. Scopurile tratamentului acestor pacienți sunt reducerea simptomelor și dezvoltarea unor rezultate pe termen lung a tratamentului. Cercetări clinice aleatoare au furnizat evidență în favoarea eficienței medicamentelor antipsihotice în obținerea primului scop, prima și a doua generație de antipsihotice prezentând eficiență egală. Evidența că tratamentul timpuriu are efect favorabil asupra rezultatelor pe termen lung este ambiguă.[9][11]

Episoade psihotice recurente

Analize făcute pe prima și a doua generație de medicamente antipsihotice au demonstrat în mod consistent că medicamentul activ este superior placebo în suprimarea simptomelor psihotice.[11] O meta-analiză largă a 38 de probe de utilizare a medicamentelor antipsihotice pentru episoade psihotice acute de schizofrenie au arătat o dimensiune a efectului de aproximativ 0.5.[17] Există o diferență mică sau inexistentă între medicamentele antipsihotice aprobate, inclusiv atât prima cât și a doua generație de agenți.[9][18] Eficiența unor asemenea medicamente este suboptimă. Puțin pacienți obțin soluționarea completă a simptomelor. Ratele de reacție, calculate utilizându-se variate valori limitate pentru reducerea simptomelor sunt mici, iar interpretarea acestora este complicată atât de ratele de reacție înaltă la placebo cât și de publicarea selectivă a rezultatelor examinărilor clinice.[19]

Terapia de mentenanță

Majoritatea pacienților tratați cu un medicament antipsihotic vor experimenta o reacție în cadrul unei perioade de 4 săptămâni. Scopurile continuării tratamentului sunt menținerea suprimării simptomelor, prevenirea recidivării, dezvoltarea calității vieții și susținerea angajării în terapia psihosocială.[11]

Terapia de mentenanță cu medicamente antipsihotice este în mod clar superioară placebo în prevenirea recidivării, dar este asociată cu creștere în greutate, tulburări de mișcare și rate mari de nonconformism.[20] O cercetare de 3 ani făcută pe persoane care primesc terapie de mentenanță după un episod psihotic acut a constatat că 33% au obținut o reducere pe termen lung a simptomelor, 13% au obținut remisiune și numai 27% au experimentat o calitate satisfăcătoare a vieții. Efectul prevenirii recidivării pe termen lung este nesigur, întrucât studiile istorice prezintă diferențe mici în ce privește rezultatele pe termen lung înainte și după introducerea de medicamente antipsihotice.[11]

O provocare semnificativă în utilizarea de medicamente antipsihotice pentru prevenirea recidivării este rata scăzută de flexibilitate. În ciuda ratelor relativ mari la alte de efecte adverse asociate cu aceste medicamente, anumite argumente, inclusiv ratele mai înalte de nonconformism în caz de placebo în comparație cu cazurile de tratament în cercetările clinice aleatoare, sugerează că cei mai mulți pacienți care întrerup tratamentul o fac din cauza eficienței suboptime.[20][21]

Tulburare bipolară

Articol principal: Tulburare bipolară.

Antipsihoticele sunt utilizate în mod obișnuit, adesea împreună cu stabilizatori de dipoziție, cum este cazul litiu/valproat, ca tratament de primă linie pentru episoadele maniacale și mixte asociate cu tulburarea bipolară.[6][22] Rațiunea acestei combinații este întârzierea terapeutică a stabilizatorilor de dispoziție menționați anterior (efectele terapeutice ale valproatului sunt observate la aproximativ cinci zile după începutul tratamentului, în timp ce litiului de obicei îi ia cel puțin o săptămână[22] înainte ca efectele terapeutice complete să fie observate) și efectele antimaniacale rapide prin comparație a medicamentelor antipsihotice.[23] Antipsihoticele au o eficiență documentată când sunt utilizate singure pentru episoadele acute de manie sau mixte.[4]

S-a constatat că trei antipsihotice atipice (lurasidona,[24] olanzapina[25] și quetiapina[26]) posedă eficiență în tratamentul depresiei bipolare ca monoterapie. În timp ce numai olanzapina[27] și quetiapina[28][29] s-a dovenit că sunt eficiente pe spectru larg (i.e. împotriva tuturor celor trei tipuri de recidivare— maniacală, mixtă și depresivă) ca tratamente profilactice (sau de mentenanță) la pacienții cu tulburare bipolară. De asemenea, o recentă analiză Cochrane a constatat că olanzapina are un raport risc/beneficiu mai puțin favorabil decât litiul ca tratament de mentenață pentru tulburarea bipolară.[30]

Asociația Psihiatrică Americană și National Institute for Health and Care Excellence din Regatul Unit recomandă antipsihoticele pentru managementul episoadelor psihotice acute din schizofrenie și tulburare bipolară, și ca tratament de mentenanță pe termen lung pentru reducerea probabilității unor episoade ulterioare.[31][32] Ele afirmă că reacția la orice antipsihotic dat pot varia așa că examinările pot fi necesare și că dozele mai mici sunt mai preferate atunci este posibil. Un număr de studii au cercetat nivelurile de „flexibilitate” și „aderență” ce țin de regimurile antipsihotice și au constatat că încetarea consumului acestora de către pacienți este asociată cu rate mai mari de recidivare, inclusiv spitalizare.

Demență

O evaluare a cauzelor care au stat la baza comportamentului este necesară înainte de prescrierea de medicație antipsihotică pentru simptomele de demență.[33] Antipsihoticele în caz de demență la bătrânețe au arătat beneficii modeste în comparație cu placebo în managementul agresiunii sau psihozei, iar aici se adaugă o sporire foarte largă a întâmplărilor adverse serioase. Așadar, antipsihoticele nu trebuie utilizate în mod obișnuit pentru tratarea demenței care manifestă agresiune sau psihoză, dar poat fi o opțiune în puține cazuri de suferință extremă sau risc de vătămare fizică a altora.[34] Intervențiile psihosociale pot reduce nevoia de antipsihotice.[35]

Depresie unipolară

Un număr de antipsihotice atipice prezintă anumite beneficii când sunt utilizate ca adaos la alte tratamente pentru tulburarea depresivă majoră.[36][37] Aripiprazolul, quetiapina și olanzapina (când sunt utilizate alături de fluoxetină) au primit calificarea Food and Drug Administration (FDA) ca indicație în acest sens.[38] În orice caz, există un mai mare risc de efecte adverse în privința utilizării lor.[36]

Altele

Pe lângă utilizările menționate mai sus, antipsihoticele pot fi utilizate pentru tulburare obsesiv-compulsivă, tulburare de stres posttraumatic, tulburări de personalitate, sindromul Tourette, autism și agitație la cei cu demență.[39] În orice caz, evidența nu susține utilizarea de antipsihotice atipice la cei cu tulburări de alimentație sau tulburare de personalitate.[40] Risperidona poate fi utilă pentru tulburarea obsesiv-compulsivă.[39] Utilizarea de doze scăzute de antipsihotice pentru insomnie, deși este obișnuită, nu este recomandată din cauza evidenței slabe a beneficiului și a îngrijorărilor legate de efecte adverse.[40][41] O doză scăzută de antipsihotice poate fi de asemenea utilizată pentru tratarea simptomelor impulsiv-comportamentale și cognitv-perceptive ale tulburării de personalitate borderline.[42]

La copii, pot fi utilizate pentru cei cu tulburări de comportament disruptiv, tulburări de dispoziție și tulburări generalizate de comportament sau dizabilități intelectuale.[43] Antipsihoticele sunt numai slab recomandate pentru sindromul Tourette, întrucât deși sunt eficiente, efectele adverse sunt obișnuite.[44] Situația este similară în cazul celor cu spectru autist.[45] Mult din evidența în favoarea utilizării neoficiale de antipsihotice (de exemplu, pentru demență, TOC, TSPT, tulburări de personalitate, sindromul Tourette) este de o calitate științifică insuficientă pentru a se susține o asemenea utilizare, în special întrucât există o evidență puternică a riscurilor crescute de accident vascular cerebral, tremur, creștere semnificativă în greutate, sedare și probleme gastrointestinale.[46] O analiză britanică a utilizării nelicențiate pentru copii și adolescenți a prezentat un amestec similar de constatări și îngrijorări.[47] Un studiu făcut pe copiii cu tulburare pervazivă de dezvoltare a constatat că 16.5% consumă medicamente antipsihotice, cel mai adesea pentru iritabilitate, agresivitate și agitație. Risperidona a fost aprobată de FDA din SUA pentru tratarea copiilor și adolescenților autiști.[48]

Comportamentul provocator agresiv la adulții cu dizabilități intelectuale este adesea tratat cu medicamente antipsihotice în ciuda lipsei unei baze evidente în acest sens. O recentă cercetare aleatorie de control, în orice caz, a constatat că nu sunt beneficii superioare celor ale placebo și a recomandat ca utilizarea de antipsihotice în acest mod să nu mai fie văzută ca un tratament acceptabil de rutină.[49]

Antipsihoticele pot fi o opțiune, alături de stimulanți, la persoanele cu ADHD și comportament agresiv atunci când alte tratamente nu au efect.[50]

Tipice versus atipice

Este neclar dacă antipsihoticele atipice (a doua generație) oferă mai multe avantaje decât prima generație de antipsihotice.[51][13] Amisulprida, olanzapina, risperidona și clozapina pot fi mai eficiente, dar sunt asociate cu mai mari efecte adverse.[52] Antipsihoticele tipice au rate egale de drop-out și recidivare a simptomelor cu cele atipice atunci când sunt utilizate în doze mici sau moderate.[53]

Clozapina este un tratament eficace pentru cei care răspund slab la alte medicamente (schizofrenie „rezistentă la tratament” sau „refractară”),[54] dar manifestă un potențial efect advers serios de agranulocitoză (scădere a numărului de globule albe) la mai puțin de 4% din oameni.[55]

Note

Referințe

  1. ^ Finkel RF, Clark MA, Cubeddu LX (). Pharmacology (în engleză). Lippincott Williams & Wilkins. p. 151. ISBN 9780781771559. Arhivat din originalul de la . 
  2. ^ Hippius, H. (). „The history of clozapine”. Psychopharmacology (în engleză). 99 (1): S3–S5. doi:10.1007/BF00442551. ISSN 0033-3158. 
  3. ^ King C, Voruganti LN (Mai 2002). „What's in a name? The evolution of the nomenclature of antipsychotic drugs”. Journal of Psychiatry & Neuroscience. 27 (3): 168–75. PMC 161646 Accesibil gratuit. PMID 12066446.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  4. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Lancet2009
  5. ^ Goikolea JM, Colom F, Torres I, Capapey J, Valentí M, Undurraga J, Grande I, Sanchez-Moreno J, Vieta E (ianuarie 2013). „Lower rate of depressive switch following antimanic treatment with second-generation antipsychotics versus haloperidol”. Journal of Affective Disorders. 144 (3): 191–8. doi:10.1016/j.jad.2012.07.038. PMID 23089129. 
  6. ^ a b c Taylor D, Paton C, Kapur S, Taylor D (). The Maudsley prescribing guidelines in psychiatry (ed. 11th). Chichester, West Sussex, UK: Wiley-Blackwell. ISBN 978-0-470-97948-8. 
  7. ^ a b „American Psychiatric Association Five Things Physicians and Patients Should Question”. Choosing Wisely. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  8. ^ Antipsychotic medications for psychotic disorders Arhivat în , la Wayback Machine. Organizația Mondială a Sănătății 2012 Accesat pe 20 octombrie 2017
  9. ^ a b c d „Psychosis and schizophrenia in adults (CG178)”. Arhivat din originalul de la . 
  10. ^ „PsychiatryOnline | Guidelines”. 
  11. ^ a b c d e f g Barnes TR (Mai 2011). „Evidence-based guidelines for the pharmacological treatment of schizophrenia: recommendations from the British Association for Psychopharmacology”. Journal of Psychopharmacology. 25 (5): 567–620. doi:10.1177/0269881110391123. PMID 21292923.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  12. ^ Miyamoto S, Miyake N, Jarskog LF, Fleischhacker WW, Lieberman JA (Decembrie 2012). „Pharmacological treatment of schizophrenia: a critical review of the pharmacology and clinical effects of current and future therapeutic agents”. Molecular Psychiatry. 17 (12): 1206–27. doi:10.1038/mp.2012.47. PMID 22584864.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  13. ^ a b Hartling L, Abou-Setta AM, Dursun S, Mousavi SS, Pasichnyk D, Newton AS (Octombrie 2012). „Antipsychotics in adults with schizophrenia: comparative effectiveness of first-generation versus second-generation medications: a systematic review and meta-analysis”. Annals of Internal Medicine. 157 (7): 498–511. doi:10.7326/0003-4819-157-7-201210020-00525. PMID 22893011.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  14. ^ Furukawa TA, Levine SZ, Tanaka S, Goldberg Y, Samara M, Davis JM, Cipriani A, Leucht S (Ianuarie 2015). „Initial severity of schizophrenia and efficacy of antipsychotics: participant-level meta-analysis of 6 placebo-controlled studies”. JAMA Psychiatry. 72 (1): 14–21. doi:10.1001/jamapsychiatry.2014.2127. PMID 25372935.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  15. ^ Keefe RS, Silva SG, Perkins DO, Lieberman JA (01-01-1999). „The effects of atypical antipsychotic drugs on neurocognitive impairment in schizophrenia: a review and meta-analysis”. Schizophrenia Bulletin. 25 (2): 201–22. doi:10.1093/oxfordjournals.schbul.a033374. PMID 10416727.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  16. ^ „NICE Treatment Guidance 2014”. Arhivat din originalul de la 13 august 2014. Accesat în 07-08-2014.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  17. ^ Leucht S, Arbter D, Engel RR, Kissling W, Davis JM (Aprilie 2009). „How effective are second-generation antipsychotic drugs? A meta-analysis of placebo-controlled trials”. Molecular Psychiatry. 14 (4): 429–47. doi:10.1038/sj.mp.4002136. PMID 18180760.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  18. ^ Leucht S, Cipriani A, Spineli L, Mavridis D, Orey D, Richter F, Samara M, Barbui C, Engel RR, Geddes JR, Kissling W, Stapf MP, Lässig B, Salanti G, Davis JM (Septembrie 2013). „Comparative efficacy and tolerability of 15 antipsychotic drugs in schizophrenia: a multiple-treatments meta-analysis”. Lancet. 382 (9896): 951–62. doi:10.1016/S0140-6736(13)60733-3. PMID 23810019.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  19. ^ Beitinger R, Lin J, Kissling W, Leucht S (Octombrie 2008). „Comparative remission rates of schizophrenic patients using various remission criteria”. Progress in Neuro-Psychopharmacology & Biological Psychiatry. 32 (7): 1643–51. doi:10.1016/j.pnpbp.2008.06.008. PMID 18616969.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  20. ^ a b Leucht S, Tardy M, Komossa K, Heres S, Kissling W, Davis JM (MaI 2012). „Maintenance treatment with antipsychotic drugs for schizophrenia”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 5 (5): CD008016. doi:10.1002/14651858.CD008016.pub2. PMID 22592725.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  21. ^ Kinon BJ, Ascher-Svanum H, Adams DH, Chen L (Octombrie 2008). „The temporal relationship between symptom change and treatment discontinuation in a pooled analysis of 4 schizophrenia trials”. Journal of Clinical Psychopharmacology. 28 (5): 544–9. doi:10.1097/JCP.0b013e318185e74a. PMID 18794651.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  22. ^ a b Young LL, Kradjan WA, Guglielmo BJ, Corelli RL, Williams BR, Koda-Kimble MA (). Applied therapeutics: the clinical use of drugs (ed. 9th). Philadelphia: Wolters Kluwer Health/Lippincott Williams & Wilkins. p. 3040. ISBN 978-0-7817-6555-8. 
  23. ^ Correll CU, Sheridan EM, DelBello MP (Martie 2010). „Antipsychotic and mood stabilizer efficacy and tolerability in pediatric and adult patients with bipolar I mania: a comparative analysis of acute, randomized, placebo-controlled trials”. Bipolar Disorders. 12 (2): 116–41. doi:10.1111/j.1399-5618.2010.00798.x. PMID 20402706.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  24. ^ Lowes R. „Lurasidone Approved for Bipolar Depression”. Medscape. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  25. ^ Tohen M, Katagiri H, Fujikoshi S, Kanba S (iulie 2013). „Efficacy of olanzapine monotherapy in acute bipolar depression: a pooled analysis of controlled studies”. Journal of Affective Disorders. 149 (1–3): 196–201. doi:10.1016/j.jad.2013.01.022. PMID 23485111. 
  26. ^ Thase ME (Februarie 2008). „Quetiapine monotherapy for bipolar depression”. Neuropsychiatric Disease and Treatment. 4 (1): 11–21. doi:10.2147/ndt.s1162. PMC 2515925 Accesibil gratuit. PMID 18728771.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  27. ^ Tohen M, Greil W, Calabrese JR, Sachs GS, Yatham LN, Oerlinghausen BM, Koukopoulos A, Cassano GB, Grunze H, Licht RW, Dell'Osso L, Evans AR, Risser R, Baker RW, Crane H, Dossenbach MR, Bowden CL (iulie 2005). „Olanzapine versus lithium in the maintenance treatment of bipolar disorder: a 12-month, randomized, double-blind, controlled clinical trial”. The American Journal of Psychiatry. 162 (7): 1281–90. doi:10.1176/appi.ajp.162.7.1281. PMID 15994710. 
  28. ^ Duffy A, Milin R, Grof P (Februarie 2009). „Maintenance treatment of adolescent bipolar disorder: open study of the effectiveness and tolerability of quetiapine”. BMC Psychiatry. 9: 4. doi:10.1186/1471-244X-9-4. PMC 2644292 Accesibil gratuit. PMID 19200370.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  29. ^ Weisler RH, Nolen WA, Neijber A, Hellqvist A, Paulsson B (noiembrie 2011). „Continuation of quetiapine versus switching to placebo or lithium for maintenance treatment of bipolar I disorder (Trial 144: a randomized controlled study)”. The Journal of Clinical Psychiatry. 72 (11): 1452–64. doi:10.4088/JCP.11m06878. PMID 22054050. 
  30. ^ Cipriani A, Rendell JM, Geddes J (Ianuarie 2009). Cipriani A, ed. „Olanzapine in long-term treatment for bipolar disorder”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (1): CD004367. doi:10.1002/14651858.CD004367.pub2. PMID 19160237.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  31. ^ Lehman AF, Lieberman JA, Dixon LB, McGlashan TH, Miller AL, Perkins DO, Kreyenbuhl J (Februarie 2004). „Practice guideline for the treatment of patients with schizophrenia, second edition”. The American Journal of Psychiatry. 161 (2 Suppl): 1–56. PMID 15000267.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  32. ^ The Royal College of Psychiatrists & The British Psychological Society (2003).Schizophrenia. Full national clinical guideline on core interventions in primary and secondary care (PDF). London: Gaskell and the British Psychological Society.[necesită pagina] Arhivat în , la Wayback Machine.
  33. ^ AMDA – The Society for Post-Acute and Long-Term Care Medicine (februarie 2014), „Ten Things Physicians and Patients Should Question”, Choosing Wisely: an initiative of the ABIM Foundation, AMDA – The Society for Post-Acute and Long-Term Care Medicine, arhivat din originalul de la , accesat în  .
  34. ^ Ballard C, Waite J (ianuarie 2006). Ballard CG, ed. „The effectiveness of atypical antipsychotics for the treatment of aggression and psychosis in Alzheimer's disease”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (1): CD003476. doi:10.1002/14651858.CD003476.pub2. PMID 16437455. 
  35. ^ Richter T, Meyer G, Möhler R, Köpke S (Decembrie 2012). Köpke S, ed. „Psychosocial interventions for reducing antipsychotic medication in care home residents”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 12: CD008634. doi:10.1002/14651858.CD008634.pub2. PMID 23235663.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  36. ^ a b Komossa K, Depping AM, Gaudchau A, Kissling W, Leucht S (Decembrie 2010). „Second-generation antipsychotics for major depressive disorder and dysthymia”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (12): CD008121. doi:10.1002/14651858.CD008121.pub2. PMID 21154393.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  37. ^ Spielmans GI, Berman MI, Linardatos E, Rosenlicht NZ, Perry A, Tsai AC (). „Adjunctive atypical antipsychotic treatment for major depressive disorder: a meta-analysis of depression, quality of life, and safety outcomes”. PLoS Medicine. 10 (3): e1001403. doi:10.1371/journal.pmed.1001403. PMC 3595214 Accesibil gratuit. PMID 23554581. 
  38. ^ Truven Health Analytics, Inc. DrugPoint System (Internet) [cited 2013 Oct 2]. Greenwood Village, CO: Thomsen Healthcare; 2013.
  39. ^ a b Maher AR, Theodore G (Iunie 2012). „Summary of the comparative effectiveness review on off-label use of atypical antipsychotics”. Journal of Managed Care Pharmacy. 18 (5 Suppl B): S1–20. doi:10.18553/jmcp.2012.18.s5-b.1. PMID 22784311.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  40. ^ a b Maglione M, Maher AR, Hu J, Wang Z, Shanman R, Shekelle PG, Roth B, Hilton L, Suttorp MJ (). Off-Label Use of Atypical Antipsychotics: An Update. Comparative Effectiveness Reviews, No. 43. Rockville: Agency for Healthcare Research and Quality. PMID 22973576. 
  41. ^ Coe HV, Hong IS (Mai 2012). „Safety of low doses of quetiapine when used for insomnia”. The Annals of Pharmacotherapy. 46 (5): 718–22. doi:10.1345/aph.1Q697. PMID 22510671.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  42. ^ American Psychiatric Association and American Psychiatric Association. Work Group on Borderline Personality Disorder (). Practice Guideline for the Treatment of Patients With Borderline Personality Disorder. American Psychiatric Pub. p. 4. ISBN 978-0890423196. Accesat în . 
  43. ^ Zuddas A, Zanni R, Usala T (august 2011). „Second generation antipsychotics (SGAs) for non-psychotic disorders in children and adolescents: a review of the randomized controlled studies”. European Neuropsychopharmacology. 21 (8): 600–20. doi:10.1016/j.euroneuro.2011.04.001. PMID 21550212. 
  44. ^ Pringsheim T, Doja A, Gorman D, McKinlay D, Day L, Billinghurst L, Carroll A, Dion Y, Luscombe S, Steeves T, Sandor P (Martie 2012). „Canadian guidelines for the evidence-based treatment of tic disorders: pharmacotherapy”. Canadian Journal of Psychiatry. 57 (3): 133–43. doi:10.1177/070674371205700302. PMID 22397999.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  45. ^ McPheeters ML, Warren Z, Sathe N, Bruzek JL, Krishnaswami S, Jerome RN, Veenstra-Vanderweele J (Mai 2011). „A systematic review of medical treatments for children with autism spectrum disorders”. Pediatrics. 127 (5): e1312–21. doi:10.1542/peds.2011-0427. PMID 21464191.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  46. ^ „Evidence Lacking to Support Many Off-label Uses of Atypical Antipsychotics” (Press release). Agency for Healthcare Research and Quality. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  47. ^ James AC (). „Prescribing antipsychotics for children and adolescents”. Advances in Psychiatric Treatment. 16 (1): 63–75. doi:10.1192/apt.bp.108.005652. 
  48. ^ Posey DJ, Stigler KA, Erickson CA, McDougle CJ (Ianuarie 2008). „Antipsychotics in the treatment of autism”. The Journal of Clinical Investigation. 118 (1): 6–14. doi:10.1172/JCI32483. PMC 2171144 Accesibil gratuit. PMID 18172517.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  49. ^ Romeo R, Knapp M, Tyrer P, Crawford M, Oliver-Africano P (Iulie 2009). „The treatment of challenging behaviour in intellectual disabilities: cost-effectiveness analysis”. Journal of Intellectual Disability Research. 53 (7): 633–43. doi:10.1111/j.1365-2788.2009.01180.x. PMID 19460067.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  50. ^ Linton, D; Barr, AM; Honer, WG; Procyshyn, RM (Mai 2013). „Antipsychotic and psychostimulant drug combination therapy in attention deficit/hyperactivity and disruptive behavior disorders: a systematic review of efficacy and tolerability”. Current psychiatry reports. 15 (5): 355. doi:10.1007/s11920-013-0355-6. PMID 23539465.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  51. ^ Kane JM, Correll CU (). „Pharmacologic treatment of schizophrenia”. Dialogues in Clinical Neuroscience. 12 (3): 345–57. PMC 3085113 Accesibil gratuit. PMID 20954430. 
  52. ^ Barry SJ, Gaughan TM, Hunter R (Iunie 2012). „Schizophrenia”. BMJ Clinical Evidence. 2012. PMC 3385413 Accesibil gratuit. PMID 23870705. Arhivat din original la 21-09-2014.  Verificați datele pentru: |date=, |archive-date= (ajutor)
  53. ^ Schultz SH, North SW, Shields CG (Iunie 2007). „Schizophrenia: a review”. American Family Physician. 75 (12): 1821–9. PMID 17619525.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  54. ^ Taylor DM, Duncan-McConnell D (). „Refractory schizophrenia and atypical antipsychotics”. Journal of Psychopharmacology. 14 (4): 409–18. doi:10.1177/026988110001400411. PMID 11198061. 
  55. ^ Essali A, Al-Haj Haasan N, Li C, Rathbone J (Ianuarie 2009). „Clozapine versus typical neuroleptic medication for schizophrenia”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (1): CD000059. doi:10.1002/14651858.CD000059.pub2. PMID 19160174.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Antipsihotic&oldid=13021479