Agranulocitoză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Agranulocitoza, reactie adversa a terapiei medicamentoase

Rezumat Agranulocitoza desemneaza o stare de scadere critica a leucocitelor, in special a neutrofilelor, ce poate aparea ca reactie adversa la diverse clase de medicamente, de la banalele analgezice pana la chimioterapice si medicatia SNC. Aceasta se poate instala prin mecanism farmacodinamic secundar, mecanism toxic sau imunoalergic. Se manifesta dramatic, punand viata in pericol.

Abstract Agranulocytosis is an acute condition of dangerous leukopenia, especially granulocytopenia, which can appear as side effect of multiple classes of drugs, from simple analgesics to chemotherapics and central nervous system medication. It can appear through secondary pharmacodynamic mechanism, toxic mechanism or immunoalergic mechanism and it manifests dramatically, life-threatening.

Agranulocitoza este o stare acuta, ce presupune o leucopenie severa, in special de scadere a neutrofilelor, o clasa importanta a celulelor cu rol esential in apararea organismului. In agranulocitoza, concentratia granulocitelor (neutrofile, basofile si eosinofile) scade sub 100 celule/mm³, ceea ce reprezinta doar 5% din valoarea normala.

Agranulocitoza, granulocitopenia si neutropenia sunt termeni folositi frecvent pentru aceeasi stare patologica, insa agranulocitoza implica o deficienta avansata fata de granulocitopenie. Neutropenia afecteaza numai un singur tip de granulocite (neutrofilele), manifestandu-se la mai putin de 500 de celule/microlitru, in timp ce agranulocitoza apare la mai putin de 100 de celule/microlitru. Agranulocitoza are o incidenta asemanatoare cu a anemiei aplastice si apare in special la tineri si la femei. La varstnici si la pacientii cu alte afectiuni poate duce la moarte. In agranulocitoza care nu este cauzata de medicamente, scaderea granulocitelor este provocata de actiuni distructive a anticorpilor (in cazul aparitiei acesteia prin mecanism imunoalergic) sau cand limfocitele nu raspund la reactia imunosupresiva. Mecanismele implicate in agranulocitoza sunt mecanismul farmacodinamic secundar, mecanismul toxic sau mecanismul imunoalergic. Mecanismul imunoalergic este foarte periculos, din cauza latentei scurte si absentei relatiei gradate intre doza de substanta si efectul imunosupresiv.

Manifestari Agranulocitoza se manifesta dramatic, punand in pericol viata. Poate fi asimptomatica, dar poate prezenta si simptome clinice precum febra, frisoane, gat uscat. In cazul infectiilor precum pneumonie, infectii urinare sau septicemie, progreseaza rapid. Gravitatea efectelor imunosupresive este data de iminenta decesului prin soc toxic infectios in cazul agranulocitozei netratate sau a acelei instalate subit prin mecanism imunologic.

Diagnostic Diagnosticarea agranulocitozei se face dupa numararea elementelor figurate sangvine, atunci cand numarul neutrofilelor este sub 500 si poate ajunge la 0 celule/mm³. Celelalte elemente figurate sunt, in general, in parametri normali.

Pentru a pune diagnosticul de agranulocitoza trebuie insa inlaturate alte posibile afectiuni, precum anemia aplastica, hemoglobinuria nocturna paroxistica, mielodisplazia sau leucemia.

Tratament Tratamentul agranulocitozei consta in monitorizarea numarului de elemente figurate si tratament profilactic pentru infectii. Pacientul va fi spitalizat si izolat in camere sterile. Se utilizeaza antibioterapie la doze maximale, antibioterapie ce include peniciline cu spectru larg sau cefalosporine, piperacilina, tazobactam, ceftazidima, ticarcilina, meropenem, gentamicina sau amikacina. Daca pacientul mai are febra dupa 4-5 zile si nu a fost detectata o sursa de infectie, se inlocuieste antibioticul cu o glicopeptida (vancomicina) sau cu un agent antifungic (amfotericina B). Pentru refacerea hematologica se utilizeaza filgrastimul (neupogen). Acesta se obtine prin recombinare genetica. Este o glicoproteina care actioneaza asupra celulelor hematopoietice, stimuland proliferarea si diferentierea celulara. Filgrastimul scurteaza perioada de refacere si durata infectiei, fiind indicat mai ales in managementul neutropeniei congenitale asociate cu infectii severe. De asemenea, se utilizeaza citokinele pentru stimularea productiei de neutrofile prin comportarea ca precursori. Un alt pas in tratamentul agrnaluocitozei este transfuzia de granulocite, insa cum granulocitele supravietuiesc aproximativ 10 ore in circulatia generala si cateva zile in splina sau alte tesuturi, procedura nu ar fi eficienta si pot aparea complicatii. In farmacoterapie, un numar mare de medicamente, de la cele mai comune pana la cele mai rar intalnite, prezinta ca reactie adversa agranulocitoza. Medicamentele incriminate in agranulocitoza sunt:

Analgezicele antipiretice (derivati de pirazolona si aniline – metamizolul, aminofenazona); Sulfamidele (tolbutamid, glibenclamid); Antibioticele chimioterapice (cloramfenicol, peniciline, cefalosporine, fluorochinolone); Anestezicele generale; Anticonvulsivantele (fenitoina, carbamazepina); Neurolepticele fenotiazine si benzazepine; Antidepresivele tri- si tetraciclice; Antitioridienele (metiltiouracil); Antimalaricele (chinina, clorochina); Antihistaminicele H1 (prometazina, alimemazina) si H2 (cimetidina, ranitidina); Antiaritmicele precum propranolol si chinidina sau antihipertensivele precum captopril, diazoxid. Viteza de instalare prin mecanism toxic poate dura intre 3 si 12 saptamani (la fenotiazine), 7-10 zile in cazul agranulocitozei instalate prin mecanism imunologic (noraminofenazona, metamizol) sau intre 6 si 10 ore la subiectii deja sensibilizati la al doilea contact cu alergizantul. The Center of Disease Control (CDC) a anuntat de curand ca s-au inregistrat cazuri de agranulocitoza printre consumatorii de cocaina in SUA si Canada in perioada martie 2008 – noiembrie 2009, din cauza prezentei levamisolului ca impurificator al drogului. Levamisolul, cunoscut ca imunostimulator, poate duce la supresie imunitara fatala pe terenul imunogenetic HLA-B27. Toxicitatea hematologica a acestuia este comparabila ca frecventa si severitate cu a aminofenazonei si antitiroidienelor.

Preventie Profilaxia agranulocitozei se poate realiza prin administrarea rationala a medicamentelor cu potential imunosupresiv, prin limitarea consumului de antibiotice si chimioterapice in copilarie in cursul dezvoltarii sistemului imunitar, prin asocierea medicamentelor imunosupresive cu cele imunostimulatoare (de exemplu, asocierea antibioterapiei cu levamisol ca imunostimulent in cazul chimioterapiei de lunga durata). Asocierea imunostimulatoarelor poate fi benefica si in cazul terapiei cu corticosteroizi sau citostatice, medicamente imunosupresive folosite in terapeutica.


Bibliografie: 1. Cristea, A. N., Farmacologie generala, Editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 315-319; 2. Diaz, Jaime, How Drugs Influence Behavior, Englewood Cliffs: Prentice Hall, 1996; 3. Agranulocytosis Associated with Cocaine Use – Four States, March 2008–November 2009, Center for Disease Control: Morbidity and Mortality; Weekly Report, December 18th, 2009/Vol. 58/No. 49; 4. Harisson’s, Principles of Internal Medicine, 17th Edition; 5. http://www.wrongdiagnosis.com/a/agranulocytosis/intro.htm; 6. http://emedicine.medscape.com/article/198109-treatment; 7. www.nlm.nih.gov.