Yanka Kupala

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ivan Daminikavici Luțevici
Іва́н Даміні́кавіч Луцэ́віч
Yanka Kupala.jpg
Date personale
Nume la naștereІван Дамінікавіч Луцэвіч Modificați la Wikidata
Născut[2] Modificați la Wikidata
Vyazynka[*], Q4387887[*][[Q4387887 |​]], Belarus Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Moscova, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMilitary Cemetery[*] Modificați la Wikidata
PărințiDominique Onufrievich Lutsevich[*]
Benigna Ivanauna Volosevych[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriLeocadia Dominikovna Lutsevich[*]  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuUladzislava Lutsevich[*] Modificați la Wikidata
Naționalitatebelarusă Flag of the Byelorussian Soviet Socialist Republic.svg
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of Belarus (1918, 1991–1995).svg Republica Populară Belarus
Flag of the Byelorussian Soviet Socialist Republic (1937-1951).svg Republica Sovietică Socialistă Bielorusă Modificați la Wikidata
EtnieBelaruși Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
PseudonimYanka Kupala
Я́нка Купа́л
Limbilimba rusă
limba belarusă[1]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitorprima jumătate a secolului XX
Specie literarăpoezie
Note
PremiiPremiul Stalin
Ordinul Lenin  Modificați la Wikidata
Semnătură
Yanka Kupala signature.svg

Yanka Kupala (în belarusă Я́нка Купа́л, n. 7 iulie 1882 [S.V. 25 iunie] - d. 28 iunie 1942), pe numele adevărat Ivan Daminikavici Luțevici (în belarusă Іва́н Даміні́кавіч Луцэ́віч), a fost un scriitor bielorus.

Este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă belarusă din secolul XX. În 1925, a fost declarat Poet al poporului, iar 1941 i s-a decernat Premiul Stalin. În 1928 devine membru al Academiei de Științe a RSS Belarusă, iar în anul următor al URSS.

Alături de Yakub Kolas, este considerat întemeietorul literaturii belaruse moderne.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie ce aparținea nobilimii sărace. După absolvirea școlii elementare, intră ca profesor particular undeva în regiunea Malagecina. În perioada 1903 - 1904, scrie câteva poezii sentimentale în limba poloneză. Abia în 1904, în contextul renașterii sentimentelor naționale, scrie primele sale poezii în belarusă și aceasta datorită interdicției impuse până atunci de regimul țarist în ceea ce privește utilizarea acestei limbi.

Vilnius și Sankt Petersburg[modificare | modificare sursă]

În 1908, Kupala se stabilește la Vilnius, care devine devine centrul cultural al Bielorusiei, și intră la redacția revistei Nașai Nivî (Нашай нівы). În anul următor se mută la Sankt Petersburg, unde scoate prima sa carte de poezii cu titlul "Жалейка", ca în anii următori să scrie alte volume de poezii.

În 1913 se reîntoarce la Vilnius pentru a-și relua activitatea în cadrul publicației menționate și devine membru al Asociației Editorilor din Belarus. Scrie volumul de poezii "Шляхам жыцьця" (Pe drumul vieții, 1913), la a cărui publicare este sprijinit de scriitorul rus Maksim Bogdanovici și drama "Раскіданае гняздо" (Cuibul distrus, jucată în premieră în 1919), unde explorează situația populației rurale dezrădăcinate.

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

În toamna lui 1914, în contextul Primului Război Mondial, Kupala scrie ciclul de poezii Cântece de luptă (Песьні вайны). Anul următor se stabilește la Moscova și începe să studieze la Universitatea Poporului, dar la sfârșitul anului este înrolat și participă la marele război în cadrul Armatei Imperiale Ruse și mai târziu la Revoluția din Octombrie din 1917.

Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

În 1919 se mută la Minsk, unde rămâne până la izbucnirea Războiului Germano-Sovietic (1941 - 1945). Aduce o contribuție deosebită în fondarea Teatrului Național Belarus, a unei edituri, a universității și a academiei din această țară. Un alt demers al scriitorului este îndreptat în favoarea apariției unei publicații independente lucru concretizat prin apariția, în același an, 1919, a ziarului "Звон" (Clopotul), căruia i-a fost redactor-șef.

În 1922 îi apare volumul de versuri "Спадчына" (Moștenirea). În același an, încheie scrirea tragicomediei "Тутэйшыя" (Oamenii de aici), în care este prezentată cu ironie viața urbană din perioada de ocupație din Primul Război Mondial. În 1926, în revista literară "Полымя" (Flacăra) publică un ciclu de poezii cu caracter protestatar, motiv pentru care au fost interzise.

În anii '30, fiind participant la mișcarea de renaștere națională, Kupala devine victimă e represiunii din partea regimului totalitar.

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

După invazia germană a Uniunii Sovietice, scriitorul se retrage în Rusia și își petrece ultimii ani din viață într-un sat în apropierea orașelor Kazan și Moscova.

În 1942, cade pe treptele Hotelului Moscova și își pierde viața în niște circumstanțe rămase și astăzi incerte.

Opera[modificare | modificare sursă]

Lirica sa exprimă aspirația către o viață nouă și protestul împotriva oprimării și totalitarismului. Se remarcă factura populară și muzicalitatea versului. Dramele sale au caracter politic, revoluționar.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1912: Pavlinka (Павлинка)
  • 1913: Câtărețul din guzlă (Гуслар, "Gusliar")
  • 1913: Cuibul distrus (Разтурено гнездо, "Raztireno gnezdo")
  • 1913: Pe drumul vieții (Шляхам жыцьця, "Šliaham zîciia")
  • 1933: Pe malurile Oressei ("Nad rakoi Oressai")
  • 1940: Din inimă (От сърце, "Ad serțe").

Yanka Kupala a tradus în belarusă autori ca: Aleksandr Pușkin, Taras Șevcenko, Nikolai Nekrasov, Ivan Krîlov și Adam Mickiewicz.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în