Vladimir Markovnikov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Vladimir Markovnikov
VladimirMarkovnikov.jpg
Vladimir Markovnikov
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Knyaginino[*], Q4224802[*][[Q4224802 |​]], Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Vagankovo[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
inventator Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materKazan Imperial University[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieKazan Imperial University[*]
Universitatea din Odesa[*]
Moscow Imperial University[*]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruIvan Alekseyevich Kablukov[*], Nikolay Demyanov[*]  Modificați la Wikidata
Markovnikov la sfârşitul secolului al XIX-lea

Vladimir Vasilyevich Nahuel Markovnikov (rusă: Влади́мир Васи́льевич Марко́вников; n. 22 decembrie 1837 la Nijni Novgorod, d. 11 februarie 1904 la Saint Petersburg) a fost un chimist rus.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Markovnikov a studiat la început științele economice și, după absolvire, a devenit asistentul lui Alexander Butlerov la Universitatea din Kazan și Universitatea din Saint Petersburg. După absolvirea din 1860, el s-a mutat în Germania, unde a stat doi ani și a studiat sub îndrumarea lui Richard Erlenmeyer și Hermann Kolbe. Întors în Rusia, a terminat doctoratul în 1869 și a obținut un post de profesor la Universitatea din Kazan. Din cauza unui conflict cu universitatea, a renunțat și a fost apoi numit profesor la Universitatea din Odessa în 1871. După doi ani s-a mutat la Universitatea din Moscova, unde a rămas pentru tot restul carierei.

Muncă[modificare | modificare sursă]

Markovnikov este cunoscut pentru regula lui Markovnikov, care a fost introdusă în 1869 pentru a descrie reacțiile de adiție H-X ale alchenelor. Conform acestei reguli, atomul X- se adiționează la atomul de carbon cu mai puțini atomi de hidrogen, în timp ce protonul (atomul de hidrogen) se adițioează la atomul de carbon care are legați mai mulți atomi de hidrogen. Astfel, acidul clorhidric se adiționează propenei (CH3-CH=CH2) pentru a forma 2-cloropropanul (CH3CHClCH3), fără să formeze compusul izomer 1-cloropropan (CH3CH2CH2Cl).[1] Regula este folositoare pentru prezicerea structurilor moleculare a produșilor care rezultă în urma reacțiilor de adiție. Totuși, faptul că acidul bromhidric dă atât reacții de adiție Markovnikov cât și anti-Markovnikov a rămas un mister nerezolvat până în 1933, când Morris S. Kharasch a oferit explicația.

Hughes a încercat să explice cauza pentru care meritele lui Markovnikov nu au fost recunoscute în timpul vieții sale.[2] Deși el publica în mare parte în rusă, care nu era înțeleasă de marea majoritate a chimiștilor vest-europeni, articolul din 1870, care conținea și primele informații despre regula sa, era redactat în germană.

Markovnikov a adus contribuții mari în chimia organică, descoperind nuclee sau inele de carbon formate din mai mult de șase atomi de carbon, un nucleu cu patru atomi de carbon în 1879 și un nucleu cu șapte atomi în 1889.

De asemenea, Markovnikov a arătat faptul că acizii butirici și izobutirici au aceeași formulă chimică (C4H8O2) dar structuri diferite; mai pe scurt, că sunt izomeri.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ W. Markownikoff (). „Ueber die Abhängigkeit der verschiedenen Vertretbarkeit des Radicalwasserstoffs in den isomeren Buttersäuren”. Annalen der Pharmacie. 153 (1): 228–259. doi:10.1002/jlac.18701530204. 
  2. ^ Hughes, Peter (). „Was Markovnikov's Rule an Inspired Guess?”. The Journal of Chemical Education. 83 (8): 1152–1154. Bibcode:2006JChEd..83.1152H. doi:10.1021/ed083p1152. 

Surse externe[modificare | modificare sursă]