Nijni Novgorod

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nijni Novgorod
Ни́жний Но́вгород
Vedere panoramică spre Nijni Novgorod
Stema Nijni Novgorod
Stemă
Poreclă: Nijni
Nijni Novgorod se află în Rusia
{{{alt}}}
Dispunerea Nijni-Novgorod în Rusia
Coordonate: Coordonate: 56°20′00″N 44°00′00″E / 56.33333°N 44.00000°E / 56.33333; 44.0000056°20′00″N 44°00′00″E / 56.33333°N 44.00000°E / 56.33333; 44.00000

Țara Rusia
Oblastul/Regiunea Regiunea Nijni Novgorod
Raionul
1221 Fondat

Suprafață
 - Total 674  km²

Populație (2002)
 - Total 1,311,252 locuitori

Prefix telefonic 007 831

Localități înfrățite
 - Essen Germania
 - Philadelphia SUA
 - Tampere
 - Linz
 - Novi Sad Serbia
 - Jinan

Site: [1]
Kremlinul din Nijni Novgorod
Casa Puşnikov din Nijni Novgorod
Biserica Stroganovskaia
Mânăstirea Peşterilor

Nijni Novgorod (în limba rusă: Ни́жний Но́вгород), cunoscut și cu numele prescurtat Nijni, este ca populație al patrulea oraș al Federației Ruse, după Moscova, Sankt Peterburg și Novosibirsk. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, are o populație de 1.311.252 locuitori. Orașul este centrul economic și cultural al vastei regiunii economice Volga-Viatka și, de asemenea, centrul administrativ al regiunii Nijni Novgorod și al Districtului federal Volga.

Între 1932 șî 1990 orașul s-a numit Gorki (Го́рький), botezat astfel în cinstea scriitorului Maxim Gorki.

Istoria orașului[modificare | modificare sursă]

Cetatea de scaun a cnejilor medievali[modificare | modificare sursă]

Orașul a fost fondat de Marele Cneaz Iuri al II-lea în 1221 la confluența celor mai importante două râuri ale cnezatului ; Volga și Oka. Numele orașului poate fi tradus prin Orașul Nou de Jos, ceea ce îl distingea de NovgorodOrașul Nou, fondat mai înainte. Fortăreața Nijni Novgorod era un punct puternic întărit la granița cnezatului, apărată în mod natural de albiile celor două râuri.

Împreună cu Moscova și Tverul, Nijni Novgorod a fost printre cele câteva localități nou fonadate care nu au fost devastate de invazia mongolilor, și aceasta numai datorită lipsei de importanță în ochii invadatorilor. De-a lungul perioadei rămase în istoria rusă ca a jugului tătar, orașul a devenit unul dintre cele mai importante centre politice ale regiunii. Importanța sa a crescut și mai mult, când capitala Cnezatului Suzdal a fost mutată aici de la Gorodeț în 1350. Marele Cneaz Dmitri Constantinovici (1323-1383) a încercat să transforme orașul de scaun al cnezatului într-o localitate mai bogată și mai puternică decât Moscova. El a construit o citatelă din piatră și mai multe biserici și a fost protectorul artiștilor și oamenilor de știință locali. Cel mai vechi manuscris al Cronicii ruse, Laurentian Codex, a fost scris pentru marele cneaz de călugărul local Laurentius în 1377.

Nijni Novgorod – cea mai puternică fortăreață a Cnezatului Moscovei[modificare | modificare sursă]

După ce orașul a fost încorporat în Cnezatul Moscovei în 1392, familia cnejilor locali și-au luat numele de Șuiski (de la numele orașului Șui), și s-a mutat la Moscova, unde a jucat un rol important important la Curte, și chiar a avut pentru scurtă vreme un reprezentant pe tron – Vasili al IV-lea. Nijni Novgorod era folosit de Moscova ca un avanpost puternic întărit de maximă importanță în lupta împotriva Hanatului tătarilor din Kazan. Kremlinul masiv din cărămidă roșie, una dintre cele mai vechi și mai bine păstrate citadele din Rusia, a fost construit în 15081511. Kremlinul a rezistat cu succes asediilor tătarilor din 1520 și 1536.

În 1612, așa-numita miliție națională, pusă pe picioare de negustorul local Kuzma Minin și comandată de Cneazul Dmitri Pojarski, a învins și alungat trupele poloneze din Moscova, astfel luând sfârșit perioada cunoscută în istorigrafia rusă ca Timpurile tulburi, (moment în care a fost pusă baza dinastiei Romanov). Piața principală din fața Kremlinului a fost botezată cu numele negustorului Minin, rămășițele lui pământeștii fiind îngropate în citadelă. În amintirea evenimentelor care au dus la eliberarea Moscovei, pe 21 octombrie 2005, în fața Catedralei Sfântului Ion Botezătorul, a fost amplasată o copie a grupului statuar din Piată Roșie a lui Minin și Pojarski, aici fiind locul în care se presupune că a fost citită proclamația prin care au fost chemați voluntarii la luptă împotriva polonezilor.

De-a lungul timpului, orașul a prosperat datorită comerțului, fiind legat de familia celor mai bogați negustori ruși, Stroganov, care-și stabilise aici cartierul general al afacerilor. În perioada de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea, în oraș s-a dezvoltat un stil arhitectural și al picturii de icoane aparte, cunoscut ca Stilul Stroganov.

Stema orașului Nijni Novgorod din 1781(scut alb cu un cerb roșu cu copitele și coarnele negre) a fost preluată în noua stemă din 1992, la care au fost adăugate mănunchiurile de frunze aurii de stejar cu panglici tricolore alb-roșii-albastre.

Nijni Novgorod – centrul comercial de primă mărime[modificare | modificare sursă]

Clădirea Expoziţiei din Nijni Novgorod

În 1817, Expoziția Makariev, una dintre cele mai longevive din lume, a fost transferată la Nijni Novgorod, din acel moment fiind vizitată de milioane de turiști anual. De pe la mijlocul secolului al XIX-lea, orașul și-a câștigat renumele de capitală comercială a Impriului Rus. Aparatul de recepție radio al inginerului Aleksandr Popov și primul turn hiperboloidal din grinzi al inginerului Vladimir Șuhov au fost expuse la Expoziția Industrială și Artistică Rusă din Nijni Novgorod În 1896. În oraș s-au dezvoltat treptat diferite intreprinderi industriale și, la începutul secolului al XX-lea, orașul a devenit și un centru industrial de primă mărime. Henry Ford a ajutat la construirea unei uzine de tractoare și camioane la sfârșitul deceniului al treilea al secolului trecut prin consultanța oferită de inginerii săi, inclusiv a colaboratorului său de nădejde, Walter Reuther.

Scriitorul Maxim Gorki s-a născut aici în 1868, în romanele sale el descriind în mod realist viața posomorâtă a muncitorimii orașului. Cât încă marele romancier era în viața, orașul a fost rebotezat în cinstea sa Gorki, dupâ reîntoarcerea scriitorului din emigrație în 1935, la invitația lui Stalin.

Orașul și-a reluat vechiul nume în 1991. Până în acest moment, Nijni Novgorod a avut statut de oraș închis, datorită numeroaselor intreprinderi și laboratoare de cercetare cu caracter militar secret. Fizicianul și laureatul Premiului Nobel Andrei Saharov a fost exilat în acest oraș până în 1986, pentru a-i împiedica pe străini să intre în legătură cu savantul dizident. Odată cu reluarea numelui original, orașul a scăpat și de limitările impuse de statutul său special de oraș inchis.

Orașul are un sistem de transport public dezvoltat – autobuze, metro, aeroport – are o viața culturală bogată, aici activând mai multe teatre, muzee și institutii de învățământ. Printre intreprinderile industriale de renume se numără uzinele care produc camioanele GAZ și automobilele Volga.

Punctele de interes turistic[modificare | modificare sursă]

Cea mai mare parte a centrului istoric al orașului este format din clădiri în stilurile Renașterea rusă și Empire stalinist. cea mai reprezentativă imagine a orașului este cea a zidurilor Kremlinului (1500 – 1511), cu turnuri construite din cărămidă roșie. După perioada demolărilor bolșevice, singura construcție originală rămasă în interiorul zidurilor fortificațiilor a fost Catedrala Arhanghelului (1624-1631), construcție ridicată peste un lăcaș de cult mai vechi, din secolul al XIII-lea.

Alte puncte de interes turistic sunt cele două mânăstiri medievale: Mânăstirea Peșterilor, (cu o catedrală austeră cu cinci turle (1632) și cu două biserici cu acoperișul în formă de cort, din 1640), și Mânăstirea Bunei Vestiri, (înconjurată de ziduri puternice de cetate, cu o catedrală cu cinci turnuri (1649) și cu biserica Buneri Vestiri (1678)). Singura casă particulară care s-a păstrat din timpurile vechi este casa negustorului Pușnikov.

Cele mai originale și frumoase biserici ale orașului au fost construite de familia de negustori Stroganov în stilul baroc. Printre ele se numără Biserica Nașterii Sfintei Fecioare din centru, sau Biserica Sfintei Fecioare din Smolensk (1694-1697) din suburbia Gordeevka, lângă care, în vechime, se afla palatul Stroganovilor.

Alte biserici demne de văzut sunt:

Nijni Novgorod are mai multe orașe industriale satelit –Kstovo, Dzerjinsk și Bor. orașul Semionov, la la nord de Nijni Novgorod, este un centru al producătorilor vestitelor obiecte pictate pe lemn Hohloma. Un alt oraș satelit, Balahna, este vestit pentru arhitectura sa medievală.

Clima regiunii este continentală, asemănătoare cu a Moscovei, mai caldă insă în timpul iernii, care durează din noiembrie până în martie.

Legătura dintre capitala Rusiei și Nijni Novgorod se face cu trenuri de noapte, cu autocare sau cu avionul. Din decembrie 2002, a fost dat în funcțiune un tren de mare viteză, care asigură parcurgerea distanței dintre Moscova și Nijni în mai puțin de 5 ore. În zonă există aproximativ 13.000 km de drumuri moderne, 1.000 km de căi ferate și 805 km de canale și râuri amenajate pentru navigație. Aeroportul Strigino asigură legături regulate cu toate orașele importante ale Rusiei. De pe acest aeroport, compania Lufthansa operează trei curse internaționale pe săptămână. În timpul verii, legăturile cu Moscova și Sankt Peterburg pot fi asigurate și cu vasele fluviale de pasageri și de marfă.

În oraș funcționează mai multe muzee – de artă, istorie și cultură. Ceea ce dă însă o notă aparte acestei galerii este uimitoarea colecție de avantgardei ruse – Cazimir Malevici, Wassily Kandinsky, Natalia Gonciarova, Mihail Larionov și alții. Există și o importantă colecție de artă orientală.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Munro-Butler-Johnstone, Henry Alexander, A trip up the Volga to the fair of Nijni-Novgorod, Oxford: J. Parker and co., 1876.
  • Fitzpatrick, Anne Lincoln, The Great Russian Fair: Nizhnii Novgorod, 1840-90, Houndmills, Basingstoke, Hampshire: Macmillan, in association with St. Antony’s College, Oxford, 1990. ISBN 0-333-42437-9

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Vederi din oraș[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nijni Novgorod