Culoare terțiară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pagină din Un nou tratat practic asupra celor trei culori primitive asumate ca un sistem perfect de informații rudimentare de Charles Hayter.

O culoare terțiară sau culoare intermediară este o culoare realizată prin amestecarea părților egale ale unei culori primare și a unei culori secundare.[1][2]

Culorile terțiare au denumiri generale, un set de nume pentru cercul cromatic RGB și un set diferit pentru cercul cromatic RYB. Aceste nume sunt prezentate mai jos.

O altă definiție a culorii terțiare este oferită de teoreticieni ai culorilor precum Moses Harris [3] și Josef Albers,[4] care sugerează că aceste culorile terțiare sunt create prin amestecarea perechilor de culori secundare: portocaliu-verde, verde-violet, violet-portocaliu sau prin amestecarea culorilor complementare. Această abordare a culorii terțiare se referă în mod specific la culoare sub formă de vopsele, pigmenți și coloranți.

Culori primare, secundare și terțiare RGB sau CMY[modificare | modificare sursă]

Culori primare, secundare și terțiare ale cercului cromatic RGB (CMY).

Culorile primare dintr-o roată de culori RGB sunt: roșu, verde și albastru, deoarece acestea sunt cele trei culori aditive – culorile primare ale luminii. Culorile secundare din cercul cromatic RGB sunt: cyan, magenta și galben, deoarece acestea sunt cele trei culori subtractive – culorile primare ale pigmentului.

Numele de culori terțiare utilizate în descrierile sistemelor RGB (sau echivalent CMYK ) sunt prezentate mai jos.

cyan (●) + albastru (●) = azur (●)
albastru (●) + magenta (●) = violet (●)
magenta (●) + roșu (●) = trandafiriu (●)
roșu (●) + galben (●) = portocaliu (●)
galben (●) + verde (●) = chartreuse (●)
verde (●) + cyan (●) = verde primăvară (●)

Termeni de culoare terțiară, cuaternară și cvinarie[modificare | modificare sursă]

Termenii pentru culorile terțiare RGB nu sunt stabiliți. Numele celor douăsprezece culori cuaternare sunt variabile, dacă există, deși indigo și stacojiu sunt standard pentru albastru-violet și roșu-vermilion.

Culori HSV produse prin amestecarea unor cantități egale de culori secundare și culori ulterioare
HSV terțiare

     galben

     portocaliu

     roșu

     trandafiriu

     magenta

     violet

     albastru

     azur

     cyan

     verde primăvară

     verde

     chartreuse

     galben

HSV cuaternare

     galben

     chihlimbar

     portocaliu

     vermilion

     roșu

     crimson

     trandafiriu

     cireșiue

     magenta

     purpuriu

     violet

     indigo

     albastru

     cerulean

     azur

     capri

     cyan

     acvamarin

     verde primăvară

     erin

     verde

     arlechin

     chartreuse

     lime

     galben

HSV cvinarii

     galben

     galben auriu

     chihlimbar

     coajă de portocală

     portocaliu

     curmal japonez

     vermilion

     stacojiu

     roșu

     amaranth

     crimson

     zmeuriu

     trandafiriu

     roz profund

     cireșiu

     fuchsia

     magenta

     phlox

     purple

     amethist

     violet

     veronica

     indigo

     iris

     albastru

     safir

     cerulean

     cobalt

     azur

     albăstea

     capri

     cer senin

     cyan

     turcoaz

     acvamarin

     mentă

     verde primăvară

     smarald

     erin

     jad

     verde

     verde neon

     arlechin

     verde murdar

     chartreuse

     mugur de primăvară

     lime

     lămâiu

     galben


Pictură tradițională (RYB)[modificare | modificare sursă]

Cerc cromatic RYB.

Culorile primare din cercul cromatic RYB sunt: roșu, galben și albastru. Culorile secundare – portocaliu, verde și purpuriu – sunt realizate prin combinarea culorilor primare.

În sistemul roșu-galben-albastru, așa cum este utilizat în pictura tradițională și designul interior, culorile terțiare sunt denumite în mod obișnuit prin combinarea numelor primare și secundare adiacente.[5][6]

roșu (●) + portocaliu (●) = vermilion (roșu-portocaliu) (●)
portocaliu (●) + galben (●) = chihlimbar (galben-portocaliu)[7] (●)
galben (●) + verde (●) = chartreuse (galben-verde) (●)
verde (●) + albastru (●) = verde-albăstrui (albastru-verde)[7] (●)
albastru (●) + purpuriu (●) = violet (albastru-purpuriu) (●)
purpuriu (●) + roșu (●) = magenta (roșu-purpuriu) (●)

Termeni pentru culoari terțiare și cuaternare[modificare | modificare sursă]

Termenii pentru culorile terțiare RYB nu sunt stabiliți. Pentru cele șase nuanțe RYB intermediare între culorile primare și secundare RYB: chihlimbar/ galbenele (galben-portocaliu), vermilion/cinabru (roșu-portocaliu), magenta (roșu-purpuriu), violet (albastru-purpuriu), verde-albăstrui/aqua (albastru-verde) și chartreuse/verde lime (galben–verde) sunt frecvent întâlnite. Denumirile celor douăsprezece culori cuaternare sunt mai variabile, dacă există, deși indigo și stacojiu sunt standard pentru albastru-violet și roșu-vermilion.

Într-un alt sens, o culoare terțiară se obține prin amestecarea pigmenților de culoare secundară. Aceste trei culori sunt: roșcat (portocaliu-purpuriu), ardezie (violet-verde) și citron (verde-portocaliu), cu cele trei culori cuaternare corespunzătoare: prună (roșcat-ardeziu), salvie (ardeziu-citron), bubalin (citron-roșcat) (cu măsliniu folosit uneori fie pentru ardezie, fie pentru citron).[8][9] Dincolo de aceastea se află nuanțele de gri (gri-albastru și gri-maro), care se apropie, dar nu ajung niciodată complet la negru.

Terminologia de culoare RYB prezentată mai sus și în probele de culoare prezentate mai jos este derivată în cele din urmă din cartea Chromatography din 1835, o analiză a cercului cromatic RYB de către George Field, un chimist specializat în pigmenți și coloranți.[10]

Culori RYB produse prin amestecarea unor cantități egale de culori secundare și culori ulterioare[11]
Secundare 

     galben

     portocaliu

     roșu

     purpuriu

     albastru

     verde

     galben

Terțiare 

     portocaliu

     roșcat

     purpuriu

     ardezie

     verde

     citron

     portocaliu

Cuaternare 

     roșcat

     prună

     ardezie

     salvie

     citron

     bubalin

     roșcat

Cvinarii 

     prună

     cafea

     salvie

     kaki

     bubalin

     arămiu

     prună

Nuanțe RYB produse prin amestecarea unor cantități proporționale de culori/nuanțe primare
RYB terțiare[11]     

     galben

     amber

     portocaliu

     vermilion

     roșu

     magenta

     purpuriu

     violet

     albastru

     albastru-verzui

     verde

     chartreuse

     galben

RYB cuaternare[11]     

     galben

     galben auriu

     chihlimbar

     coajă de portocală

     portocaliu

     curmal japonez

     vermilion

     stacojiu

     roșu

     crimson

     magenta

     aubergine

     purpuriu

     ametist

     violet

     indigo

     albastru

     cerulean

     albastru-verzui

     viridian

     verde

     măr verde

     chartreuse

     lămâie-lime

     galben

Compararea cercurilor RGB și RYB[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de cercul cromatic RGB (CMY), cercul cromatic RYB nu are nici o bază științifică. Cercul cromatic RYB a fost inventat cu secole înainte de anii 1890, când s-a constatat prin experiment că magenta, galbenul și cyanul sunt culorile primare ale pigmentului, și nu roșu, galben și albastru.

Cercul cromatic RGB (CMY) a înlocuit în mare măsură cercul tradițional de culori RYB, deoarece este posibil să se afișeze culori mult mai luminoase și mai saturate folosind culorile primare și secundare ale cercului cromatic RGB (CMY). În terminologia teoriei culorii, spațiul de culoare RGB (spațiul de culoare CMY) are o gamă de culori mult mai mare decât spațiul de culoare RYB.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marcus Weise and Diana Weynand (). How Video Works. Focal Press. ISBN 978-0-240-80933-5. 
  2. ^ Stan Place and Bobbi Ray Madry (). The Art and Science of Professional Makeup. Thomson Delmar Learning. ISBN 0-87350-361-9. 
  3. ^ Moses Harris (). The Natural System of Colours. Laidler. 
  4. ^ Josef Albers (). Interaction of Color. Yale University Press. ISBN 0-300-01846-0. 
  5. ^ Adrienne L. Zihlman (). The Human Evolution Coloring Book. HarperCollins. ISBN 0-06-273717-1. 
  6. ^ Kathleen Lochen Staiger (). The Oil Painting Course You've Always Wanted: Guided Lessons for Beginners and Experienced Artists. Watson-Guptill. ISBN 0-8230-3259-0. 
  7. ^ a b Susan Crabtree and Peter Beudert (). Scenic Art for the Theatre: History, Tools, and Techniques. Focal Press. ISBN 0-240-80187-3. 
  8. ^ William J. Miskella, 1928, Practical Color Simplified: A Handbook on Lacquering, Enameling, Coloring And Painting, pp
  9. ^ John Lemos, 1920, "Color Charts for the School Room", in School Arts, vol. 19, pp 580–584
  10. ^ Maerz and Paul (). A Dictionary of Color. New York. p. 154. 
  11. ^ a b c RGB approximations of RYB tertiary colors, using cubic interpolation.„Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în .  The colors are paler than a simple mixture of paints would produce. For the darker, true secondary colors, see secondary color. Pure tertiary colors would be darker still.