Sari la conținut

Vintilă Mihăilescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Vintila Mihailescu)
Vintilă Mihăilescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriPreda Mihăilescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieantropolog
psiholog
sociolog[*]
cultural anthropologist[*][[cultural anthropologist (scholar of cultural anthropology)|​]]
cadru didactic universitar[*]
publicist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Pentru alte persoane cu numele Vintilă Mihăilescu, vedeți Vintilă Mihăilescu (dezambiguizare).

Vintilă Mihăilescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost antropolog, autobiograf, director de muzeu, profesor universitar, psihosociolog, publicist, scriitor de non-ficțiune și antropolog cultural român.

Vintilă Mihăilescu a fost fiul cardiologului Vintilă V. Mihăilescu, fratele matematicianului Preda Mihăilescu și nepotul de bunic al geografului Vintilă M. Mihăilescu.[3]

Absolvent al Facultății de Psihologie al Universității Bucuresti (1974), a fost cercetător în psihologie al Institutului de Geriatrie (1974-78), iar între 1979-91 a fost cercetător al Centrului de Antropologie pe lângă Academia Română.

A avut mai multe burse de studii la Mission du Patrimoine Ethnologique. A fost profesor invitat la universități din Franța (Lyon, Paul Valery Montpellier, Provence), Elveția (Neuchatel), Germania (Humboldt), Ungaria (Pecs), Canada (U.Q.A.M.) etc. Este specializat în etnopsihologie, identitate și etnicitate, studiul comunităților.

Din 1991 coordonează programe de cercetare și proiecte pe probleme rurale coordonate de PHARE și Banca Mondială, fondând Observatorul Social de pe lângă Universitatea București. Din 1993 este profesor universitar la Facultatea de Sociologie si Psihologie a Universității București, iar din 1997 coordonează Școala Masterală în Antropologie în cadrul Universității București. Din 2000 este șeful Catedrei de Sociologie la Școala Națională de Științe Politice (SNSPA) unde susține cursurile de Antropologie și cele de Comunități Sociale.

Este autorul cărții Fascinația diferenței, apărută în 1999, prin care încearcă sa explice în mod corect domeniul antropologiei din prisma experienței personale și a diferitelor accepțiuni. Din 1998 scrie și publicistică, având cronică permanentă la săptămânalul cultural Dilema Veche. Din februarie 2005 până în mai 2010 a fost director al Muzeului Țăranului Român.

În anul 2006 a fost decorat de Președintele României pentru serviciile aduse culturii române.

Volume publicate (autor și coordonator)

[modificare | modificare sursă]
  • 1992 - Paysans de l'histoire: approche ethnologique de la culture roumaine - studii de Vintilă Mihăilescu, Ioana Popescu, Ioan Pânzaru; DAR
  • 1999 - Fascinația diferenței, Editura Paideia (republicată în 2014 într-o ediție actualizată la Editura Trei);
  • 2000 - Socio-hai-hui: o altă sociologie a tranziției, Editura Paideia;
  • 2002 - Svakodnevica nije vise ono sto je bila, traducere din română în sârbo-croată de Biljana Sikimić, Belgrad
  • 2002 - Vecini și vecinătăți în Transilvania, coordonator Vintilă Mihăilescu, Gabriela Coman, Ferenc Pozsony, ... , Editura Paideia;
  • 2006 - Socio-hai-hui prin arhipelagul România, Editura Polirom, Iași;
  • 2007 - Antropologie. Cinci introduceri, coordonator, Editura Polirom, 2007 și 2009;
  • 2009 - Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape, Editura Polirom;
  • 2010 - Sfârșitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche;
  • 2012 - Iarna vrajbei noastre: protestele din România, ianuarie - februarie 2012; coordonator Vintilă Mihăilescu, Cătălin Augustin Stoica; Editura Curtea Veche;
  • 2013 - Scutecele națiunii și hainele împăratului: note de antropologie publică Editura Polirom;[4]
  • 2013 - Povestea maidanezului Leuțu: despre noua ordine domestică și criza omului Editura Cartier, Chișinău[5][6][7]
  • 2014 - Conditia romă si schimbarea discursului, coordonator Vintilă Mihăilescu, Petre Matei; Editura Polirom;
  • 2014 - Fascinatia diferenței: anii de ucenicie ai unui antropolog, ediția a 2-a, Editura Trei;
  • 2015 - Apologia pîrleazului, Editura Polirom;
  • 2017 - De ce este România astfel?: avatarurile excepționalismului românesc, coordonator, Vintilă Mihăilescu, Editura Polirom;
  • 2017 - Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană, Editura Polirom;
  • 2018 - Etnogeneză și țuică, Editura Polirom;
  • 2019 - În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului, autoanaliză și autobiografie antropologică, Editura Polirom.

Volume colective

[modificare | modificare sursă]
  • Scutecele națiunii și hainele împăratului, Editura Polirom, 2013 [9]
  1. ^ https://www.facebook.com/scenanoua/posts/4107411855939255  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ Interviu al lui Preda Mihăilescu luat de Iulian Andrei Crăciun - Adevărul ro
  4. ^ Lansarea cărții Arhivat în , la Wayback Machine. la Universitatea de Vest din Timișoara la 27 mai 2013
  5. ^ Copertele Arhivat în , la Wayback Machine. primelor două cărți ale seriei Cartier antropologic
  6. ^ INTERVIU Vintilă Mihăilescu: „Pepiniera de maidanezi nu se află pe străzi, ci în case, deci acolo trebuie intervenit în primul rînd...“, 12 decembrie 2013, Vasile Ernu, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014
  7. ^ Maidanezul și românul sau românul-maidanez Arhivat în , la Wayback Machine., 15 decembrie 2013, Gabriela Lupu, România liberă, accesat la 6 ianuarie 2014
  8. ^ Eseul Cartier antropologic Arhivat în , la Wayback Machine. de Gheorghe Erizanu pe web site-ul Editurii Cartier
  9. ^ Ce a mai rămas din țăranul român?[nefuncțională], 16 iulie 2013, Dan Stanca, Ziarul Lumina, accesat la 12 august 2013

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri despre mineriade

[modificare | modificare sursă]