Vicente Aleixandre
Vicente Aleixandre y Merlo | |
Vicente Aleixandre în 1977 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Vicente Pío Marcelino Cirilo Aleixandre y Merlo |
Născut | 26 aprilie 1898 Sevilia, Spania |
Decedat | 13 decembrie 1984 (la 86 de ani) Madrid |
Înmormântat | cementerio de La Almudena[*][4] |
Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
Cetățenie | Spania[1] |
Ocupație | poet |
Limbi vorbite | limba spaniolă[1][5][6] |
Studii | Residencia de Estudiantes[*] |
Activitatea literară | |
Limbi | limba spaniolă |
Mișcare/curent literar | suprarealism |
Specie literară | poezie |
Note | |
Premii | Premiul Nobel pentru literatură[1][2][3] Premio Nacional de Literatura de España[*] Premio de la Crítica Española[*] Premio de la Crítica Española[*] Gran Cruz de la Orden de Carlos III[*] |
Premiul Nobel pentru Literatură, 1977 | |
Modifică date / text |
Vicente Pío Marcelino Cirilo Aleixandre y Merlo (n. 26 aprilie 1898 - d. 13 decembrie 1984) a fost un poet spaniol, membru al generației '27, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în anul 1977).
Principalele caracteristici ale poeziilor sale suprarealiste sunt: folosirea metaforei stranii, cultivarea versului liber și subtilitatea tehnicii.
Motivația Juriului Nobel
[modificare | modificare sursă]"pentru opera sa poetică creatoare, ce luminează condiția omului în Univers și în societatea actuală, reprezentând totodată o profundă înnoire a tradițiilor poeziei spaniole dintre cele două războaie "[7].
Viața
[modificare | modificare sursă]Vicente Aleixandre s-a născut la Sevilia la 26 aprilie 1898. Copilăria și-a petrecut-o însă la Málaga. La vârsta de unsprezece ani se stabilește, împreună cu părinții și cu sora sa, la Madrid, unde are să locuiască aproape tot restul vieții. A urmat o școală comercială și Dreptul, după care a predat timp de doi ani lecții de legislație comercială. S-a angajat ca funcționar la o companie de căi ferate, dar sănătatea sa șubredă l-a obligat, în 1925 la orice activitate, în afară de cea literară, pe care nu o mărturisise nimănui. S-a retras doi ani la țară, unde își cunoaște "colegii de generație", între care Damasco Alonso. Acesta a avut o influență hotărâtoare asupra formației sale poetice [8]. În această perioadă a prins contur prima sa carte de poeme Ambito, publicată în 1928 și a avut loc debutul său literar în "Revista de Occidente".
Opera
[modificare | modificare sursă]- 1928: Incintă („Ámbito”);
- 1932: Spade ca buzele („Espadas como labios”);
- 1935: Distrugerea sau iubirea („La destrucción o el amor”);
- 1944: Umbra paradisului („Sombra del paraíso”);
- 1954: Istoria inimii („Historia del corazón”);
- 1962: Într-un vast domeniu („En un vasto dominio”).
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c Nouveau Dictionnaire des auteurs de tous les temps et de tous les pays[*] , p. 53 Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1977/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Find a Grave, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură, Almanah Contemporanul, 1983, pag. 559.
- ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură, Almanah Contemporanul, 1983, pag. 560.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
- Valori eterne ale poeziei hispanice, Note biografice de Darie Novăceanu, Editura Minerva, 1991, BPT 1354, pag. 163
|