Odysseas Elytis
| Odysséas Alepoudhélis Οδυσσέας Αλεπουδέλης | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Odysseas Alepoudelis  |
| Născut | 2 noiembrie 1911 Heraklion, Creta, Grecia |
| Decedat | (84 de ani) Atena, Grecia |
| Înmormântat | Primul Cimitir din Atena[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Părinți | Panayotis Alépoudhélis Maria Vranas |
| Naționalitate |  Grecia |
| Cetățenie | Grecia |
| Ocupație | poet, prozator, eseist, traducător |
| Locul desfășurării activității | Atena[1] Paris[1] |
| Limbi vorbite | limba greacă[2] limba greacă modernă[3] |
| Pseudonim | Odysseas Elytis , Οδυσσέας Ελύτης |
| Studii | Universitatea din Atena |
| Activitatea literară | |
| Limbi | limba greacă |
| Specie literară | poezie, proză, eseu |
| Operă de debut | 1935 - poezie în revista „Nea Grammata” |
| Opere semnificative | Ο ήλιος ο ηλιάτορας |
A influențat pe | |
| Note | |
| Premii | Premiul Nobel pentru Literatură, 1979 |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Odysseas Elytis (greacă Οδυσσέας Ελύτης}, (pseudonimul literar al lui Odysséas Alepoudhélis) (n. 2 noiembrie 1911, Heraklion, Creta - d. 18 martie 1996, Atena) a fost un scriitor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1979.
Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]
"pentru poezia sa, izvorând din fondul tradiției grecești și punând în lumină, cu puternică senzualitate și o intelingență lucidă, lupta unui om modern pentru libertate și activitate creatoare "[4].
Viața[modificare | modificare sursă]
Odysseas Elytis a fost ultimul din cei șase copii ai lui Panayotis Alépoudhélis și al Mariei Vranas, ambi originari din insula Lesbos. În 1914, familia Alépoudhélis, care deținea o fabrică de săpun, s-a mutat la Atena și a transferat sediul companiei sale la Pireu. La Atena, Odysseas a absolvit liceul și a audiat cursuri la "Facultatea de Drept". În 1935, urmând sfatul unor prieteni apropiați, printre care și Giorgos Seferis, Elytis a publicat o poezie în paginile revistei "Nea Grammata" (Νέα Γράμματα).
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, este mobilizat cu gradul de sublocotenent și participă la luptele din munții Greciei și din Albania împotriva invaziei italiene.
Opera[modificare | modificare sursă]
Poezie[modificare | modificare sursă]
- Προσανατολισμοί (Orientări), 1939
- Ηλιος ο πρώτος, παραλλαγές πάνω σε μιαν αχτίδα (Soarele Întâiul), 1943
- Άσμα ηρωικό και πένθιμο για τον χαμένο ανθυπολοχαγό της Αλβανίας (Cântec eroic și funebru pentru sublocotenentul căzut în Albania), 1946
- Το Άξιον Εστί ( To Axion Esti), 1959
- Έξη και μια τύψεις για τον ουρανό, 1960
- Ο ήλιος ο ηλιάτορας Soarele Însoritul), 1971
- Το Μονόγραμμα (Monograma), 1972
- Το φωτόδεντρο και η δέκατη τέταρτη ομορφιά, 1972
- Τα Ρω του Έρωτα, 1973
- Τα Ετεροθαλή (Răslețele), 1974
- Σηματολόγιον (Cartea Semnelor), 1977
- Μαρία Νεφέλη (Maria Nefeli), 1978
- Τρία ποιήματα με σημαία ευκαιρίας 1982
- Ημερολόγιο ενός αθέατου Απριλίου, 1984
- Κριναγόρας, 1987
- Ο Μικρός Ναυτίλος (Micul marinar), 1988
- Τα Ελεγεία της Οξώπετρας, 1991
- Δυτικά της λύπης, 1995
Proză, eseuri[modificare | modificare sursă]
- Η Αληθινή φυσιογνωμία και η λυρική τόλμη του Ανδρέα Κάλβου, 1942
- Ανοιχτά χαρτιά (συλλογή κειμένων), 1973
- Ο ζωγράφος Θεόφιλος, 1973
- Η μαγεία του Παπαδιαμάντη, 1975
- Αναφορά στον Ανδρέα Εμπειρίκο, 1977
- Τα Δημόσια και τα Ιδιωτικά, 1990)* Private Way (Ιδιωτική Οδός, 1990)
- «Εν λευκώ» (συλλογή κειμένων), 1992
- Ο κήπος με τις αυταπάτες, 1995
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- Δεύτερη γραφή, 1976
- Σαπφώ (Sappho)
- Η αποκάλυψη, (Apocalipsa după Ioan) 1985
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Odysseas Elytis”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ https://www.youtube.com/watch?v=4rmdMGmwzGc Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură, Almanah Contemporanul, 1983, pag. 573.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| ||||||||