Viaceslav Ivanov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Viaceslav Ivanov
Vyacheslav Ivanov, 1900.jpg
Viaceslav Ivanov
Date personale
Născut 28 februarie/12 martie 1866[1]
Moscova, Imperiul Rus[2][3]
Decedat 16 iulie 1949 (83 de ani)[2][4][1]
Roma, Italia[2][3]
Locul înmormântării Protestant Cemetery[*]
Căsătorit cu Lydia Zinovieva-Annibal[*] (1898–1907)[2]
Cetățenie Imperiul Rus
Ocupație dramaturg
filozof[*]
poet
scriitor
critic literar[*]
Loc de odihnă Protestant Cemetery[*]
Alma mater Universitatea din Moscova[2]
Website
http://www.v-ivanov.it/

Veaceslav Ivanovici Ivanov (rusă: Вячеслав Иванович Иванов) (n. 28 februarie (16 februarie stil vechi) 1866 la Moscova, Imperiul Rus, d. 16 iulie 1949 la Roma) a fost un poet și teoretician al simbolismului, mistagog, filozof, traducător și dramaturg rus. Influențat de scrierile lui Friedrich Nietzsche a devenit unul dintre ideologii curentului dionisiac în Rusia. Reprezentant de marcă al veacului de argint din poezia rusă ce acoperă perioada Simbolismului și Akmeismului. În perioada cât a locuit la Sankt Peterburg, a fost gazda și animatorul fervent al unor „miercuri” literare frecventate inclusiv de către Alexandr Blok și Gheorghi Ciulkov, ultimul fiind cunoscut în calitate de autor al „Anarhismului Mistic” rus.

A participat la editarea de jurnale și a călătorit extensiv în Franța și Italia. Emigrat în 1926 la Roma, se convertește la catolicism dar fără a renunța la nimic din patrimoniul ortodox. Anume lui Veaceslav Ivanovici Ivanov i se datorează metafora folosită ulterior de către Papii Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea,[5] conform căreia „catolicismul” și „ortodoxia” ar fi cei doi plămâni prin care creștinătatea trebuie să respire din nou.

După moartea sa a fost descoperită o arhivă impresionantă de corespondență cu marii oameni de cultură ai Europei, în special cu Martin Buber, Gabriel Honoré Marcel, Ettore Lo Gatto, Giovanni Papini și Ernst Robert Curtius.

Prin scrierile sale a contribuit la valorificarea culturii greco-latine și la sincronizarea literaturii ruse cu cea europeană.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1903: Stele căzătoare (Кормчие звёзды)
  • 1904: Transparență (Прозрачность)
  • 1905: Urmând stelele (По звёздам)
  • 1905: Tantal (Тантал)
  • 1907: Eros (Эрос)
  • 1909 - 1911: Cor ardens
  • 1916: Brazde și hotare (Борозды и межи)
  • 1919: Prometeu (Прометей)
  • 1921: Dionisos și stră-dionisianismul
  • 1922: Corespondență dintr-un ungher în celălalt (Переписка из двух углов)
  • 1924: De profundis amavi
  • 1925: Sonete romane.

Ivanov a tradus din operele antichității clasice.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Viaceslav Ivanov", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  2. ^ a b c d e Concise Literary Encyclopedia 
  3. ^ a b Иванов Вячеслав Иванович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  4. ^ Иванов Вячеслав Иванович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  5. ^ Concerto per le Giornate di cultura e spiritualità russa in Vaticano, 20 maggio 2010, Benedetto XVI

Vezi și[modificare | modificare sursă]