Verde de Paris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Verde de Paris
Schweinfurter Grün.svg
Denumiri
Alte denumiri
Acetoarsenit de cupru
Verde de Schweinfurt
Verde smarald
Verde de Viena
Verde de Mitis
Identificare
Număr CAS 12002-03-8[1]
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică Cu(C2H3O2)2·3Cu(AsO2)2
Aspect Pulbere cristalină de culoare verde smarald
Masă molară 1013,79444 g/mol
Proprietăți
Densitate >1.1 g/cm3 (20 °C)
Starea de agregare solidă
Starea de agregare
Punct de topire >345 °C
Punct de fierbere se descompune
Solubilitate insolubil
Solubilitate
Solubilitate în apă
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate (pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Doză letală
Doza minimă letală
Doza letală medie
Fraze R
Fraze S
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.


Verdele de Paris (cunoscut și ca acetatul triarsenit de cupru II, acetoarsenitul de cupru II sau verde de Schweinfurt ) este un compus anorganic extrem de toxic, întâlnit sub forma unei pudre cristaline de culoarea smaraldului[2] și utilizat ca și otravă pentru rozătoare, insecticid, fungicid[3] și pigment, în ciuda toxicității sale. De asemenea, este utilizat ca și componentă pentru artificii, provocând culoarea albastră[4].

Verdele de Paris a fost substanta des utilizată de restauratorii de bronzuri chinezești, datorită proprietății substanței de a imita crustele corozive verzi ale statuetelor antice[5].

Culoarea verdelui de Paris este considerată a varia de la un verde-albăstrui pal, dar vivid când este mărunțit foarte fin la un verde intens cand este în formă brută.

Este o substanță foarte toxică, doza letală pentru om fiind de 0,16 g.[6].

Nomenclatură[modificare | modificare sursă]

Alături de denumirea standard de acetat triarsenit de cupru II[7], verdele de Paris a mai fost cunoscut sub denumirile acetoarsenit cupric[8], Verde de Basle[9], verde-smarald[10], verde francez[11], verde imperial[12], verde regal[13], verde de luncă[14], verde de Mitis[15], verde de Viena[16], verde suedez[17], verde de Schweinfurt[18].

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Verdele de Paris este o pudra de culoare verde, inodora[19], care este intalnita in stare solida la temperatura de 15 grade si 1 atmosfera[20].

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Reactioneaza cu clorul, fluorul, peroxizi[21].

Preparare[modificare | modificare sursă]

Acetoarsenitul de cupru(II) este produs in urma reactiei unei solutii de sulfat de cupru (II) cu oxid de arsen(III(, carbonat de sodiu si acid acetic[22]:

4CuSO4 + 3As2O3 + 4Na2CO3+2CH3COOH → Cu(CH3COO)2 • 3Cu(AsO2)2 + 4Na2SO4+H2O+4CO2

De asemenea, mai poate fi produs in urma reactiei dintre oxidul de cupru (II)[23] si o solutie fierbinte de acid acetic si oxid de arsen (III) sau prin reactia acetatului de cupru (II) cu oxid de arsen (III)[24][25].

.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Insecticid[modificare | modificare sursă]

Numele substanței derivă de la utilizarea ei în trecut ca și agent de exterminare a șobolanilor din canalizările pariziene[26] A fost de asemenea folosit, atat in America cat si in alte zone ca insecticid pentru livezi, ca cele de meri, in jurul anului 1900, in amestec cu lead arsenate. Se spune ca acest amestec toxic "a ars copacii si iarba din jurul lor". Verdele de paris a fost folosit intensiv in Italia, Sardinia si Corsica in 1944 si in Italia in 1945 la stropit, din avion, pentru controlul malariei.[27]

Folosit în combaterea gândacului de Colorado (Leptinotarsa decemlineata) în SUA în 1867. Pulverizările cu verde de Paris au fost de asemenea folosite până în 1900 pentru a proteja merele împotriva viermelui merelor (Cydia pomonella). Cu toate acestea, verdele de Paris era fitotoxic și provoca arsuri plantelor, ceea ce a dus la înlocuirea lui în 1892 cu arseniat de plumb pentru a combate omida păroasă a stejarului (Lymantria dispar). [28]

Verdele de Paris a fost de asemenea utilizat pe plan internațional pentru reducerea numărului de țânțari, gazde a Plasmodium, agent patogen al malariei; el era aplicat direct pe suprafața apei sub formă de pulbere sau în amestec cu nisip umed. În 1944-1945 verdele de Paris a fost folosit intens în Italia, Sardinia și Corsica pentru controlul malariei.

Pigment[modificare | modificare sursă]

Verde de Paris
Coordonatele culorii
Tripletă Hex #50C878
sRGBB  (rgb) (80, 200, 120)
CMYKH   (c, m, y, k) (60, 0, 40, 22)
HSV       (h, s, v) (140°, 60%, 78%)
B: Normalizat la [0–255] (byte)
H: Normalizat la [0–100] (sută)

Verdele de Paris a fost utilizat și ca pigment în pictură datorită culorii intense de verde smarald de pictorii W. Turner, impresioniștii Monet și Renoir, precum și de post-impresioniștii Gauguin, Cézanne și Van Gogh.[29]

Pigmenți similari[modificare | modificare sursă]

Compușii naturali similari sunt mineralele calcofilitul Cu18Al2(AsO4)3(SO4)3(OH)27·36(H2O), conicalcitul CaCu(AsO4)(OH), cornubitul Cu5(AsO4)2(OH)4·(H2O), cornwallitul Cu5(AsO4)2(OH)4·(H2O) și liroconitul Cu2Al(AsO4)(OH)4·4(H2O). Aceste minerale au o culoare intensă, ce variază între verde-albăstrui spre verde-gălbui.

Verdele lui Scheele este un pigment arseno-cupric sintetic, simplu, semi-permanent si mai putin intens ca si culoare, utilizat pentru putin timp inainte ca verdele de Paris sa fie sintetizat in 1814. A fost utilizat in pigment pentru tapet si ar fi fost descompus in arsen datorita mucegaiului si umezelii[30]. Verdele de paris ar fi prezentat efecte similare. Ambii pigmenti au fost utilizati in fabricarea cernelurilor.

Romanii antici foloseau conicalcitul ca si pigment verde. Vopseaua folosita de impresionisti, continand verde de Paris, este considerata a fi fost compusa din particule relativ inferioare. Ulterior, substanta ar fi fost produsa prin maruntire fina si fara indepartarea sterilului, fapt care i-ar fi afectat caracterul permanent. De asemenea, se considera ca pulberea fina ar fi fost utilizata in acuarele si cerneluri.

Proprietăți toxicologice[modificare | modificare sursă]

Verdele de Paris pătrunde în organism pe cale tegumentară și prin inhalare[31].

Efecte acute. Contactul cu pulberea verdelui de Paris: iritația ochilor (conjunctivită, fotofobie, hiperemie și chemoză[32]), iritația pielii (leziuni cutanate și supurația rănilor deschise) și iritația tractului respirator superior[33].

După ingerarea verdelui de Paris apar după un timp oarecare: slăbiciune, tulburări gastrointestinale, crampe musculare, colaps nervos, neuropatie periferică, insuficiență hepatică și deces. Aceste proprietăți toxice sunt similare cu cele ale compușilor anorganici ale arsenicului.

Efecte cronice. Toxicitatea cronică a verdelui de Paris este similară cu toxicitatea compușilor anorganici de arsen: conjunctivită, perforația septului nazal, tulburări gastrointestinale, hiperpigmentare cutanată, hiperkeratoza, hiperhidroză, dermatită (posibilă sensibilizare), anemie, tulburări hematopoietice, neuropatie periferică și afectarea ficatului.

Efecte asupra reproducerii și dezvoltării prenatale. Nu există date.

Efecte mutagene. Nu există date cu privire la un efect mutagen in vitro sau in vivo asupra celulelor mamiferelor.

Doză letală 50 și concentrația letală 50.

LD50

  • Șobolan (oral): 100 mg/kg
  • Șobolan (dermic): > 2400 mg/kg [34][35][36].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Illustrations of Paris green
Paris green pigment  
Mixing "Paris green" and road dust preparatory to dusting streams and breeding places of mosquitoes during World War II  
Use as insecticide, poster issued by US Public Health Service  

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  2. ^ Hazardous Substance Fact Sheet”. NJ Dept. of Health and Senior Services. http://nj.gov/health/eoh/rtkweb/documents/fs/0529.pdf. Accesat la 7 februarie 2011. 
  3. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 234
  4. ^ How to Use Copper in Pyro Star Compositions to Create Blue Fireworks Stars”. Skylighter. http://www.skylighter.com/fireworks/how-to-make/blue-copper-fireworks-stars.asp. Accesat la 7 februarie 2011. 
  5. ^ Copper and Bronze in Art: Corrosion, Colorants, Conservation, de David A. Scott,Getty Conservation Institute, pagina 314
  6. ^ Grigore Bălănescu, Dicționar de chimie, Editura Tehnică, București, 1964
  7. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals De Stanley A. Greene, pagina 325
  8. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  9. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  10. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  11. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  12. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  13. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  14. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  15. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  16. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  17. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  18. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals, de Stanley A. Greene, pagina 325
  19. ^ HazMat Data: For First Response, Transportation, Storage, and Security, de Richard P. Pohanish, pagina 272
  20. ^ Handbook of Industrial Toxicology and Hazardous Materials, de Nicholas P. Cheremisinoff, pagina 478
  21. ^ HazMat Data: For First Response, Transportation, Storage, and Security, de Richard P. Pohanish, pagina 272
  22. ^ Handbook of Copper Compounds and Applications, de H. Wayne Richardson, pagina 81
  23. ^ Handbook of Copper Compounds and Applications De H. Wayne Richardson, pagina 81
  24. ^ Handbook of Copper Compounds and Applications De H. Wayne Richardson, pagina 81
  25. ^ "H.Wayne Richardson, "Copper Compounds" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2005, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a07_567
  26. ^ The Natural Paint Book De Lynn Edwards,Julia Lawless, Cuprins
  27. ^ Justin M. Andrews, Sc. D. (1963). „Preventive Medicine in World War II, Chapter V. North Africa, Italy, and the Islands of the Mediterranean”. Washington, D.C. USA: Office of the Surgeon General, Department of the Army. pp. 281. http://history.amedd.army.mil/booksdocs/wwii/Malaria/chapterV.htm. Accesat la 30 septembrie 2008. 
  28. ^ PERYEA Francis J. Historical use of lead arsenate insecticides, resulting soil contamination and implications for soil remediation. 1998
  29. ^ Emerald green, Colourlex
  30. ^ Environmental Forensics: Contaminant Specific Guide, de Robert D. Morrison,Brian L. Murphy, pagina 282
  31. ^ Sittig's Handbook of Pesticides and Agricultural Chemicals De Stanley A. Greene, pagina 325
  32. ^ TOXICOLOGY OF THE EYE: Effects on the Eyes and Visual System from ..., Volumul 1, de W. Morton Grant,Joel S. Schuman, pagina 177
  33. ^ TOXICOLOGY OF THE EYE: Effects on the Eyes and Visual System from ..., Volumul 1, de W. Morton Grant,Joel S. Schuman, pagina 439
  34. ^ Vert de paris. CSST - Service du répertoire toxicologique
  35. ^ R. N. Ratnaike. Acute and chronic arsenic toxicity. Postgrad Med. J. 2003;79:391-396
  36. ^ John E. Casida. The Greening of Pesticide–Environment Interactions: Some Personal Observations. Environ Health Perspect. 2012 April; 120(4): 487–493.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bălănescu, Grigore, Dicționar de chimie, Editura Tehnică, București, 1964
  • Richardson, H.Wayne, Copper Compounds in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2005,

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Fiedler, I. and Bayard, M.A., Emerald Green and Scheele’s Green, in Artists’ Pigments, A Handbook of Their History and Characteristics, Vol 3: E.W. Fitzhugh (Ed.) Oxford University Press 1997, p. 219 – 271