Vasili Krupensky
| Vasili Krupensky | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | (75 de ani) Franța |
| Părinți | Nikolai Krupensky |
| Cetățenie |  Imperiul Rus |
| Ocupație | diplomat politician |
| 俄羅斯帝國駐中華民國大使 | |
| Premii | Ordinul Sfânta Ana, cl. III[*] Ordinul Sfântul Stanislau, clasa I[*] Ordinul Sf. Vladimir, cl. IV[*] Ordinul Sf. Vladimir, clasa a III-a[*] Ordinul Coroana Italiei în grad de comandor[*] |
| Alma mater | Aleksandrovski liței[*] |
Modifică date / text  | |
Vasili Krupensky (în rusă Василий Николаевич Крупенский; n. – d. , Franța) a fost un consilier de stat și diplomat țarist, ambasador al Imperiului Rus în China pe parcursul anilor 1912–1916 și în Japonia pe parcursul anilor 1916–1921.[1]
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în 1869, în familia lui Nikolai Krupensky (1822–1893), șambelan și mareșal al nobilimii din Basarabia. Fratele său Anatoli a fost la fel diplomat, Pavel a fost deputat în Duma de Stat din partea Basarabiei, pe când Mihail și Aleksandr au fost mareșali guberniali ai nobilimii basarabene.
A absolvit cu medalia de aur liceul „Aleksandrovski” din Sankt-Petersburg. Ulterior, a fost numit consilier al Ambasadei ruse din Washington, iar mai târziu, primul secretar al Misiunii ruse de la Beijing (1899-1902). A fost ambasadorul țarist în Republica Chineză pe parcursul anilor 1912-1916.
În 1916 a fost numit ambasador în Japonia. După Revoluția din octombrie 1917, a rămas în postul său de „ambasador fără guvern”, întrucât guvernul bolșevic nu a fost recunoscut de Japonia. În timpul Războiului Civil, a sprijinit forțele anti-bolșevice din Orientul Îndepărtat și Siberia.[2] În timpul șederii amiralului Kolceak în Japonia în iulie-septembrie 1918, Krupensky a încercat să îmbunătățească relațiile dintre acesta și armata japoneză, la cererea amiralului, aranjând pentru el o întâlnire cu șeful Statului Major al Japoniei, generalul Ihara, și ministrul de război, generalul Tanaka.
În 1921, a părăsit postul de ambasador, predând ambasada primului secretar și a plecat la Roma la fratele său Anatoli, fost ambasador pe termen lung în Italia. În 1931 s-a mutat în Franța, unde a și murit în 1945.
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul Sf. Ana, gradul III, 1895
- Ordinul Sf. Vladimir, gradul IV, 1900
- Ordinul Sf. Stanislav, gradul III, 1910
- Ordinul Sf. Stanislav, gradul I, 1913
- Medalia „În memoria domniei împăratului Alexandru al III-lea”
- Medalia „În amintirea a 300 de ani de domnie a dinastiei Romanov”
- Medalia Crucii Roșii „În memoria războiului ruso-japonez”
Referințe
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Краткий очерк о бессарабском дворянстве. — Санкт-Петербург, 1912.
- ru Биографии дворян Бессарабии