Urmărire penală

Urmărirea penală este faza procesului penal ce are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Urmărirea penală se efectuează de către procurori și de către organele de cercetare penală (organele de cercetare ale poliției sau organele de cercetare speciale).

Urmărirea penală se poate finaliza cu soluții de netrimitere în judecată (clasare, renunțare la urmărire penală) sau cu soluție de trimitere în judecată.

Limita inițială a urmăririi penale corespunde începerii urmăririi penale, iar limita finală a ei se situează la nivelul trimiterii în judecată a inculpatului, prin rechizitoriu.

Trăsături caracteristice

În literatura de specialitate, se menționează că urmărirea penală are următoarele trăsături caracteristice: subordonarea ierarhică în activitatea de urmărire penală_; lipsa de publicitate a urmăririi penale; caracterul necontradictoriu al urmăriri penale; caracterul preponderent al formei scrise.

Urmărirea penală in rem

Urmărirea penală in rem (cu privire la faptă, nu împotriva persoanei in personam) se face atunci când toate condițiile legale referitoare la declanșarea urmăririi sunt legate exclusiv de fapta penală.

Suspendarea urmăririi penale

Suspendarea urmăririi penale (SUP) este modalitatea de întrerupere temporară a urmăririi penale. Acesta se dispune în situația în care există un impediment legal temporar pentru punerea în mișcare a acțiunii penale față de o persoană, pe perioada desfășurării procedurii de mediere sau în cazul când se constată printr-o expertiză medico-legală că inculpatul sau suspectul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să ia parte la procesul penal, în acest caz procurorul poate dispune, prin ordonanță, suspendarea urmăririi penale. În perioada în care urmărirea penală este suspendată, organul de cercetare are obligația să continue să efectueze toate actele a căror îndeplinire nu este împiedicată de situația învinuitului sau suspectului și să se intereseze periodic dacă subzistă cauza care a determinat suspendarea urmăririi.

Limitele urmăririi penale

Arestarea unui protestatar în Republica Federală Germania. De cele mai multe ori arestul de către poliție marchează în fapt începerea urmăririi penale.

Începerea urmăririi penale

Limita inițială a urmăririi penale (care coincide cu limita inițială a procesului penal) este dispoziția de începere a urmăririi penale.

Încetarea urmăririi penale

Încetarea urmăririi penale (IUP) este modalitatea de soluționare a acțiunii penale și de întrerupere a urmăririi penale, care se poate lua în orice moment al fazei urmăririi penale. Aceasta se dispune când intervine una din cauzele prevăzute de lege și poate fi totală sau parțială (în raport cu persoanele și faptele existente în cauză). Procurorul se pronunță asupra încetării urmăririi penale prin rezoluție motivată, când acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare, și prin ordonanță, în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare.

Bibliografie

• Iugan, A. V., Procedură penală. Partea specială. Ediția 2, editura C. H. Beck, București, 2025.

Legături externe

• www.dsclex.ro/coduri/ Arhivat în 2 octombrie 2007, la Wayback Machine.
• www.preferatele.com/docs/drept/3/urmarirea-penala