Sari la conținut

Uracil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Uracil
Identificare
Număr CAS66-22-8
ChEMBLCHEMBL566
PubChem CID1174
Formulă chimicăC₄H₄N₂O₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară112,027 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Punct de topire339 °C[2]  Modificați la Wikidata
Solubilitate4,62 gram per kilogrami[3]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Uracilul este o pirimidină specifică ARN-ului. Acesta grupează cu adenină, în cadrul ARN-ului, fiind înlocuit de timină la ADN.

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Proprietăți fizice

[modificare | modificare sursă]

Compus cristalin, incolor, inodor, ce are proprietatea de a absorbi lumina. Uracilul, precum toți acizii nucleici, nu prezintă fosforescență.

Proprietăți chimice

[modificare | modificare sursă]

Aparierea bazelor azotate ce conțin uracil (bază pirimidinică) și adenină (bază purinică) se realizează prin formarea de 2 legături de hidrogen.

În laborator, uracilul poate fi sintetizat prin reacția citozinei cu apa, astfel: C4H5N3O + H2O → C4H4N2O2 + NH3

  • Lehninger A. (decembrie 1987), Biochimie vol I-II, v, București 
  • Ranga V., Teodorescu Exarcu I. (), Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București 


Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 3 „Uracil” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în .
  2. William Mickey Haynes, ed. (). CRC Handbook of Chemistry and Physics. CRC handbooks (în engleză) (ed. 97). Boca Raton. pp. 3–546. ISBN 978-1-4987-5428-6. OCLC 930681942. OL 28039375M. Wikidata Q42107747.
  3. William Mickey Haynes, ed. (). CRC Handbook of Chemistry and Physics. CRC handbooks (în engleză) (ed. 97). Boca Raton. pp. 5–166. ISBN 978-1-4987-5428-6. OCLC 930681942. OL 28039375M. Wikidata Q42107747.