Sistem nervos enteric

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Sistemul nervos enteric (SNE) este una dintre cele trei componente ale sistemului nervos autonom (vegetativ) și este o rețea de neuroni intrinsecă peretelui tractului gastrointestinal.[1] Acesta derivă din celulele crestelor neurale.[2][3] Studiul acestei structuri revine neurogastroenterologiei, specialitate a gastroenterologiei.

Structură[modificare | modificare sursă]

Organizarea generală a tractului gastrointestinal. Sistemul nervos enteric este încorporat în tunicile acestuia.

Sistemul nervos enteric constă din aproximativ 500 de milioane de neuroni[4] (inclusiv diferitele tipuri de celule Dogiel),[5] adică 1/200 din numărul de neuroni din creier. Ganglionii care conțin corpii neuronali și celulele gliale sunt conectați prin fascicule de axoni pentru a forma plexurile mienteric (Auerbach) și submucos (Meissner) care se întind de la nivelul esofagului și până la sfincterul anal.[6] Plexul mienteric este localizat între straturile intern circular și extern longitudinal ale tunicii musculare, iar plexul submucos este localizat în submucoasă, la nivelul interfaței acesteia cu stratul intern circular al muscularei.[1] În general, plexul Auerbach controlează motilitatea, iar plexul Meissner este implicat în funcția de secreție.[7][8]

Deoarece neuronii intrinseci supraviețuiesc după secționarea nervilor simpatici și parasimpatici, extrinseci, organele care sunt transplantate nu sunt cu adevărat denervate. Separarea de sistemul nervos autonom deseori nu are un impact evident asupra musculaturii netede sau glandelor inervate de fibre vegetative, contracțiile și respectiv integritatea structurală putând fi neafectate.[9]

Funcții[modificare | modificare sursă]

Componentele intrinseci ale sistemului nervos enteric reglează majoritatea proceselor digestive, inervând musculatura netedă și glandele și exercitând influențe asupra sistemului neuroendocrin difuz. Deși apar interacții complexe între toate componentele sistemului nervos autonom, sistemul nervos enteric este capabil să susțină activitatea reflexă locală independent de sistemul nervos central.[7] Funcția SNE poate fi afectată de ischemie.[10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Sorin Popa. „Sistemul nervos enteric”. ROmedic. 
  2. ^ en Amanda J. Barlow, Adam S. Wallace, Nikhil Thapar, Alan J. Burns (). „Critical numbers of neural crest cells are required in the pathways from the neural tube to the foregut to ensure complete enteric nervous system formation”. Development. 135 (9): 1681–1691. doi:10.1242/dev.017418. PMID 18385256. 
  3. ^ en A. J. Burns, N. Thapar (octombrie 2006). „Advances in ontogeny of the enteric nervous system”. Journal of Neurogastroenterology and Motility. 18 (10): 876–887. doi:10.1111/j.1365-2982.2006.00806.x. PMID 16961690. 
  4. ^ en Emma Young (). „Gut instincts: The secrets of your second brain”. New Scientist. 
  5. ^ en John Barton Furness (). The Enteric Nervous System. Blackwell Publishing. pp. 35–38. ISBN 978-1-4051-3376-0. 
  6. ^ en John E. Hall (). „General Principles of Gastrointestinal Function”. Guyton and Hal Textbook of Medical Physiology (ed. 12). Saunders Elsevier. p. 755. ISBN 978-1416045748. 
  7. ^ a b en Charles R. Noback, Norman L. Strominger, Robert J. Demarest, David A. Ruggiero (). „Autonomic Nervous System”. The Human Nervous System: Structure and Function (ed. 6). Totowa, New Jersey: Humana Press. p. 349. ISBN 1-58829-039-5. 
  8. ^ en Maria A. Patestas, Leslie P. Gartner (). „Autonomic Nervous System”. A Textbook of Neuroanatomy (PDF). Blackwell Publishing. p. 118. ISBN 1-4051-0340-X. 
  9. ^ en Susan Standring, ed. (). „Autonomic Nervous System”. Gray's Anatomy: The Anatomical Basis of Clinical Practice (ed. 40). Churchill Livingstone. ISBN 9780702058271. 
  10. ^ en Glauber Kazuo Linhares, José Luiz Martins, Fernanda Fontanezzi, Francy dos Reis Patrício, Edna Frasson de Souza Montero (). „Do lesions of the enteric nervous system occur following intestinal ischemia/reperfusion?”. Acta Cirúrgica Brasileira. 22 (2): 120–124. doi:10.1590/S0102-86502007000200008. PMID 17375218.