Teatrul de revistă „Alhambra”

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Alhambra (mai târziu, Alhambra–Excelsior) a fost un teatru de revistă românesc ce a activat în perioada interbelică la București. A fost înființat în toamna anului 1930 de către Nicușor Constantinescu, Nicolae Vlădoianu și Ion Vasilescu, cu toții foști angajați ai teatrului condus de actorul Constantin Tănase, „Cărăbuș”. Sediul „Alhambrei” s-a aflat mai întâi în strada Sărindar (azi, Constantin Mille), pe locul unde în zilele noastre se găsește Teatrul Mic din București,[1] apoi, din 1936, în clădirea actualului Teatru de Comedie.[2] În lunile estivale, reprezentațiile de la „Alhambra” erau găzduite de grădina Colos din calea Victoriei.[3] Teatrul și-a închis porțile în anul 1940.[2]

Activitate[modificare | modificare sursă]

Înființarea noului teatru a fost determinată de rațiuni deopotrivă artistice și financiare. Pe de o parte, Constantinescu și Vlădoianu erau nemulțumiți de maniera de alcătuire a spectacolelor lui Tănase, lipsită de o unitate narativă și, din punct de vedere muzical, sprijinită exclusiv pe șlagăre importate din Vest. Argumentele bănești țineau de faptul că teatrul „Cărăbuș” opera numai pe durata verii, obligându-și angajații să găsească alte contracte pe timpul anului; noul teatru „Alhambra”, în schimb, era prevăzut să aibă stagiune plină.[1]

Despre fondarea teatrului, regizorul Nicușor Constantinescu amintește următoarele:

„Era un teatru al tinereții. Eu aveam 25 de ani, Ionel (Vasilescu – n.n.), care s-a lansat cu strălucirea unui meteorit, cu un an mai mult, iar cel mai bătrân membru al trupei, actorul Costică Toneanu, împlinise abia 36 de ani. Vedetele noastre erau Marilena Bodescu, Silly Vasiliu, Aurel Munteanu... În a doua stagiune a debutat Virginica Popescu, iar în unele spectacole a colaborat Mia Apostolescu.[1]

Primul succes fulminant al teatrului nou înființat s-a produs în vara anului 1931, la grădina Colos, unde galeria (ocupanții locurilor celor mai ieftine) a fost puternic marcată de cântecul „Suflet candriu de papugiu” (o compoziție mai veche a lui Ion Vasilescu care abia acum era adusă în fața publicului), aplaudând frenetic și cântând împreună cu actorii aflați pe scenă.[3]

Muzica revistelor „Alhambra”[modificare | modificare sursă]

Unul din dezideratele conducerii teatrului era să propage un repertoriu de cântece original, autohton, care să rivalizeze cu șlagărele străine prezente în spectacolele altor companii de revistă din țară. Pentru aceasta a fost convocat tânărul compozitor Vasilescu, fost colaborator al cuplului Constantinescu–Vlădoianu la teatrul „Cărăbuș”,[1] care până la venirea în „Alhambra” nu avusese ocazia să se remarce ca autor de cântece.[4] Totuși, primele stagiuni ale teatrului din strada Sărindar s-au sprijinit numai în parte pe creații originale românești. Abia în noiembrie 1933, odată cu lansarea spectacolului Inimi de ciocolată, teatrul oferă publicului un repertoriu în întregime original, compus de Ion Vasilescu.[5] Tot în această stagiune teatrul începe să colaboreze și cu alți compozitori – de pildă, în Alhambra iubește (octombrie 1933) figurează și cântece de Ionel Fernic, Gerd Wilnow sau Gherase Dendrino;[6] mai târziu, în 1937, compozitorul Claude Romano (pseudonim de creator al muzicologului George Sbârcea) este angajat de Nicușor Constantinescu drept compozitor secund al teatrului.[7]

Odată afirmat ca autor de șlagăre – scrise în stilul creațiilor apusene, foxtroturi, tangouri, valsuri etc. – Vasilescu caută să construiască un stil național, în spiritul folclorului și al muzicii populare românești. Primul spectacol care reușește să impună astfel de creații ca șlagăre, lansat la sfârșitul anului 1934, este Fata șefului de gară (cu subtitlul Alhambra filmează); piesa de rezistență a revistei se numește „Cântă-mi să uit dragostea”.[8] (Importantul succes astfel cucerit determină direcțiunea teatrului să reia bucata și în stagiunea următoare, în revista O nuntă la Alhambra.[9]) Fata șefului de gară o aduce pe scenă ca protagonistă pe cântăreața Elena Zamora, căreia i se oferă o partitură dificilă, pe măsura posibilităților sale tehnice. Spectacolul mai lansează un șlagăr, de data asta un tango: „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?”.[8]

Într-un nou sediu[modificare | modificare sursă]

În septembrie 1936, teatrul se stabilește în sala Excelsior (radical refăcută pentru această ocazie) din str. Bălăceanu, actuală Sf. Dumitru. Tot acum, instituția își schimbă numele în Teatrul de reviste-operete „Alhambra–Excelsior”. Noua stagiune se deschide cu revista 101 Alhambra Melody (pe numele complet Alhambra-Excelsior cu 101 melodii),[10] prilej care îi aduce teatrului cel mai mare succes de până la acel moment; este vorba despre un nou cântec în stil românesc semnat de Vasilescu, „Glasul roților de tren”. Cântecul, lansat pe scena „Alhambrei” de către actrița Agnia Bogoslava-Zirra, a fost preluat la scurt timp de nenumărate orchestre din țară, devenind „un fel de obsesie”.[11] Popularitatea lui este, de altfel, reflectată în cupletul intitulat „Omul care a înnebunit auzind «Glasul roților de tren»”, scris de Eugen Mirea pentru un viitor spectacol al teatrului, Super Alhambra.[12]

Stagiunea 1937–1938 a produs revista Expoziția internațională Alhambra, al cărei titlu făcea referire la Expoziția internațională de Arte și Tehnică, desfășurată la Paris în acea perioadă.[2] În vara lui 1938, Nicolae Vlădoianu are ideea de a o invita într-un spectacol viitor pe Maria Tănase, la acel moment cunoscută doar prin apariții radiofonice în emisiunile dedicate folclorului. Cântăreața își dă acordul să interpreteze câteva piese din repertoriul ei cu condiția să fie acompaniată pe scenă de un taraf și nu de orchestră; în fața propunerii de a cânta și două bucăți de muzică ușoară se arată mult mai reticentă. Totuși, Vasilescu și textierii Nicu Kanner și Eugen Mirea sunt delegați să scrie cele două bucăți pentru numărul Mariei Tănase. Ele se vor numi „Mi-am pus busuioc în păr” și „Habar n-ai tu” (prima în stil popular, a doua, slow fox[13]); cântăreața le învață entuziastă și obține cu ele un mare succes la premiera spectacolului, intitulat Constelația Alhambra.[14] Experiența revuistică o va determina să revină pe scenă în anii următori – chiar dacă nu la „Alhambra”, ea va căuta să colaboreze din nou cu Ion Vasilescu.[15]

Orientarea teatrului către operetă[modificare | modificare sursă]

Prima dată când la „Alhambra” s-a montat un spectacol de operetă a fost în 1935, cu Dunărea albastră de Johann Strauss–fiul.[16] Deși schimbarea de sediu din septembrie 1936 a implicat și reprofilarea „Alhambrei” ca teatru de revistă și operetă, prima nouă stagiune nu a cuprins niciun spectacol de operetă; abia la sfârșitul lui 1937 s-a pus în scenă Trei valsuri, versiunea românească a unei producții franceze de mare succes, Trois valses.[17][18]

Reviste și cântece lansate la „Alhambra”[modificare | modificare sursă]

Data premierei Titlul
spectacolului
Titlul piesei Compozitor Textier Interpretul din spectacol
vara lui 1931 Parada Colos[3] Suflet candriu de papugiu I[on] V[asilescu] N. C[onstantinescu],
N. V[lădoianu] și N. Kirițescu[19]
Silly Vasiliu și
Vasile Vasilache
oct. 1932 Trăiască Alhambra[20] Ar fi frumos ca în povești I.V. indisp. indisp.
Inima e un telefon I.V. indisp. indisp.
febr. 1933 Alhambra în carnaval[21] Te-am așteptat plângând I.V. N.C., N.V. și P. Andreescu[22] indisp.
oct. 1933 Alhambra iubește[21] Azi noapte te-am visat I.V. N.C. și N.V.[23] Juju Pavelescu și grup vocal
Departe I.V. indisp. indisp.
Minți[24] I.V. indisp. Silly Vasiliu
Telefonul salvator I.V. indisp. Ion Talianu, Nutzi Pantazi
și H. Nicolaide
nov. 1933 Inimi de ciocolată[25] Cuvinte de amor I.V. N.C. și N.V. Constantin Lungeanu
Două inimi de ciocolată I.V. N.C. și N.V. Juju Pavelescu și
C-tin Lungeanu
Fetițele din București I.V. N.C. și N.V. indisp.
Ia din viață ce-i frumos I.V. N.C. și N.V. C-tin Lungeanu
Ieri la întâlnire[26] I.V. N.C. și N.V.[25] indisp.
Să-mi cânți
un cântec de iubire
I.V. N.C. și N.V. indisp.
25 dec. 1933 Alhambra guvernează[27] Pentru tine am plâns I.V. N.C. și N.V.[28] Juju Pavelescu
Trurli, Trurli V. Vasilache Nicolae Stroe N. Stroe și V. Vasilache
primăvara lui 1934[29] Alhambra record[26] Nu mă uita I.V. N.C. și N.V.[30] Silly Vasiliu
sept. 1934 Alhambritta[26] Adio[31] I.V. N.C. și N.V. Silly Vasiliu
Poveste de amor I.V. indisp. indisp.
nov. 1934[26] Fata șefului de gară
(Alhambra filmează)
[8]
Cântă-mi să uit dragostea I.V. N.C. și N.V. Elena Zamora și
Titi Botez[9]
Noapte bună, Mimi I.V. N.C. și N.V. Titi Botez
S-a dus dragostea V. Vasilache N. Stroe indisp.
Tu, tu, tu I.V. N.C. și N.V. Virginica Popescu
Una-i în întreaga țară I.V. N.C. și N.V. Elena Zamora
Un suflet trudit I.V. N.C. și N.V. C-tin Lungeanu
Vrei să ne-ntâlnim
sâmbătă seară?[32]
I.V. N.C. și N.V. V. Popescu și
C-tin Lungeanu
1935 Alhambra cucerește[33] Am cântat la geam aseară I.V. indisp. indisp.
sept. 1935 O nuntă la Alhambra[9] La fereastra unde
doarme o pisică
I.V. indisp. indisp.
Păcat, fetițo dragă I.V. indisp. indisp.
Yu! e melodia fermecată[26] I.V. indisp. Titi Botez
1936 Alhambruna nebuna Bucureștiul meu iubit[34] I.V. indisp. Silly Vasiliu și Titi Botez
Să nu ne pierdem vremea supărați[33] I.V. indisp. indisp.
sept. 1936[10] 101 Alhambra Melody[12] Decât să ai o fată mare I.V. indisp. indisp.
Fiecare fată are secretul ei I.V. indisp. indisp.
Glasul roților de tren[35] I.V. N.C. și N.V. Agnia Bogoslava-Zirra
Hai acasă, puișor[34] I.V. N.C. și N.V.[36] Silly Vasiliu și Titi Botez
Mai dă-mi o halbă blondă Gerd Wilnow indisp. indisp.
Mi-ai cerut de doi lei floricele I.V. Eugen Mirea indisp.
Te-am înșelat și-mi pare rău I.V. indisp. indisp.
dec. 1936 Marea ducesă de Alhambra[37] Spune-mi unde, când și cum[12] I.V. E. Mirea indisp.
1937 Super Alhambra[38] Ce știi tu ce-i dragostea
(Să vie pompierii)
I.V. N.C. și N.V.[39] Silly Vasiliu
Ionel, Ionelule[40] Claude Romano N.C. și N.V. indisp.
oct. 1937 Expoziția internațională
Alhambra
[2]
Cel mai frumos
tango din lume
I.V. indisp. Mia Boxan și
Iulian Petculescu[24]
Ce-o să zică lumea I.V. indisp. V. Popescu și
C-tin Lungeanu
Hai să-ți arăt
Bucureștiul noaptea
I.V. N.C. și E. Mirea[41] Lulu Nicolau și
C-tin Lungeanu
dec. 1937 Trei valsuri[18] La revedere, Viena I.V.
1938[17] Alhambra Palace[24] Ascultă ce-ți șoptește
la ureche dragostea
I.V. indisp. Lulu Nicolau și
V. Popescu
sept. 1938[14] Constelația
Alhambra
[42]
Habar n-ai tu I.V. E. Mirea și I.V.[43] Maria Tănase
Inelul de logodnă I.V. E. Mirea[36] indisp.
Mi-am pus busuioc în păr I.V. Nicu Kanner[14] / N.V.[44] Maria Tănase
Tango miraj I.V. indisp. indisp.

Discografie[modificare | modificare sursă]

  • Tănase, Maria și Livianu, Dorel (1938). Habar n-ai tu/Fetița mea dragă, Columbia DR 252

Partituri[modificare | modificare sursă]

  • Vasilescu, Ion (1934). Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?, Editura Armonia, București
  • Vasilescu, Ion (1934?). Adio, Editura Armonia, București
  • Vasilescu, Ion (1937). Glasul roților de tren, Editura Țicu I. Eșanu, București
  • Vasilescu, Ion (1939). Mi-am pus busuioc în păr, Editura Țicu I. Eșanu, București

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Frost, op. cit., pag. 60
  2. ^ a b c d Frost, op. cit., pag. 98
  3. ^ a b c Frost, op. cit., pag. 64
  4. ^ Frost, op. cit., pag. 51
  5. ^ Frost, op. cit., pag. 74
  6. ^ Frost, op. cit., pag. 78–80
  7. ^ Sbârcea, op. cit., pag. 265
  8. ^ a b c Frost, op. cit., pag 89–91
  9. ^ a b c Frost, op. cit., pag. 92
  10. ^ a b Cervatiuc, op. cit., pag. 227
  11. ^ Frost, op. cit., pag. 97
  12. ^ a b c Frost, op. cit., pag. 95–97
  13. ^ Tănase și Livianu, Habar n-ai tu
  14. ^ a b c Ghiață, op. cit., pag 42–47
  15. ^ Ghiață, op. cit., pag. 109–110
  16. ^ Frost, op. cit., pag. 108
  17. ^ a b Cervatiuc, op. cit., pag. 254
  18. ^ a b Frost, op. cit., pag. 109
  19. ^ Frost, op. cit., pag. 65
  20. ^ Frost, op. cit., pag. 68
  21. ^ a b Frost, op. cit., pag. 79
  22. ^ Frost, op. cit., pag. 199
  23. ^ Frost, op. cit., pag. 200
  24. ^ a b c Frost, op. cit., pag. 78
  25. ^ a b Frost, op. cit., pag. 74–75
  26. ^ a b c d e Frost, op. cit., pag. 84
  27. ^ Frost, op. cit., pag. 80
  28. ^ Frost, op. cit., pag. 201
  29. ^ Frost, op. cit., pag. 88
  30. ^ Frost, op. cit., pag. 202
  31. ^ Vasilescu, Adio
  32. ^ Vasilescu, Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?
  33. ^ a b Frost, op. cit., pag. 106
  34. ^ a b Frost, op. cit., pag. 54
  35. ^ Vasilescu, Glasul roților de tren
  36. ^ a b Frost, op. cit., pag. 216
  37. ^ Cervatiuc, op. cit., pag. 234
  38. ^ Frost, op. cit., pag. 97–98
  39. ^ Frost, op. cit., pag. 206
  40. ^ Sbârcea, op. cit., pag. 272
  41. ^ Sbârcea, op. cit., pag. 267
  42. ^ Frost, op. cit., pag. 107
  43. ^ Frost, op. cit., pag. 217
  44. ^ Vasilescu, Mi-am pus busuioc în păr

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cervatiuc, Ștefan (2013). Istoria teatrului la Botoșani 1838–1944 (volumul III), Editura Quadrat, Botoșani
  • Frost, Ana (1968). Ion Vasilescu, Editura muzicală a Uniunii compozitorilor din Republica Socialistă România, București
  • Ghiață, Petre și Sachelarie, Clery (1966). Maria Tănase și cîntecul românesc (ediția a II-a), Editura muzicală a Uniunii compozitorilor din R.S.R., București
  • Sbârcea, George (1969). Muza veselă (ediția a II-a), Editura muzicală a Uniunii compozitorilor din R.S.R., București