Ion Talianu
| Ion Talianu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 3 martie 1898 Târgu Ocna, Bacău, România  |
| Decedat | 27 martie 1956 București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Ion Talianu (n. 3 martie 1898, Târgu Ocna – d. 27 martie 1956, București) a fost un actor român de teatru și film, format la școala marilor artiști interbelici. Absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din București în 1921. Nemuritor interpret al rolului Nae Cațavencu în comedia O scrisoare pierdută a lui Ion Luca Caragiale din filmul omonim realizat în 1953.
A decedat în 1956 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.[1]
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul Muncii clasa a II-a (19 aprilie 1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”[2]
- titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (23 ianuarie 1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”[3]
Teatru
[modificare | modificare sursă]- Regele petrece
- Topaze
- Un om de afaceri
- Mielul turbat de Aurel Baranga - rolul: Radu Cristescu
Teatru radiofonic
[modificare | modificare sursă]- O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale - înregistrare din anul 1952
- Hangița de Carlo Goldoni - înregistrare din anul 1952
- Regele petrece de Victor Hugo - înregistrare din anul 1952
- Revizorul de Nikolai Gogol - înregistrare din anul 1953
- Un om de afaceri de Honoré de Balzac - înregistrare din anul 1953
- Ultima oră de Mihail Sebastian - rolul: Brănescu, ministrul Instrucțiunii publice. Înregistrare din anul 1953
- Topaze de Marcel Pagnol - înregistrare din anul 1955
- Plicul de Liviu Rebreanu - înregistrare din anul 1955
Filmografie
[modificare | modificare sursă]- Răsună valea (1949)
- Mitrea Cocor (1952)
- O scrisoare pierdută (1954) - Cațavencu
- Răsare soarele (1954)
- Afacerea Protar (1956) - Agopian
- Pe răspunderea mea (1956) - maestrul Cristian
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 266.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 74 din 19 aprilie 1952 pentru decorarea cu „Ordinul Muncii” și „Medalia Muncii” a unor artiști și tehnicieni dela Teatrele Dramatice din București și provincie, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul IV, nr. 20, marți 22 aprilie 1952, p. 168.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 43 din 23 ianuarie 1953 privind acordarea titlurilor de Artist al Poporului din Republica Populară Română, Artist Emerit al Republicii Populare Române și Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română și pentru conferirea Ordinului Muncii și Medaliei Muncii unor artiști și tehnicieni dela Teatrul Național „L L. Caragiale” din București, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 3, 26 ianuarie 1953, pp. 8–9.