Tancred Constantinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tancred Constantinescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania (1948-1952).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
matematician Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Deputaților a României Modificați la Wikidata
Senator Modificați la Wikidata

Tancred Constantinescu (n. 18 mai 1878, Cahul – d. 14 mai 1951, Sighetu Marmației) a fost un om politic, matematician și inginer român, care a îndeplinit funcția de ministru al Industriei și Comerțului în Guvernul Ion I.C. Brătianu (6) (30 octombrie 1923 - 29 martie 1926).

A fost membru în conducerea P.N.L., deputat și senator, în câteva legislaturi, director general al CFR, Secretar general la Ministerul Comerțului și Industriei, apoi ministru (1923-1926)[1].

Pe baza prevederilor Constituției țării, din 1923, în 1924, a fost adoptată Legea minelor, cunoscută sub denumirea de „Legea Tancred Constantinescu”. Politica minieră, concretizată în această lege, a urmărit, după cum arăta autorul ei, înfăptuirea următoarelor scopuri:[2]

  1. O cât mai bună valorificare a zăcămintelor miniere.
  2. Dezvoltarea economiei naționale prin întărirea și armonizarea tuturor factorilor producției naționale, cât și asigurarea conservării lor.
  3. Apărarea intereselor economiei naționale pe piața internațională.

Ca matematician, a fost printre cei care au fondat Gazeta Matematică. A ajutat mult apariția acestei reviste, pe care a subvenționt-o și a cedat din partea Căilor Ferate (al căror director general era), terenul pe care s-a construit în 1934 clădirea “Casa Gazetei Matematice”. A avut câteva contribuții notabile în matematică: Asupra arcelor de parabolă și arcelor de cerc (1899); Câteva proprietăți ale normalelor la parabolă (1895); Asupra cercurilor înscrise și exînscrise în triunghiurile înscrise și circumscrise unei parabole (1901), precum și alte multe publicații până în anul 1945[3].

În primăvara anului 1950, autoritățile comuniste au redactat un tabel cuprinzând „foști miniștri începând din anul 1918 până la 6 Martie propuși pentru arestare”. Conform tabelului, vina lui Tancred Constantinescu era următoarea: „era mare acționar la Drajna, împreună cu Stelian Popescu. Era imoral. Element dușmănos regimului actual”[4]. Ca urmare, a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950 și a murit în Închisoarea de la Sighet, la 14 ianuarie 1951[1].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Procesul comunismului
  2. ^ Prevederi ale constituțiilor României referitoare la proprietatea și exploatarea bogățiilor subsolului țării
  3. ^ Dicționar enciclopedic al matematicienilor
  4. ^ Memoria închisorii Sighet