Studio 54
| Studio 54 | |
 | |
| Înființat |  |
|---|---|
| Locația | Manhattan Statele Unite ale Americii |
| Capacitate | 1.006[1] |
| Arhitect | Eugene De Rosa[*][1] |
| Proprietar | Roundabout Theatre Company[*] Steve Rubell[*] Ian Schrager[*] CBS |
| Site | site web oficial |
Modifică text  | |
Studio 54 este un teatru de pe Broadway și fost club de noapte, situat pe strada 254 West 54th Street, în cartierul Midtown Manhattan din New York City. Administrat de Roundabout Theatre Company, Studio 54 dispune de 1.006 locuri, pe două niveluri. Teatrul a fost proiectat de Eugene De Rosa pentru producătorul Fortune Gallo și a fost deschis în 1927, sub numele de Gallo Opera House. Actualul teatru de pe Broadway poartă numele unui club de noapte situat în aceeași locație, fondat de Steve Rubell și Ian Schrager, care a funcționat în spațiul teatrului între anii 1970 și 1980.
Schrager și Rubell au preluat conducerea localului în 1976, păstrând o mare parte din fostul echipament teatral și de radiodifuziune, și transformându-l în club de noapte.[2] Clubul a fost deschis la 26 aprilie 1977, la apogeul tendințelor disco, și a devenit rapid foarte popular. Studio 54 s-a remarcat prin listele de invitați celebri, politicile de intrare restrictive și subiective, evenimentele extravagante, consumul de droguri și activitățile sexuale fățișe.
Clubul lui Schrager și Rubell a avut o scurtă durată de viață și a provocat multe controverse, fiind închis la începutul anului 1980, după ce bărbații au fost condamnați pentru evaziune fiscală.[3][4] Mark Fleischman a operat o versiune redusă a clubului din 1981 până în 1986, după care a continuat să funcționeze sub o nouă conducere timp de încă trei ani. Spațiul din Studio 54 a găzduit clubul rock Ritz din 1989 până în 1993, apoi barul Cabaret Royale din 1994 până în 1996.
Era disco
[modificare | modificare sursă]
Studio 54 a fost deschis la apogeul dansului și muzicii disco.[5][6] Popularitatea sa a crescut rapid, mai ales după publicarea unei fotografii de largă circulație care o arăta în club pe Bianca Jagger, soția lui Mick Jagger, călare pe un cal alb.[7][8] În luna următoare deschiderii, clubul a servit în medie 2.000 de clienți pe seară, deși era deschis doar de marți până sâmbătă. Până în august 1977, clubul devenise atât de frecventat încât Rubell și Schrager se gândeau să deschidă cluburi de noapte similare în Los Angeles și Londra.[9][10] În cele din urmă, Rubell a ales să nu deschidă discoteci asemănătoare în întreaga lume, spunând: „Sunt foarte precaut să protejez numele și să nu-l ieftinesc.”[11] În noiembrie 1977, Dan Dorfman de la New York Magazine l-a citat pe Rubell spunând că „doar Mafia a făcut mai mulți bani” decât Studio 54,[12] care a câștigat 7 milioane de dolari în primul an de funcționare.[13]
În general, clubul se deschidea la ora 22:00, cu o aglomerație maximă la miezul nopții; barul se închidea la ora 4 dimineața, iar restul clubului rămânea deschis până la ora 6 dimineața. Potrivit lui Rubell, marea majoritate a oaspeților clubului nu erau celebrități, ci, mai degrabă, membri ai publicului care voiau doar să danseze.[14] The Washington Post scria în noiembrie 1977 că discoteca atrăgea „un amestec de punkeri, coafeze, persoane din mediul social și suburban”.[15] Andy Warhol, un oaspete obișnuit al Studio 54, a spus că discoteca era „o dictatură la ușă, dar o democrație pe ringul de dans”.[16] Studio 54 a aplicat o interdicție de fotografiere pentru a proteja intimitatea oaspeților, dar unele imagini au fost totuși publicate, inclusiv o imagine de largă circulație a primei doamne canadiene Margaret Trudeau fără lenjerie intimă.[17]
Invitați notabili
[modificare | modificare sursă]
.jpg)
.jpg)
_%E2%80%93_LOC.jpg)
- Bella Abzug[18]
- Woody Allen[18]
- Mihail Barîșnikov[19]
- John Belushi[20]
- Leonard Bernstein[21]
- Jacqueline Bisset[19]
- David Bowie[22]
- Truman Capote[18]
- Gia Carangi[23]
- Allan Carr[24]
- Cher[19]
- Pat Cleveland[25]
- Roy Cohn[26]
- Salvador Dalí[27]
- Divine[28]
- Faye Dunaway[29]
- Doris Duke[18]
- Farrah Fawcett[22]
- Ric Flair[30]
- Betty Ford[31]
- Tom Ford[32]
- Diane von Fürstenberg[33]
- Richard Gallo
- David Geffen[34]
- Martha Graham[31][25]
- Richard Gere[35]
- Jerry Hall[36]
- Halston[33][31]
- Victor Hugo[36]
- Anjelica Huston[37]
- Debbie Harry[36]
- Margaux Hemingway[19]
- Tommy Hilfiger[38]
- Lauren Hutton[18]
- Michael Jackson[36]
- Bianca Jagger[36][19]
- Mick Jagger[36]
- Rick James[30]
- Bruce Jenner[24]
- Elton John
- Grace Jones[36]
- Tom Jones[39]
- Jacqueline Kennedy Onassis[30]
- Eartha Kitt[39]
- Calvin Klein[36]
- Karl Lagerfeld[19]
- Timothy Leary[39]
- Fran Lebowitz[40]
- John Lennon[41]
- Lorna Luft[19]
- George Michael[22]
- Bette Midler[39]
- Liza Minnelli[19][31]
- Freddie Mercury[30]
- Jack Nicholson[37]
- Al Pacino[30]
- Dolly Parton[19]
- Paloma Picasso[42]
- Richard Pryor[39]
- Gilda Radner[43]
- Lou Reed[30]
- Geraldo Rivera[44][45]
- Diana Ross[19]
- Brooke Shields[36][46]
- Frank Sinatra
- Sylvester Stallone[19]
- Paul Stanley[19]
- Percy Sutton
- Tallulah[47][48]
- Elizabeth Taylor[36][19][31]
- John Travolta[36]
- Margaret Trudeau[39]
- Donald și Ivana Trump[19]
- Tina Turner[36]
- Valentino[42]
- Diana Vreeland[28]
- Andy Warhol
- Robin Williams[39]
Moștenire
[modificare | modificare sursă]Clubul de noapte a fost subiectul mai multor lucrări din media. Originalul Studio 54 a fost prezentat în filmul dramatic 54 din 1998.[49][50] Studio 54, un documentar de 98 de minute realizat de Matt Tyrnauer și lansat în 2018,[51] include imagini inedite ale clubului și interviuri cu Ian Schrager.[52] În plus, cel de-al patrulea sezon al serialului de televiziune American Crime Story, anunțat în 2021, se concentrează asupra clubului în anii 1970.[53] De asemenea, au fost scrise mai multe cărți despre clubul de noapte. Scriitorul Anthony Haden-Guest a publicat o carte despre Studio 54 și subcultura disco în 1997, iar Mark Fleischman și-a publicat memoriile Inside Studio 54 în octombrie 2017.[54] Schrager a publicat și el o carte în 2018, Studio 54, cu imagini din club.
Studio 54 a inspirat, de asemenea, numele și conceptul general al seriei de concerte Studio 2054 a cântăreței și compozitoarei Dua Lipa, în 2020.[55]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Internet Broadway Database
- ^ Haden-Guest 1997, p. 32.
- ^ „Studio 54 owners admit tax evasion”. The Miami News. Associated Press. . p. 12A.[nefuncțională]
- ^ „The City; 2 Studio 54 Owners Admit Tax Evasion Wrong Man Shot By Officer in Holdup State Guard Held In Shooting at Bar Drug Program Audit”. The New York Times (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Colacello, Bob (). „The Seventies: Anything Went”. Vanity Fair. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Dowd, Vincent (). „Studio 54: 'The best party of your life'”. BBC News Online. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Haden-Guest 1997, p. 50.
- ^ Dool, Steve (). „Studio 54: The disco playground where sex and glamour reigned – CNN Style”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Discos: Studio 54 Looking To L.A. And London”. The Billboard. Vol. 89 nr. 32. . p. 49.
- ^ Haden-Guest 1997, p. 127.
- ^ Segell, Michael (). „Studio 54: Steve Rubell's disco Disneyland”. Rolling Stone. Nr. 289. p. 44-45.
- ^ Haden-Guest 1997, p. 77.
- ^ Flint, Peter B. (). „Steve Rubell, Studio 54's Creator And a 'Pasha of Disco', Dies at 45”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Hanson, Kitty (). „The hot spots and cool scenes”. New York Daily News. p. 69. Arhivat din original la . Accesat în – via newspapers.com.
- ^ Hyde, Nina S. (). „Comings and Goings at Studio 54: Fashion Notes”. The Washington Post. p. 135.
- ^ Light, Alan (). „A History of Studio 54, This Time Told by the Quiet Partner”. The New York Times (în engleză). Accesat în .
- ^ Haden-Guest 1997, p. 124.
- ^ a b c d e Robinson, Katie (). „25 Incredible Photos of Celebrities Partying at Studio 54, photo of Woody Allen and Michael Jackson”. Town & Country. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j k l m n Runtagh, Jordan (). „Studio 54: 10 Wild Stories From Club's Debauched Heyday”. Rolling Stone. Arhivat din original la . Accesat în . (citing Haden-Guest 1997. )
- ^ „Studio 54 owner looks back at partying with Rick James and others in new book”. New York Daily News. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Cooper, Leonie (). „On Studio 54's 40th birthday check out these incredible photos of the disco paradise”. NME. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c Valenti, Lauren (). „Glitter, Gold And Sequins Galore: The 20 Most Iconic Looks From Studio 54”. British Vogue. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Gia's Life: Not a Model Success Story : Movies: Paramount has bought rights to the book on the glamour girl's life. But handling the sensitive subject of a gay heroin addict who died of AIDS is bogging down the project”. Los Angeles Times. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Hofler, Robert (). Party Animals: A Hollywood Tale of Sex, Drugs, and Rock 'n' Roll Starring the Fabulous Allan Carr. Hachette. p. 119. ISBN 9780306818943.
- ^ a b Feitelberg, Rosemary (). „Behind the Studio 54 Door”. Women's Wear Daily. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Wayne Barrett (). „The Birthday Boy: Roy Cohn is 52 at 54”. The Village Voice. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Alice Cooper Remembers His Encounter with Salvador Dalí”. AnotherMan. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Morley, Paul (). „Disco years: Studio 54 and New York City in the 70s”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Glasser, Joyce (). „A riveting biopic of the legendary NYC disco club”. Mature Times. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f Hooton, Christopher (). „Studio 54: 15 things we learned about the hedonists' mecca from the new documentary”. The Independent. Arhivat din original
la . Accesat în .
- ^ a b c d e Platzer, Robin (). „Party at Studio 54 with Betty Ford May 21, 1979”. Northwest Indiana Times. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Dowd, Maureen (). „Tom Ford, Fragrant Vegan Vampire”. The New York Times (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Cochrane, Lauren (). „Cher, Grace Jones and zipless dresses: why Studio 54 still defines dancefloor dressing”. the Guardian. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Colacello, Bob (). „Why Studio 54 Still Lives on in Our Imaginations”. Vanity Fair. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „10 things we learned watching Studio 54”. British GQ. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j k l Persson, Hasse; Loughran, Kim (). Studio 54. Stockholm, Sweden. ISBN 978-91-7126-329-2. OCLC 898424693.
- ^ a b „Studio 54's Cast List: A Who's Who of the 1970s Nightlife Circuit”. Vanity Fair. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Burke, Monte (). „Going Bankrupt At Age 25 Changed Tommy Hilfiger's Life—For The Better”. Forbes. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f g Wild, Chris (). „Studio 54: The Star-Magnet of the 1970s”. Mashable. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Aletti, Vince (). „Fran Lebowitz Doesn't Dance Anymore”. The Paris Review. Arhivat din original la . Accesat în ; originally in The Village Voice, March 20, 1990.
- ^ Eckardt, Stephanie (). „That Time Andy Warhol Kissed John Lennon, and More Studio 54-Era Snapshots”. W Magazine. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Dool, Steve (). „Disco and debauchery inside Studio 54”. CNN Style. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „One Night at Studio 54”. Vintage Everyday. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Gleick, Elizabeth (). „Geraldo Rivera”. People. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Geraldo's Last Laugh”. New York. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Brooke Shields”. Late Night with Jimmy Fallon (Interviu). NBC. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Interview: Tallulah”. Red Bull Music Academy Daily. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „DJ Tallulah”. The Times. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Lattanzio, Ryan (). „How '54: The Director's Cut' Was Resurrected From 1998 Disaster to New Gay Cult Classic”. IndieWire. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Jordan, Louis (). „54 Bombed in 1998. Now It's Been Resurrected as a Cult Gay Classic”. Vulture. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Lang, Brent (). „Studio 54 Sells to Zeitgeist Films and Kino Lorber (Exclusive)”. Variety. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Kenny, Glenn (). „Review: Against the Odds, Studio 54 Sheds Light on the Club”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Turchiano, Danielle (). „FX Orders American Love Story and American Sports Story Anthologies, Has Studio 54: American Crime Story Officially in Development”. Variety. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Fleischman, Mark; Chatman, Denise; Fleischman, Mimi (). „'Inside Studio 54' Takes You Behind The Velvet Rope, And Into Some Dark Corners”. NPR.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Dua Lipa: Studio 2054 live stream review – perfect escapist pop”. The Guardian. . Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Studio 54 la Wikimedia Commons- Roundabout Theatre at Studio 54
| |||||||
