Sparassidaceae

Sparassidaceae
	Sparassis crispa (creasta cocoșului)
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Diviziune:	Basidiomycota
Clasă:	Agaricomycetes
Ordin:	Polyporales
Familie:	Sparassidaceae; Herter (1910)
Genul tip
	Sparassis; Fr. (1819)
	Modifică text

Sparassidaceae Wilhelm Herter, 1910), este o familie mică de ciuperci preponderent parazitare, unele dintre ele și cu însușiri saprofite, din încrengătura Basidiomycota, clasa Agaricomycetes și ordinul Polyporales.^[1] Conform Mycobank (24 iulie 2019), familia constă din 2 genuri cu 13^[2] sau după Index Fungorum din 9 specii.^[3] Tip de gen este Sparassis.

Numele generic este derivat din cuvântul de limba greacă veche (greacă veche σπαρασσω=rupt, sfâșiat, smucit),^[4] datorită aspectului general.

Taxonomie

Micologul german Wilhelm Herter (1884-1958) a determinat această familie de ciuperci sub numele valabil până în prezent (2020) în volumul 6 al jurnalului botanic Kryptogamen-Flora der Mark Brandenburg din 1910.^[5] Încercări de redenumire nu au fost făcute.

Descriere

Corpul fructifer: poate să atingă un diametru de peste 30 cm, format dintr-o mulțime de ramuri turtite, subțiri până late, ondulate și răsucite. Ambele părți sunt acoperite cu un strat himenial. Coloritul tinde între albui, gălbui, ocru-portocaliu și roșiatic, arătând la bătrânețe margini brune.
Sporii: sunt ovoidali, hialini (translucizi), netezi și albi.
Piciorul: este aproape mereu adânc înfipt în lemn, ramificându-se puternic și terminând în încrucișări cărnoase, turtite și îndoite, dense precum zburlite și sinuate. Partea vizibilă, este scurtă, cilindrică sau boantă, globuloasă și de consistență fibroasă. Coloritul exterior seamănă preponderent cu cel al corpului fructifer.
Carnea: este albicioasă, moale și ceva elastică, cea a piciorului mai tare, asemănătoare cauciucului. Ciupercile au un miros amintind de zbârciogi și tineri un gust savuros. Bătrâni miros neplăcut și pot să devină ceva amari.^[6]^[7]^[8]

Sistematică

Despre numărul speciilor conținute în genul Sparassis se mai discută aparent. Astfel Mycobank cunoaște cel puțin 13 specii,^[9] pe când Index Fungorum doar 9, văzând de exemplu specia Sparassis herbstii drept sinonim al Sparassis spathulata, Sparassis radicata și Sparassis ramosa al Sparassis crispa sau Sparassis laminosa și Sparassis nemecii al Sparassis brevipes.^[10] Sparassis tremelloides a fost trecut la genul Tremella (Tremella tremelloides)^[11]

Botanista și micologa rusă Sophia Ruvimovna Schwartzman (1912-1975) a descris noul gen Sparassiella în 1964.^[12]

Genul Masseeola, descris de micologul german Otto Kuntze în 1891,^[13] a fost transferat la genul Sparassis drept sinonim.^[14]

Familia cunoaște adică 2 genuri:

Sparassis Fr. (1819) cu 9 sau 13 specii
Sparassiella S.R.Schwartzman (1964) cu 1 specie, Sparassiella longistipitata, găsită în Kazahstan pe lemn mort de Pinus sylvestris (pin de pădure)^[12]^[15]

Specii ale familiei în imagini (selecție)

S. americana
S. brevipes
S. crispa
S. nemecii
S. spathulata

Valorificare

Mulți din bureții familiei penetrează rădăcinile arborilor, exploatând sucul acelora, producând un putregai roșiatic al lemnului de brad, carpen, molid, pin sau stejar.^[16]

Toate speciile ale genului sunt foarte gustoase și pot fi pregătite în moduri diferite, dar numai în stadiu mai tânăr.^[17]^[18]

Unele specii pot fi cultivate, astfel de exemplu S. brevipes precum S. crispa.^[19]

Note

^ Index Fungorum 1
^ Mycobank 1
^ Index Fungorum 2
^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches Wörterbuch für den Schulgebrauch”, vol. 2, Editura Henning’sche Buchhandlung, Erfurt și Gotha, 1829, p. 441
^ Wilhelm Herter: „Autobasidiomycetes”, în: „Kryptogamen-Flora der Mark Brandenburg”, vol. 6, nr. 1, Berlin 1910, p. 167
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 51, 552-553, ISBN 3-405-11774-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 620-621, ISBN 3-405-12081-0
^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 470-471, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Mycobank 2
^ Index Fungorum 2
^ Mycobank 3
^ ^a ^b S. R. Schwartzman: S.R.Schwartzman (1912-1975), Флора Споровых Растений Казахстана (Flora plantelor sporifere din Kazahstan), vol. 4, Alma Ata 1964, p. 159
^ O. Kuntze: „Masseeola, genus”, „Revisio generum plantarum”, vol. 2, Editura Arthur Felix, Leipzig 1891, p. 859
^ William Light & Mary Woehrel: „Clarification of the Nomenclatural Confusion of the Genus Sparassis”
^ http://www.indexfungorum.org/Names/NamesRecord.asp?RecordID=339361 Index Fungorum 3]
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 217-218, 220, ISBN 3-426-00312-0
^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 121-124 ISDN 3-453-40334-7
^ Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 120-121
^ Pilzforum

Bibliografie

Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Materiale media legate de Sparassidaceae la Wikimedia Commons

[1] Index Fungorum 1

[2] Mycobank 1

[3] Index Fungorum 2

[4] Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches Wörterbuch für den Schulgebrauch”, vol. 2, Editura Henning’sche Buchhandlung, Erfurt și Gotha, 1829, p. 441

[5] Wilhelm Herter: „Autobasidiomycetes”, în: „Kryptogamen-Flora der Mark Brandenburg”, vol. 6, nr. 1, Berlin 1910, p. 167

[6] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 51, 552-553, ISBN 3-405-11774-7

[7] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 620-621, ISBN 3-405-12081-0

[8] Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 470-471, ISBN 978-3-440-14530-2

[9] Mycobank 2

[10] Index Fungorum 2

[11] Mycobank 3

[Schwartzman-12] S. R. Schwartzman: S.R.Schwartzman (1912-1975), Флора Споровых Растений Казахстана (Flora plantelor sporifere din Kazahstan), vol. 4, Alma Ata 1964, p. 159

[13] O. Kuntze: „Masseeola, genus”, „Revisio generum plantarum”, vol. 2, Editura Arthur Felix, Leipzig 1891, p. 859

[14] William Light & Mary Woehrel: „Clarification of the Nomenclatural Confusion of the Genus Sparassis”

[15] ttp://www.indexfungorum.org/Names/NamesRecord.asp?RecordID=339361 Index Fungorum 3]

[16] Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 217-218, 220, ISBN 3-426-00312-0

[17] Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 121-124 ISDN 3-453-40334-7

[18] Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 120-121

[19] Pilzforum

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]