Sindromul Asperger

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sindromul Asperger
Specialitate psihiatrie,neurologie
Clasificare și resurse externe
ICD-10 F84.5
ICD-9-CM 299.80
OMIM 608638
DiseasesDB 31268
MedlinePlus 001549
eMedicine ped/147
Patient UK Sindromul Asperger
MeSH F03.550.325.100

Sindromul Asperger (în engleză Asperger's Syndrome) este o tulburare comportamentală din spectrul autistic. Mai este cunoscut sub denumirea de Autism Inalt Funcțional.

Studiile indică faptul că între 0,2% și 0,4% (1/500 la 1/250) dintre copii de vârstă școlară suferă de acest sindrom.[necesită citare] Sindromul Asperger începe în copilărie și durează de regulă până la maturitate. Sindromul Asperger afectează mai mulți băieți decât fete.[necesită citare]

Cauze[modificare | modificare sursă]

Cauzele sindromului Asperger nu sunt încă cunoscute. Cauza cea mai probabilă este genetică.[necesită citare]

Simptome[modificare | modificare sursă]

Sindromul Asperger se caracterizează prin comportament repetitiv care afectează capacitatea de a comunica.

Diagnosticul[modificare | modificare sursă]

Medicii pot stabili diagnosticul sindromului Asperger la copil atunci când cel puțin 3 din 4 simptome sunt îndeplinite:

  • incapacitatea de a înțelege cum cred alții și de a se transpune în situația altor persoane.
  • incapacitatea de a înțelege limbajul non-verbal, "ceea ce nu este spus" și de a "citi printre rânduri".
  • vorbire întârziată, vocabular sărac
  • comportament repetitiv

Copiii cu sindrom Asperger sunt supradotați intelectual (IQ peste 130) și de foarte multe ori excelează în domenii ale științelor exacte sau artelor (cu precădere în muzică, desen, artă fotografică).

Diagnosticul de sindrom Asperger poate fi stabilit unui copil numai de către un specialist, însă întotdeauna, din bateria de teste, trebuie să facă parte un test IQ (de regulă Matricele Progresive Raven)

Tratamentul[modificare | modificare sursă]

  • crearea unui mediu potrivit (inclusiv de educație și terapie) și axarea educației pe domeniul în care subiectul excelează.
  • medicație (în special anxiolitice)
  • psihoterapie (psihoterapie comportamentală).

Tratamentul trebuie să fie individual.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]