Sindromul Down

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sindrom Down)
Salt la: Navigare, căutare
Sindrom Down
Specialitate Genetică medicală
Clasificare și resurse externe
OMIM 190685
DiseasesDB 3898
MedlinePlus 000997
Patient UK Sindromul Down
Copil cu Sindrom Down

Sindromul Down (trisomia 21) reprezintă cea mai comună cauză genetică de retard mental blând și moderat ( maladie prezentă la copil încă din momentul conceperii), cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar. Cromozomii sunt structuri cromatinice microscopice prezente în aproape fiecare celulă componentă a țesuturilor organismului uman. Ei poartă planul tuturor caracteristicilor pe care le moștenim. Acest plan este purtat sub forma unui mesaj codat, prezent în acidul deoxiribonucleic (ADN). La om există 23 de perechi de cromozomi în fiecare celulă, dintre care 22 perechi de autozomi și o pereche de heterosomi ( cromozomii de sex, X și Y). Un set de 23 de cromozomi se moștenește de la tată iar celălalt set este primit de la mamă.

În 1959, geneticianul de origine franceză, profesorul Jérôme Lejeune, a descoperit că sindromul Down este cauzat de prezența unui cromozom 21 în plus, rezultând astfel un număr total de 47 de cromozomi.

Un „sindrom” reprezintă o corelație de semne și simptome. Denumirea „Down” provine de la medicul englez, John Langdon Haydon Down, primul care a descris acest sindrom în anul 1866, cu aproximativ 100 de ani înainte ca acest cromozom suplimentar să fie descoperit. În fiecare zi, în Regatul Unit al Marii Britanii se nasc între unul și doi copii cu sindrom Down, situație în care incidența acestui sindrom este de 1/1000 de nou-născuți. În România nu există o statistică, dar având în vedere faptul că la nivel mondial incidența este de aproximativ 1-800 nașteri, se poate estima că sunt în jur de 30.000 de persoane care suferă de trisomie 21.

Toate persoanele cu Sindrom Down prezintă un anumit grad de dificultate de învățare (retard mental blând sau moderat). Gradul de dizabilitate diferă de la o persoană la alta și este dificil de apreciat în momentul nașterii.

Cauze[modificare | modificare sursă]

Sindromul Down este produs de trisomia cromozomului 21, iar regiunea critică afectată este 21q22 (numită și DSCR-Down Syndrome Critical Region= Regiune Critică a Sindomului Down = RCSD).

Analiza citogenetică poate evidenția mai multe variante: trisomia 21 liber - omogenă, trisomia 21 cu translocație Robertsoniană (14;21), trisomia 21 segmentară si trisomie 21 cu mozaicism.

Trisomia 21 liber-omogenă apare în 92-95% dintre cazurile de sindrom Down și constă în prezența unui cromozom 21 suplimentar în toate celulele somatice ale organismului. Se produce prin nondisjuncție maternă, în special în meioza I.

Trisomia 21 cu mozaicism apare în 2-3% dintre cazuri și se caracterizează prin prezența a doua linii celulare distincte genetic, una cu 46 de cromozomi și o alta cu 47 de cromozomi, ce conține și un cromozom suplimentar 21. Acest tip de trisomie apare prin nondisjuncție postzigotică sau, extrem de rar, prin pierderea unui cromozom 21 într-o proporție dintre celulele unui embrion trisomic.

Simptomatologie[modificare | modificare sursă]

De obicei sindromul Down este diagnosticat clinic în perioada neonatală sau la sugar, datorită dismorfiilor evocatoare care, deși variază la diferiți pacienți, realizează un aspect fenotipic caracteristic (1). Nou-născutul cu trisomie 21 are talia și greutatea sub limita normală corespunzătoare vârstei, hipotonie musculară, hiperextensibilitate articulară și reflex Moro redus sau absent, reflexul rotulian este slab. Nou-născutul prezintă craniul mic și rotund (brahicefalic), cu occiput aplatizat și fontanele largi care se vor închide cu întârziere. Fața este rotundă, iar profilu feței este plat din cauza hipoplaziei oaselor proprii ale nasului, iar fruntea este bombată. Fantele palpebrale sunt orientate oblic, în sus și în afară. Aproximativ jumătate dintre pacienți prezintă epicantus. Toți nou-născuții cu sindrom Down trebuie examinați de către un specialist pentru depistarea cataractei congenitale și a altor anomalii oculare (strabism convergent, blefarite, nistagmus, opacifierea cristalinului) (2). Irisul poate avea un aspect pătat (petele Brushfield). Aceste pete Brushfield sunt mici, albicioase,rotunde sau neregulate și se dispun ca o coroană la joncțiunea treimii mijlocii cu treimea externă a irisului.Urechile sunt mai jos inserate, mici, rotunde și displazice. Helixul are un aspect rulat, iar antehelixul este proeminent (3). Conductul auditiv este mic, iar hipoacuzia și surditatea poate afecta 50% din pacienți cu sindrom Down, la orice vârstă (4). Gura este mică, deschisă, cu protruzie linguală. Limba este mare (macroglosie relativă) brăzdată de șanțuri (limbă plicaturată, scrotală). Bolta palatină este înaltă și îngustă. Gâtul este scurt, gros, cu exces de piele pe ceafă. Mâinile sunt scurte și late cu deget V ce poate prezenta brahidactilie sau clinodactilie (încurbare) și cu un singur pliu de flexie palmară (pliu simian). Spațiul interdigital I de la picior este mult mai larg comparativ cu normalul. Toracele poate fi în pâlnie, cu mameloane aplatizate și cifoză dorso-lombară. Aproximativ 40-50% dintre copiii cu sindrom Down prezintă malformații congenitale cardiovasculare. Dintre acești copii 30-40% pot prezenta defect septal atrioventricular complet (5,6). O altă malformație congenitală cardiovasculară care poate sa apară este reprezentată de canalul atrioventricular comun. Pot fi prezente și anomalii digestive ca de exemplu atrezie duodenală, stenoză duodenală, hernie ombilicală și pancreas inelar. Pacienții cu sindrom Down prezintă retard mental care poate varia de la blând la moderat. Coeficientul de inteligență poate să scadă după primii ani de viață.

Sindromul Down apare la tot mai mulți copii, peste tot în lume, cu preponderență în Occident, unde vârsta la care femeile fac copii este tot mai înaintată[1]. Frecvența bolii crește simultan cu varsta mamei (peste 35 de ani). În lume, unul din opt sute de copii se naște cu acest sindrom[2].Numărul total al celor afectați la nivel global este estimat la 40-50 de milioane[2].În anul 2006, în România existau peste 35.000 de astfel de persoane[2].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Covic, Dragoș Ștefănescu, Ionel Sandovici-Genetică Medicală; Editura Polirom; 2004; p. 332-333.
  • Rahi JS, Williams C, Bedford H, Elliman D. (2001). Screening and surveillance for ophthalmic disorders and visual deficits in children in the United Kingdom. British Journal of Ophthalmology.85.257-259
  • Corneliu D. Olinici-Citogenetică Clinică; Editura Dacia Cluj-Napoca;1983; p. 214-215.
  • Cunningham, C., McArthur, K., (1981) Hearing loss and treatment in young Down’s syndrome children. Child: care, health and development. 7 : 357-374.
  • Tubman.,TRJ., Shields, MD., Craig,BQ., Mulholland, HC., Nevin, NC., (1991) Congenital heart disease in Down's syndrome; Two year prospective early screening study. BMJ;302 : 1425-1427.
  • Frid, C., Drott, P., Lundell, B., Rasmussen, F., Anneren,G. (1999). Mortality in Down’s syndrome in relation to congenital malformations. J.Int.Disab.Res. 43.3.234-241

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decontați analizele pentru sindromul Down prin asigurări!, 30 Septembrie 2011, Carmen Gavrilă, Radio România, evz.ro, accesat la 25 decembrie 2011
  2. ^ a b c 35.000 de romani au sindromul Down, 22 Martie 2006, evz.ro, accesat la 29 mai 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sindrom Down