Sinagoga Mare din Sibiu

Sinagoga Mare din Sibiu este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Sibiu, localizat pe Str. Constituției nr. 19. Ea a fost construită între anii 1898-1899, în stil eclectic.

Sinagoga Mare din Sibiu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-B-12071. ^[1]

Istoric

Până în secolul al XIX-lea, evreilor din Transilvania le era interzisă locuirea în orașele țării. Prin Rescriptul din 4 iulie 1781 al împăratului Iosif al II-lea s-a permis stabilirea evreilor numai în orașul Alba Iulia, cu condiția ca acei evrei să se fi născut în Transilvania sau să se fi aflat aici de cel puțin 30 de ani. Oficial nu locuia nici un evreu în Sibiu, dar unii evrei au închiriat totuși locuințe la periferie.

Stabilirea evreilor în Sibiu a avut loc cu puțin înainte de anul 1850, primul evreu care a primit dreptul de a se așeza în localitate fiind J. Aron Din Bödön, la 31 iulie 1845. După această dată, evreii au venit în număr mare în oraș. Cu toate acestea, locuitorii sași ai Sibiului s-au opus stabilirii aici a evreilor, după cum s-a scris într-un articol publicat în 1850 în ziarul „Siebenbürger Bote”: „Nu avem nevoie de adaosul unei viitoare populații evreiești nici în Sibiu, nici altundeva în ținutul săsesc. S-ar putea să sune foarte neliberal; dar avem motive întemeiate pentru aceasta. Bunăstarea agricultorului sas, ce era dominată înainte de jaful maghiar, se întemeiază nu numai pe hărnicia și spiritul de economie a acestuia, ci și pe interdicția legală a stabilirii evreilor pe pământ săsesc. În întreaga Transilvanie există puțini evrei (între 3 – 4.000), deoarece legea numește doar puține localități în care li se permite evreilor să locuiască; Sibiul nu este printre ele!”. ^[2]

Primul cimitir evreiesc a fost deschis la 1 iulie 1855 în cartierul Lazaret, funcționând acolo până la începutul secolului al XX-lea. ^[3] Cimitirul evreiesc a fost mutat apoi în noul cimitir orășenesc de lângă Dumbrava Sibiului, care a fost deschis în 1907.

Sinagoga Mare din Sibiu a fost edificată între anii 1898-1899. Odată obținute sumele de bani necesare pentru construirea unui edificiu propriu, președintele comunității evreilor din Sibiu, Josef Schwartz, l-a însărcinat pe arhitectul ungur Ferenc Szalay să construiască sinagoga, dându-i ca termen de recepție începutul Sărbătorilor Mari din 1899. ^[4]

În perioada interbelică, numărul evreilor din Sibiu a rămas relativ constant: ^[5]

după Unirea Transilvaniei cu România, în 1920 erau 1.248 evrei, reprezentând o pondere de 3,88% din populația de 32.156 locuitori ai orașului. Dintre aceștia, 1.238 erau de religie mozaică.
după datele Recensământului din 1930, în Sibiu locuiau 1.308 evrei, adică 2,7% din populația de 49.345 locuitori.

După cel de-al Doilea Război Mondial, numărul evreilor din Sibiu crescuse în principal ca urmare a migrării din alte localități mai mici, precum și din localitățile ocupate de maghiari, prin Dictatul de la Viena, în nord-vestul Transilvaniei. După datele provenind din arhivele Primăriei orașului Sibiu, în noiembrie 1945 locuiau în oraș 1.708 evrei, pentru ca în 1949 numărul evreilor să fie de 1.900.

În perioada regimului comunist (1948-1990), numărul evreilor din Sibiu a scăzut constant în principal ca urmare a emigrărilor în Israel. Comunitatea evreiască din Sibiu număra 762 membri în 1956, pentru ca zece ani mai târziu (în 1966) să fie doar 211 evrei în oraș. În timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu s-a propus demolarea sinagogii din Sibiu, salvarea acestui edificiu datorându-se arhitectului Otto Czekelius. ^[6]

După Revoluția din decembrie 1989, clădirea a continuat să se deterioreze, din lipsa banilor pentru reparații. Principalele obiecte de cult din aur și argint au fost furate. ^[7] Pentru a proteja clădirea sinagogii, începând din anii '90 ai secolului al XX-lea, evreii sibieni au început să-și țină slujbele religioase într-o casă mică aflată în curtea sinagogii. De atunci, comunitatea evreilor din Sibiu nu mai are rabin.

În anul 2006 în oraș mai trăiau doar 24 evrei, majoritatea lor fiind în vârstă. Pentru oficierea slujbelor s-a adoptat o regulă specială potrivit căreia slujba se ține doar dacă participă cel puțin jumătate plus unu din bărbații evrei. Un enoriaș în vârstă de 82 ani era singurul care știa să citească Tora, dar nu putea să traducă pasajele religioase în limba română. Ceilalți evrei ascultau ce citea el, dar se rugau fiecare în limba pe care o știau mai bine. Sinagoga avea ușa închisă cu lacăt, iar interiorul era năpădit de pânze de păianjen. ^[7]

Aflată la Sibiu în perioada Festivalului Internațional de Teatru din iunie 2005, Rodica Gordon Radian, ambasadorul Israelului în România, anunța că Sinagoga din Sibiu, unul dintre puținele lăcașuri de cult ale comunității evreiești din Transilvania, va fi reparată cu fonduri alocate de guvernul statului Israel, ea urmând a fi inclusă în circuitul turistic și cultural în cadrul programului "Sibiu - Capitală culturală europeană în 2007". Se intenționa să se organizeze acolo diverse evenimente culturale. ^[8]

În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea "Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM – JOINT", editată de Federația Comunităților Evreiești din România în anul 2008, se preciza că Sinagoga Mare din Sibiu nu mai era în funcțiune. ^[9]

Arhitectura sinagogii

Sinagoga Mare din Sibiu este o clădire distinctivă a orașului, construită în stil eclectic. Ea este formată dintr-un corp dreptunghiular cu două nivele. Fațada principală este placată cu cărămidă de culoare roșie, având cinci travee (două laterale și trei în marchiză), care sunt demarcate prin coloane dreptunghiulare de culoare galben deschis.

Parterul este delimitat de primul etaj printr-un brâu și o friză de piatră decorată de elemente vegetale. Fațada are la partea superioară un fronton triunghiular, separat de corpul clădirii printr-o friză de triforii neoromanice. Între fronton și traveea centrală s-a amenajat o terasă. Frontonul este încadrat de două coloane dreptunghiulare, finalizate cu câte o abacă. Deasupra sa se află un element decorativ, care reprezintă pietrele celor 10 porunci. ^[10]

Pe fiecare travee se află câte două ferestre (câte una pe fiecare nivel). Ferestrele sunt dreptunghiulare, terminate la partea superioară în semicerc. Câmpul vitrat superior al acestora este decorat cu steaua lui David. Toate ferestrele au la partea superioară un ancadrament de piatră de culoare albă, terminat în arc frânt. Fereastra de la primul etaj al traveei centrale este dublă ca volum, având două canaturi

Sinagoga are trei intrări: una centrală (pe fațada principală) și două laterale. Accesul la toate cele trei intrări se face de pe o platformă cu patru trepte. Intrarea principală se face de pe fațada principală unde este o ușă de lemn cu două canaturi, având deasupra o lumină decorată cu steaua lui David. Deasupra intrării se află un ancadrament terminat în arc frânt, pe care se află o inscripție cu litere evreiești delimitată la capete de câte o stea cu șase colțuri, de dimensiuni mici. Textul inscripției este următorul "עבדו את ה' ביראה וגילו ברעדה" și reprezintă un verset din Psalmi: "Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur." (Psalmi 2:11) De o parte și de alta a acestei intrări se află două felinare din fier forjat.

În interior, sinagoga este împărțită în trei nave încălecate de tribune cu arcade în forma de triforii. Tavanul clădirii este casetat, fiind realizat în stil neorenascentist. Chivotul este așezat într-o nișă semicirculară.