Sfânta Clara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Sfânta Clara
Simone Martini 047.jpg
Sfânta Clara
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Assisi, Italia Modificați la Wikidata
Decedată (60 de ani) Modificați la Wikidata
San Damiano[*], Italia Modificați la Wikidata
Înmormântată Assisi Modificați la Wikidata
Părinți Ortolana[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Agnes of Assisi[*] Modificați la Wikidata
Ocupație maică Modificați la Wikidata
Sfânt
Sărbătoare 11 august  Modificați la Wikidata
Gloriole.svg Sfinți

Sfânta Clara (n. 1193 - d. 11 august 1253) din Assisi, Umbria, Italia centrală, a fost întemeietoarea Ordinului Clariselor, atașat Ordinelor franciscane.

Clara sau Chiara a fost fiica nobilului italian Favarone di Offreduccio di Bernadino. Fiind influențată de spiritualitatea lui Francisc de Assisi, părăsește bunăstarea din casa părintească, urmând pilda și învățătura lui Isus, își trăiește viața în sărăcie.

Împreună cu Francesco din Assisi întemeiază în fața porților orașului Assisi, azilul pentru femei „San Damiano”. Până în ziua morții sale, Clara a trăit o viață sfântă, modestă în sărăcie și plină de privațiuni după legile severe a Clauzurii, stabilite de ea.

Ordinul Clariselor a primit confirmarea regulilor de viață monastică, din partea Bisericii, pe data de 9 august 1253, cu doar două zile înainte de moartea fondatoarei.[1]

A fost canonizată la doi ani după moartea ei.

La 14 februarie 1958 papa Pius al XII-lea a declarat-o patroană a televiziunii deoarece, țintuită la pat de boală în chilia ei, Clara a putut vedea slujba ținută în biserică în noaptea de Crăciun în 1252, eveniment considerat ca „o experiență de televiziune mistică”.[2]

În acea noapte, evenimentul a fost aflat cu uimire de celelalte călugărițe, care participaseră la slujbă în biserică, când Clara le-a descris în amănunt tot ce s-a petrecut în timpul slujbei, spunând că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și a putut vedea proiectate pe pereții chiliei scene ale ceremoniei, simultan cu desfășurarea acestora în biserică. Situația s-a repetat la moartea lui Francisc de Assisi, când Clara a participat, în același fel, la ceremonia funebră a acestuia.[3]

Sărbători[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Sfânta Clara din Assisi, 238 pagini, traducere de pr. Eduard Ferent, Colecția „Viețile sfinților”, Editura Sapientia, 2009, ISBN: 978-973-8980-59-4
  • Ștefan Acatrinei, Sfântul Francisc și Sfânta Clara. Model paradigmatic în urmarea lui Cristos, 268 pagini, Editura Editura Serafica, 2006, ISBN: 978-973-7820-40-2

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sfânta Clara