Serghei Lazo

Date personale
Serghei Lazo

Născut	23 februarie/7 martie 1894^[1] Piatra, raionul Orhei, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat	mai 1920 (26 de ani)^[1] Muraviov-Amurski^⁠(d), Dalnerechensk Urban Okrug^⁠(d), Ținutul Primorie, Rusia
Cauza decesului	rană prin împușcare[*]
Cetățenie	Imperiul Rus Rusia bolșevică
Ocupație	partizan revoluționar personal militar
Activitate
Partid politic	PCUS (1918–prezent) Partidul Socialist-Revoluționar de Stânga[*]
Alma mater	Școala militară Alekseev[] Institutul Tehnologic de Stat din Sankt Petersburg[] Universitatea de Stat din Moscova
Modifică date / text

Serghei Gheorghevici Lazo (în rusă: Серге́й Гео́ргиевич Лазо́; n. 7 martie 1894, Piatra, ținutul Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. mai 1920, stația Muraviev–Amurskaia, Extremul Orient, RSFS Rusă) a fost un militant comunist din perioada Războiului civil din Rusia (1917–1922).

Biografie

S-a născut într-o familie de moșieri moldoveni în apropiere de Orhei (azi în Republica Moldova). Unchiul său a fost Nicolae Alexandri, fondatorul ziarului Cuvânt moldovenesc și deputat în Sfatul Țării.^[2] În 1917, fiind cadet la Academia Militară din Sankt Petersburg, a trecut de partea bolșevicilor. A condus mișcarea comunistă din Extremul Orient rus, unde a fost capturat de japonezi și condamnat la moarte, fiind ars de viu în focarul unei locomotive. Mai multe localități și două raione din Rusia poartă numele lui Lazo.

Între 1944 și 1991 orașul Sîngerei din Republica Moldova s-a numit Lazovsk, în cinstea lui Lazo. În epoca sovietică mai multe întreprinderi industriale, colhozuri și sovhozuri din RSSM, precum și Universitatea tehnică a Moldovei au purtat numele lui Serghei Lazo.

În sectorul Botanica din Chișinău există un monument dedicat lui, construit în anii sovietici, situat în părculețul omonim de pe strada Sarmisegetusa unde se află și un scuar ce-i poartă numele. În orașul Sîngerei de asemenea e amplasat un bust al său. Recent sa luat decizia de către autoritățile locale pentru a fi transferat din centrul orașului în apropierea Muzeului de Istorie și Etnografie din Sângerei.

În satul Piatra, raionul Orhei se află Conacul Familiei Lazo. Este înregistrat ca monument de arhitectură și de istorie, cu semnificație națională. ^[3]

În perioada URSS a fost fondat și un colhoz cu numele Serghei Lazo în satul Tocuz, raionul Căușeni.

Bibliografie

Сергей Лазо. Воспоминания и документы. — Сб., М., 1938.
Лазо О. Боевой путь Сергея Лазо. — М., 1938.
Лазо О. А. Народный герой С. Лазо. — Иркутск, 1957.
Лазо О. А. Сергей Лазо. — М.: ДОСААФ, 1965. — 64 с.
Крушанов А. И. С. Г. Лазо // Этих дней не смолкнет слава. Владивосток, 1966.
Сергей Лазо: воспоминания и документы / сост. Г. Е. Рейхберг, А. П. Шурыгин, А. С. Лазо. — 2-е изд. — М., Политиздат, 1985.

Vezi și

Conacul familiei Lazo

Legături externe

ru Сергей Георгиевич Лазо

1 2 Vladimir Lamin, ed. (2009). Serghei Lazo (în rusă). Novosibirsk: Enciclopedia istorică a Siberiei[*]. ISBN 5-8402-0230-4. Wikidata Q113559915.
↑ Redactia, VIP Magazin (11 octombrie 2016), 11 fețe ale Chișinăului de ieri - VIP Magazin, VIP Magazin
↑ Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. „Conacul familiei Lazo, s. Piatra, r-nul Orhei :: Muzee-satelit :: Noutăţi :: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei”. Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Accesat în 17 septembrie 2026. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

[wdref-11acd1bc3babb30f53b8cbc294a7fd4a-1] 1 2 Vladimir Lamin, ed. (2009). Serghei Lazo (în rusă). Novosibirsk: Enciclopedia istorică a Siberiei[*]. ISBN 5-8402-0230-4. Wikidata Q113559915.

[2] Redactia, VIP Magazin (11 octombrie 2016), 11 fețe ale Chișinăului de ieri - VIP Magazin, VIP Magazin

[3] Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. „Conacul familiei Lazo, s. Piatra, r-nul Orhei :: Muzee-satelit :: Noutăţi :: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei”. Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Accesat în 17 septembrie 2026. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

[1]

[2]

[3]