Saxo Grammaticus
Saxo Grammaticus | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1150[1][2][3] Zealand, Danemarca[4] |
Decedat | 1220 (70 de ani)[2] |
Religie | creștinism |
Ocupație | istoric scriitor |
Limbi vorbite | Latina medievală olddansk[*] |
Activitate | |
Alma mater | Roskilde Katedralskole[*] |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Saxo Grammaticus (în română, Saxon Gramaticul) (c. 1150 - † c. 1206[5] sau c. 1220[6]) a fost un călugăr și istoric din epoca medievală daneză. Este autorul a șaisprezece cărți de istorie a danezilor: „Gesta Danorum” („Faptele danezilor”), lucrare considerată adevărată capodoperă a literaturii medievale și o sursă de informații majore referitoare la mitologia nordică și istoria daneză.
Asteroidul 10462 Saxogrammaticus îi poartă numele.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Viața sa este puțin cunoscută și nu se cunoaște nici data nașterii sale, nici cea a morții.
În prefața la Gesta Danorum, Saxo scrie că tatăl și bunicul său au servit amândoi sub ordinele regelui Valdemar în calitate de soldați. El însuși a intrat în serviciul regelui Valdemar al II-lea, dar folosind calea spirituală. Așa a intrat în călugărie. Cele câteva rânduri din prefață constituie singurele informații cunoscute despre Saxo Grammaticus. Se crede că s-a născut în Sjælland, cel puțin anumite surse târzii atestă acest lucru. Folosește o latină elegantă, rafinată, iar cunoștințele sale despre Roma Antică, prezentate în Gesta Danorum, sugerează că a petrecut în afara Danemarcei, probabil în principalele școli clericale franceze.
Se știe că a fost un „discipol” al arhiepiscopului Absalon, o puternică demnitate ecleziastică din Lund. Probabil a lucrat în administrația arhiepiscopală, dar statutul lui exact rămâne nedeterminat. Ar fi putut fi secretarul arhiepiscopului. Conform testamentului lui Absalom, clericul Saxo trebuia să plătească o datorie de două mărci și jumătate de argint și să înapoieze două manuscrise pe care le împrumutase de la mănăstirea Sorø. Saxo a fost coleg de cameră cu istoricul danez Svendl Aagesen, care și-a redactat manuscrisul Brevis historia regum Dacie (în română: „Scurtă istorie a regilor Daciei”).[7]Titlul trebuie înțeles: „Scurtă istorie a regilor danezi”.[8]
Saxo Grammaticus nu este numele lui adevărat. A primit numele Grammaticus (cuvânt latin care desemnează un profesor de litere) în „Compendium Saxonis” din Chronica Jutensis, scris în jurul anului 1342, pentru a exprima plăcerea folosirii cuvintelor. Odată cu publicarea primei versiuni a Gesta Danorum, datorată lui Christiern Pedersen, în 1514, termenul Grammaticus a rămas.
Singura dată când găsim numele Saxo este în Chronica Sialandie (în daneză: Ældre Sjællandske Krønike), publicată în 1103. Acolo putem citi Saxo cognomine Longus, adică aproximativ „Saxo, zis Lungul”.
Influența lucrării Gesta Danorum a fost foarte importantă. Istoricii danezi au folosit-o ca sursă istorică pentru a studia evenimentele din secolul al XII-lea. Astăzi lucrarea este criticată, în special pentru aspectele sale partizane și omisiunile sale istorice. Scrierile despre viața aristocratic-militară din carte nu mai sunt considerate surse istorice de încredere, totuși opera rămâne o referință din punct de vedere al stilului literar.
Saxo Grammaticus l-a inspirat indirect pe Shakespeare, în redactarea tragediei Hamlet (Amlethus), prin intermediul unei versiuni dramatizate datorate scriitorului francez François de Belleforest. Însă Shakespeare probabil nu cunoștea versiunea lui Saxo Grammaticus.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ JSTOR
- ^ a b „Saxo Grammaticus”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ http://www.theodora.com/encyclopedia/s/saxo_grammaticus.html Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Chronica Jutensis[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor); - ^ Format:WS1911
- ^ „Katalog der Deutschen Nationalbibliothek”. Accesat în .
- ^ „Saxo Grammaticus, Copenhague, 1969/75”, Cahiers de Civilisation Médiévale, 20 (80), pp. 401–402, accesat în
- ^ În Evul Mediu se făcea deseori confuzia între danezi și daci, între Danemarca și Dacia.