Salah Stétié

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salah Stétié
Date personale
Nume la naștereصلاح الدين ستيتيَّة Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Beirut, Mandatul francez pentru Siria și Liban[4][5] Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani)[6][5][3] Modificați la Wikidata
Le Chesnay-Rocquencourt⁠(d), Île-de-France, Franța[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[7][8]
 Liban[7][1][2][9] Modificați la Wikidata
Religieislam Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
eseist
critic de artă
diplomat
critic literar[*]​
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[10][7][1][2]
limba arabă Modificați la Wikidata
StudiiSaint Joseph University[*][[Saint Joseph University (private Catholic research university in Beirut, Lebanon)|​]]
Activitatea literară
Limbilimba franceză
limba arabă  Modificați la Wikidata
Subiectecultura ocidentală; tradiții orentale; mortalitatea omului; aspirația către divin
Specie literarăpoezie, proză
Note
PremiiGrand Prix de la Francophonie (1995)
Prix de l’amitié franco-arabe
Ofițer al Legiunii de Onoare (2015)
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Salah Stétié (n. , Beirut, Mandatul francez pentru Siria și Liban – d. , Le Chesnay-Rocquencourt⁠(d), Île-de-France, Franța) a fost un scriitor, poet, traducător, eseist și diplomat libanez care a scris în limba franceză. A deținut diverse funcții diplomatice pentru Liban, în țări precum Maroc și Franța.[11] A fost pimul poet arab care și-a publicat lucrările în franceză.[12]

Educație[modificare | modificare sursă]

Salah Stétié s-a născut pe 28 septembrie 1929, la Beirut, Liban, într-o familie sunnită burgheză. Tatăl său, Mahmoud Stétié , a fost profesor și poet arab și i-a oferit fiului său o bază solidă în cultura arabă și musulmană.[13]

În țara natală, a studiat la Colegiul protestant francez din Beirut, la Universitatea Saint Joseph din Beirut și la Școala de Arte din Beirut, unde a aprofundat Literele și Dreptul sub tutela lui Gabriel Bounoure, pe care îl considera un profesor spiritual. Apoi a obținut o bursă și și-a continuat studiile despre orientalism la Sorbona în 1951.[14] Aici s-a împrietenit cu o serie de poeți francezi, printre care Yves Bonnefoy. Parisul a devenit unul dintre cei doi „poli mentali” pentru Stétié; el a ajuns să se considere la fel de francofon și parizian, precum arab și libanez.[15]

Carieră[modificare | modificare sursă]

În 1955 s-a întors în Liban, unde a predat la Academia Libaneză de Arte Frumoase, la Școala de Arte din Beirut și la Universitatea din Beirut, până în 1961, când și-a început cariera diplomatică.

În anii 1960 a lucrat ca diplomat cultural libanez în Paris și în Europa Occidentală și, de asemenea, ca delegat al UNESCO pentru Liban. În 1982 a început un mandat ca diplomat libanez în Olanda, funcție pe care a deținut-o până în 1984 când a fost numit diplomat în Maroc. În 1987 a fost numit secretar general al Departamentului de Afaceri Externe din țara sa natală, înainte de a reveni la funcția sa diplomatică în Țările de Jos în 1991.[16] În 1992, s-a retras la Le Tremblay-sur-Mauldre.[17]

A fost membru al Comisiei de Terminologie și Neologie a limbii franceze.[18]

A tradus în limba arabă, în colaborare cu Kadhim Jihad, ciclul Poèmes de Djaykoûr, de Badr Chaker Es-Sayyâb (având caligrafii realizate de M.S. Saggar, Le Calligraphe/Philippe Picquier, 1983) și Le Prophète de Gébrane Khalil Gébrane (cu o gravură de Zao Wou-ki, ediția Marwan Hoss et Naufal, 1992).

Stétié a fost tradus în limba arabă: Antologie de texte prezentate și traduse de Kadhim Jihad (Dar al-Adab, Beirut,1982), L'Être poupée, prefață și traducere de Adonis (Dar el-Adab, Beirut, 1983), Obscure lampe de cela, traducere de Kadhim Jihad (Dar el Rayess, Londra, 1990), Fragments: Poème, prefață și traducere de Marwan Farès (Dar Araoudos, Londra 1990), Oeuvres poétiques complètes, tomul I, traducere și prefață de Jacques Assouad (Dar el-Farabi, Beirut, 1990).

De asemenea, a fost tradus în engleză, spaniolă, italiană, rusă, poloneză, turcă, neerlandeză,[12] română.[19]

A murit la Paris pe 19 mai 2020.[20]

Premii[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu Prix de l’amitié franco-arabe, premiu care celebrează prietenia franco-arabă, pentru eseul său din 1972, „Les porteurs de feu”.[12]

În 1995 a primit Grand Prix de la Francophonie (Marele premiu ai francofoniei) decernat de Academia Franceză, pentru întreaga sa operă.[21][22]

În 2015 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare.[17]

Opere[modificare | modificare sursă]

  • La nymphe des rats (1964)
  • La Mort Abeille (1972)
  • L'eau Froide Gardée (1973)
  • Fragmente: Poèmes (1973)
  • André Piyere de Mandiargues (1978)
  • Obscure Lampe De Cela (1979)
  • La Unième Nuit (1980)
  • Ur En Poèsie (1980)
  • Inversion de L'arbe et du Silence (1980)
  • L'Etre Poupée (1983)
  • Colombe D'Aquiline (1983)
  • Nuage Avec des Voix (1984)
  • Firdaws, essai sur les jardins et les contre-jardins de l'Islam (1984)
  • Incize (1988)
  • Le Voyage D'Alep (1991)
  • Les sept Dormants au péril de la poésie (1991)
  • L'épée des larmes (1992)
  • Archer Aveugle (1996)
  • Lecture D'Une Femme (1996)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d IdRef, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Who's Who in France 
  4. ^ Babelio, accesat în  
  5. ^ a b c d Fichier des personnes décédées 
  6. ^ a b https://www.midilibre.fr/2020/05/20/sete-le-poete-franco-libanais-salah-stetie-est-decede-il-avait-91-ans,8895984.php  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ a b c Virtual International Authority File, accesat în  
  8. ^ ​, accesat în  
  9. ^ „Salah Stétié”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ „Salah Stétié, sa biographie”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b c „Salah Stétié” (în engleză). international literature festival berlin. Accesat în . 
  13. ^ Paule Plouvier, Renée Ventresque, „Itinéraires de Salah Stétié”, L'Harmattan, 1996
  14. ^ Lazkani, Souad (). „Famous Lebanese Poet Who Won Award by French Academy Just Passed Away” (în engleză). 961. Accesat în . 
  15. ^ „Huit grandes voix de la poésie de langue française”, în Poésie, nr. 76, iulie/august 1979
  16. ^ „Décès du poète libanais Salah Stétié, esthète artisan du dialogue entre les peuples” (în franceză). LEFIGARO. . Accesat în . 
  17. ^ a b „Le Tremblaysien Salah Stétié : à l'origine de ma carrière il y eut de Gaulle”. AgendaCulturel. . Accesat în . 
  18. ^ „Salah Stétié”. akadem.org. Accesat în . 
  19. ^ Crăciun, Denisa. (2018). „Eternitatea în cuvinte”. În S. Stétié, L‘autre cóté brûlé du très pur / Cealaltă parte arsă a celui prea pur, Iași, Editura Timpul.
  20. ^ „Salah Stétié est décédé à Paris”. L'Orient-Le Jour. . Accesat în . 
  21. ^ „Salon du Livre francophone”. AgendaCulturel. . Accesat în . 
  22. ^ „Af-nice”. af-nice.fr. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Salah_Stétié&oldid=15771252