Raionul Tarutino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Raionul Tarutino
Тарутинський район
—  Raion  —
Raionul Tarutino
Raionul Tarutino
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Raionul Tarutino se află în Ucraina
Raionul Tarutino
Raionul Tarutino
Raionul Tarutino (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 46°16′05″N 29°12′50″E / 46.26805556°N 29.21388889°E / 46.26805556; 29.21388889

Țară Ucraina Ucraina
Regiune Odesa

Cod KOATUU 5124700000

Reședință Tarutino
Orașe raionale
Așezări de tip urban
Comune
Sate

4
23
47

Guvernare
 - Guvernator Vasili Ivanov

Suprafață
 - Total 1.874 km²

Populație
 - Total 41.670 locuitori
 - Densitate 22,2 loc./km²

Fus orar UTC+2
Cod poștal 68500–68558

Prezență online

Poziția localității Raionul Tarutino
Poziția localității Raionul Tarutino

Raionul Tarutino este unul din cele 26 raioane administrative din regiunea Odesa din Ucraina, cu reședința în orașul Tarutino. A fost înființat în 1940, fiind inclus în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion face parte din Ucraina independentă. Este unul din cele 9 raioane ale regiunii care compun Basarabia istorică.

În raion sunt 3 orașe: Berezina, Borodino (Bărădin), Serpneve (Leipzig) și Tarutino (reședința).

Demografie[modificare | modificare sursă]

Numărul populației la 1 ianuarie[modificare | modificare sursă]

2013 2014 2015
42.020 41.760 41.670

Structura etnolingvistică[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența lingvistică a raionului Tarutino

     Rusă (32,93%)

     Bulgară (31,67%)

     Ucraineană (18,79%)

     Română (12,69%)

     Alte limbi (0,24%)

Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă vorbită de majoritatea populației, aceasta fiind compusă din vorbitori de rusă (32,93%), bulgară (31,67%), ucraineană (18,79%), română (12,69%) și găgăuză (3,3%).[2]

La recensământul din 2001, 38% din locuitori s-au declarat bulgari, 25% ucraineni și 17% moldoveni/români. În perioada interbelică, zona era locuită preponderent de germanii basarabeni, colonizați aici de Rusia țaristă imediat după ocuparea Basarabiei.

Populația românească[modificare | modificare sursă]

Comunități de români se găsesc astăzi în Tarutino, probabil și în orășelul Berezina, dar mai ales în satele Cioara-Murza (singura localitate majoritar românească) și Manzâr. Probabil că mai sunt români și în cele 4 mici sate de la nord-est de Borodino, înșirate pe valea râului Ceaga: Evghenița, Răileni, Gura-Văilor și Gheorghieni-Vechi (unde se aflau comunități românești și înainte de război).

Populația unor sate interbelice integral românești a fost deportată după război, așa cum este cazul localităților Frumușica-Veche astăzi denumită села Старосілля (satul Staroselje, latitudine 46.3261, longitudine 29.4672), Frumușica-Nouă astăzi denumită села Краснянка (satul Krasnjanka, latitudine 46.2667, longitudine 29.4167, în care populația a putut reveni în anul 2006 mulțumită demersurilor lui Alexandru Pălărie) și Zoreni, astăzi ruinat.

Referințe, note[modificare | modificare sursă]