Rafail I al Constantinopolului
| Rafail I al Constantinopolului | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al XV-lea  Despotatul Serbiei |
| Decedat | 1476 Imperiul Otoman |
| Religie | creștinism ortodox |
| Ocupație | preot ortodox |
| Funcția episcopală | |
Modifică date / text  | |
Rafail I al Constantinopolului (în greacă Ραφαήλ Α΄, transliterat: Rafaíl 1, în sârbă Рафаило I, cu alfabetul latin[*]: Rafailo I; n. secolul al XV-lea, Despotatul Serbiei – d. 1476, Imperiul Otoman) a fost un cleric ortodox sârb, care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului din 1475 până în 1476.[1][2]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Rafail era un călugăr sârb.[3] A fost susținut probabil pentru funcția de patriarh al Constantinopolului de către Mara Brankovic,[3] mama vitregă a sultanului Mahomed Cuceritorul.[3] Rafail a fost numit patriarh în primele luni ale anului 1475[1] și i-a promis sultanului că-i va plăti anual o sumă de 2000 de florini de aur și că-i va dărui un cadou unic de 700 de florini de aur.[4]
Comunitatea greacă din Constantinopol nu a participat la numirea sa și i s-a opus cu înverșunare. Mitropolitul Heracleei, care era cel care îl înscăuna în mod tradițional pe noul patriarh, a refuzat să celebreze slujba de hirotonire și înscăunare, iar liturghia a fost oficiată de mitropolitul Ancirei (azi Ankara).[5] Din acest motiv, Rafail nu a fost recunoscut ca patriarh de o mare parte a clerului grecesc.
În septembrie 1475 el l-a numit pe Spiridon din Tver ca noul mitropolit ortodox al Kievului și al întregii Rusii.[6]
Sursele documentare sunt foarte părtinitoare atunci când se referă la patriarhul Rafail.[3] Ierarhul de origine sârbă a fost acuzat că nu vorbea corect limba greacă, că avea un accent străin și că ar fi fost un mare consumator de alcool.[3] S-a relatat că nu a putut să stea în picioare în timpul ceremoniilor din Vinerea Mare pentru că era beat.[3]
Rafail a păstorit ca patriarh aproximativ un an, până la începutul anului 1476, când trebuia să plătească tributul anual pe care îl făgăduise sultanului; el a încercat să strângă acest tribut de la credincioșii săi, dar aceștia au refuzat să plătească.[4] Nereușind să plătească tributul datorat, a fost imediat destituit și întemnițat. A murit la scurt timp după aceea, în timp ce era încă legat în lanțuri.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Kiminas 2009, p. 37.
- ↑ Јањић & Ђокић 2015, pp. 87-109.
- 1 2 3 4 5 6 Philippides & Hanak 2011, pp. 84-85.
- 1 2 Laurent 1968, p. 260.
- ↑ Runciman 1985, p. 194.
- ↑ Romanchuk 2003, p. 296.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Јањић, Драгана Ј.; Ђокић, Небојша Д. (). „Рафаило I једини Србин васељенски патријарх”. Баштина. 39: 87–109.
- Kiminas, Demetrius (). The Ecumenical Patriarchate: A History of Its Metropolitanates with Annotated Hierarch Catalogs. Wildside Press LLC.
- Laurent, Vitalien (). „Les premiers patriarches de Constantinople sous la domination turque (1454–1476): Succession et chronologie d'après un catalogue inédit”. Revue des études byzantines. 26: 229–263. doi:10.3406/rebyz.1968.1407.
- Philippides, Marios; Hanak, Walter K. (). The Siege and the Fall of Constantinople in 1453: Historiography, Topography and Military Studies. Ashgate Publishing.
- Romanchuk, Robert (). „Once again on the Greek workbook of Timofei Veniaminov, fifteenth-century Novgorod monk”. Monastic traditions: Selected proceedings of the Fourth International Hilandar Conference. Bloomington: Slavica. pp. 263–304.
- Runciman, Steven () [1968]. The Great Church in Captivity: A Study of the Patriarchate of Constantinople from the Eve of the Turkish Conquest to the Greek War of Independence (ed. 2nd). Cambridge: Cambridge University Press.
| Funcții religioase | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Simeon I |
Patriarh ecumenic al Constantinopolului 1475–1476 |
Succesor: Maxim al III-lea |