Rafail I al Constantinopolului
| Rafail I al Constantinopolului | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al XV-lea  |
| Decedat | 1476 |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | preot |
| Funcția episcopală | |
Modifică date / text  | |
Rafail I al Constantinopolului (în greacă Ραφαήλ Α΄, transliterat: Rafaíl 1, în sârbă Рафаило I, cu alfabetul latin: Rafailo I; n. secolul al XV-lea – d. 1476) a fost un cleric ortodox sârb, care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului din 1475 până în 1476.[2][3]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Rafail era un călugăr sârb.[4] A fost susținut probabil pentru funcția de patriarh al Constantinopolului de către Mara Brankovic,[4] mama vitregă a sultanului Mahomed Cuceritorul.[4] Rafail a fost numit patriarh în primele luni ale anului 1475[2] și i-a promis sultanului că-i va plăti anual o sumă de 2000 de florini de aur și că-i va dărui un cadou unic de 700 de florini de aur.[5]
Comunitatea greacă din Constantinopol nu a participat la numirea sa și i s-a opus cu înverșunare. Mitropolitul Heracleei, care era cel care îl înscăuna în mod tradițional pe noul patriarh, a refuzat să celebreze slujba de hirotonire și înscăunare, iar liturghia a fost oficiată de mitropolitul Ancirei (azi Ankara).[6] Din acest motiv, Rafail nu a fost recunoscut ca patriarh de o mare parte a clerului grecesc.
În septembrie 1475 el l-a numit pe Spiridon din Tver ca noul mitropolit ortodox al Kievului și al întregii Rusii.[7]
Sursele documentare sunt foarte părtinitoare atunci când se referă la patriarhul Rafail.[4] Ierarhul de origine sârbă a fost acuzat că nu vorbea corect limba greacă, că avea un accent străin și că ar fi fost un mare consumator de alcool.[4] S-a relatat că nu a putut să stea în picioare în timpul ceremoniilor din Vinerea Mare pentru că era beat.[4]
Rafail a păstorit ca patriarh aproximativ un an, până la începutul anului 1476, când trebuia să plătească tributul anual pe care îl făgăduise sultanului; el a încercat să strângă acest tribut de la credincioșii săi, dar aceștia au refuzat să plătească.[5] Nereușind să plătească tributul datorat, a fost imediat destituit și întemnițat. A murit la scurt timp după aceea, în timp ce era încă legat în lanțuri.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Kiminas 2009, p. 37.
- ^ Јањић & Ђокић 2015, pp. 87-109.
- ^ a b c d e f Philippides & Hanak 2011, pp. 84-85.
- ^ a b Laurent 1968, p. 260.
- ^ Runciman 1985, p. 194.
- ^ Romanchuk 2003, p. 296.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Јањић, Драгана Ј.; Ђокић, Небојша Д. (). „Рафаило I једини Србин васељенски патријарх”. Баштина. 39: 87–109.
- Kiminas, Demetrius (). The Ecumenical Patriarchate: A History of Its Metropolitanates with Annotated Hierarch Catalogs. Wildside Press LLC.
- Laurent, Vitalien (). „Les premiers patriarches de Constantinople sous la domination turque (1454–1476): Succession et chronologie d'après un catalogue inédit”. Revue des études byzantines. 26: 229–263. doi:10.3406/rebyz.1968.1407.
- Philippides, Marios; Hanak, Walter K. (). The Siege and the Fall of Constantinople in 1453: Historiography, Topography and Military Studies. Ashgate Publishing.
- Romanchuk, Robert (). „Once again on the Greek workbook of Timofei Veniaminov, fifteenth-century Novgorod monk”. Monastic traditions: Selected proceedings of the Fourth International Hilandar Conference. Bloomington: Slavica. pp. 263–304.
- Runciman, Steven () [1968]. The Great Church in Captivity: A Study of the Patriarchate of Constantinople from the Eve of the Turkish Conquest to the Greek War of Independence (ed. 2nd). Cambridge: Cambridge University Press.
| Funcții religioase | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Simeon I |
Patriarh ecumenic al Constantinopolului 1475–1476 |
Succesor: Maxim al III-lea |